Sigur ca iti creste inima la loc (dupa ce ti-a fost cat un purice) cand, odata terminat evenimentul, lumea te suna sa te felicite pentru concert, pentru organizare, pentru atmosfera.
A fost o munca titanica, fara sa folosesc prea mult acest adjectiv.
Cand faci un asemenea concert, te implici pana la nivel de carne: corpul se obisnuieste cu munca, cu stresul, cu oboseala. In clipe din astea, oameni pe care nu i-ai vazut in viata ta iti devin frati de sange, in situatii extreme se vad caracterele.
Toti aplauda si se bucura, doar tu stai pe scaun si te gandesti: o sa ma sune Pitika sa imi spuna cum au ajuns la aeroport, la doispe noaptea terminam de numarat barurile, TIR-urile lui Maiden trebuie conduse cu bine spre Bors, Dezso trebuie sa inceapa imediat desfacerea gardurilor, maine trebuie sa platim containerele, etc.
Trec zilele si primesti mai apoi telefoane: ei, ei, bravoo! hai si la anul, Liviu, ca se poate! Acuma aveti in spate portofoliu, toti se vor uita altfel la voi dupa ce ati avut un asemenea succes!
Poate ca mi-e somn, poate ca-s inca sub stres, dar mintea inca mi-e limpede: nu cred ca mai e posibil un alt concert de anvergura asta in Cluj-Napoca. Nici facut de mine, nici de alt clujean. Poate ca vor mai indrazni restul numelor sa organizeze ceva dinspre Bucuresti la Cluj.
Dar contextul si slabiciunile industriei nu pot fi ignorate de un om de afaceri sanatos la cap.
Ah, si clujenii… da, clujenii. Toti asteapta sa abordez acest subiect, sa ma zborsesc ca nu au venit in numar mare.
Nu o sa ma zborsesc. Sunt insa dezamagit. Caci din 30565 de persoane care au participat la concert, potrivit datelor noastre, cam 40 la suta au fost clujeni. Nu e putin, nu ma intelegeti gresit. Dar nu-i destul pentru cei ce vor mai vrea sa faca ceva in Cluj-Napoca pe acest segment.
Auzeam inainte de Iron Maiden o gramada de pareri: ca exista asteptare, ca nimeni nu are coaie sa faca ceva mare la Cluj.
Uite ca s-a gasit cineva sa faca, iar asteptarea nu a existat decat in mica masura.
Mult prea mica pentru ca cineva precum Liviu Alexa (sau orice alt nume) care se hraneste din feed-back-ul oamenilor sa mai aiba incredere sa repete asa ceva.
Imi spunea azi dimineata profesorul Vasile Dancu, scuze ca scot la lumina o convorbire privata, dar e prea lucida constatarea sa ca sa o pot tine doar la mine in cap: “Liviu, clujenii astia ce nu se misca, nici nu mai pot fi miscati. Tu trebuie sa lupti pentru cei ce au venit. Trebuie sa cream o noua “clasa” de clujeni: cea care intelege si iubeste cu adevarat acest oras – o “clasa” in care sa nu mai existe ingamfare locala, in care clujenii sau “veneticii” sa mearga de mana mai departe”.
Da, dar business-ul tine cont doar de cifre.
Au mai zis unii ca Iron Maiden a fost putin cam nisa. Bla bla bla. A trecut pe la Cluj ditai Beyonce, care are o voce exceptionala, e un star adevarat pop, este flebetea revistelor de genul People, si clujenii ce au facut? Au ignorat prezenta ei.
La Cluj ar putea sa mai vina nume mari (scoateti-va din cap U2 – sunt foarte pretentiosi si Clujul nu poate duce o asemenea productie) doar daca:
- va exista un sponsor cu adevarat mare care sa fie interesat de zona Transilvaniei
- daca sponsorii cu potential din Cluj isi vor schimba mentalitatea (traim in Cluj si doar Ursus a mirosit potentialul evenimentului, restul brandurilor multinationale au dat niste raspunsuri, de mi-e si rusine sa le scriu)
- daca clujenii vor intelege lectia acestui eveniment si se vor implica mai mult: despre orasul nostru s-a vorbit “de bine” din piepturile a 30 de mii de oameni, presa a vuit timp de trei zile mai mult ca TIFF-ul, orasul nostru a intrat in liga stratosferica a oraselor ce nu mai pot fi ratate pe viitor de trupele mari (daca se vor mai gasi nebuni ca mine sa le aduca).
Personal, o sa ma mai implic intr-un asemenea show cand o sa observ urmatoarele:
- ca exista patru restaurante in centrul Clujului care sa mearga brici in continuu
- cand voi vedea 10 000 de abonamente la U Cluj si 10 000 la CFR (sa fii fan inseamna sa sustii nu numai cu vocea, iar abonamentele sunt calea cea mai buna pentru un patron sa isi dimensioneze cheltuielile)
- cand o sa vad ca sponsorii clujeni nu o sa mai spuna ca nu dau bani la CFR fiindca “bozgorul are bani” sau la U fiindca “nu dam bani unui gunoier”, ci o sa intre ca parteneri fiindca o sa vada potentialul imaginii create de aceste doua echipe si nimic altceva
- cand o sa vad Teatrul National renovat
- cand o sa vad miile de clujeni ce fac mici la Sfantul Ion ca-si strang jegul atunci cand pleaca acasa
- cand o sa vad zece evenimente adevarate de cultura urbana de-a lungul unui an
Pana atunci, permiteti-mi sa va multumesc tuturor pentru sustinere, pentru injuraturi, pentru participare, pentru ignoranta, pentru bucuria sincera si pentru invidia otravita si permiteti-mi sa inchei aceasta serie de post-uri.
Am nevoie si eu de cateva ore de privit pe pereti. Am la ce ma gandi, m-a frapat recent: stau de doisprezece ani intr-un oras pe care nu-l cunosc.
Am 31 de ani, unii spun ca am facut multe in acest oras pana la aceasta varsta, insa vorbele lor ma fac sa fiu cam sceptic: caci simt in gura tot mai tare gustul singuratatii urbane.
Trebuie sa ma gandesc bine la ce vreau sa fac pe viitor, dar din viitorul meu trebuie sa scot Clujul.
Caci Clujul va fi multa vreme de-acum doar un oras aflat intre doua OMV-uri. Iar eu nu am chef sa-mi cresc copiii intre doua benzinarii.
Citeste mai mult
