Poate ca anul nu a inceput chiar cum trebuie pentru Emil Boc, desi nici rau nu i-a mers.

De asemenea, poate ca nu scriam chestia asta daca nu priveam interviul dumnealui de pe TVR – o Editie Speciala consistenta, dar care i-a cam dezumflat pe multi dintre prietenii mei jurnalisti.

Din punctul meu de vedere, a fost un interviu lamuritor, util, dar care ni l-a aratat mai mult pe primarul de la NCN decat pe premierul de la TVR.

Trec peste faza cu euro, singura putin stangace, ma opresc la pasajul urmator:

Luca Niculescu: Apropo de funcţie, încă nu aveţi purtător de cuvânt, dacă nu l-aţi numit în mare.
Emil Boc: Par eu un om care nu ştie să-şi poarte cuvintele? Am glumit de data această. Evident că vom avea şi o asemenea structură, deocamdată facem faţă şi în această formulă, dar vom avea.
Luca Niculescu: Mă gândesc cum veţi face să aveţi un purtător de cuvânt care să fie suficient de puternic, încât să reprezinte un Guvern atât de puternic?
Emil Boc: Deocamdată are primul-ministru şi miniştri foarte buni, şi vă asigur că ştie să poarte mesajul mai departe. Dar vom avea evident şi această instituţie completată.

Este clar ca gasirea unui purtator de cuvant si a unui aparat profesional de comunicare care sa ii sustina prezenta in perceptia publica vor fi doua hopuri imense pe care premierul trebuie sa le treaca. De la data interviului si pana azi, au mai trecut inca niste zile si tot nu avem niciun zvon ca s-ar fi rezolvat ceva.

Poate ca nu se cade ca un mucos ca mine sa ii dea sfaturi, dar, daca nu ii e cu banat, mi-as permite sa ii fac portretul robot al viitorului purtator de cuvant, daca il mai cauta:

- in primul rand, purtatorul de cuvant nu trebuie sa fie un papagal, ci trebuie sa aiba curajul de a-si impune punctul de vedere in fata premierului, chiar si cand acesta nu coincide cu parerea dumnealui

- trebuie sa fie indeajuns de puternic incat sa fie tolerat de ambele tabere; ministrii, indiferent de partid, trebuie sa lucreze “pe fata” si “pe la spate” cu acesta, pentru rezolvarea diverselor probleme care apar, dar si pentru ca premierul sa beneficieze la timp de informatii corecte din raza de activitate a respectivului minister

- plecand de la premisa ca premierul nu da niciodata vestile proaste, purtatorul de cuvant trebuie sa aiba calitatea de a le da cu seninatatea cu care bea un pahar de apa (pana acum, Emil Boc a dat cel putin 4 vesti proaste). Purtatorul de cuvant este PARAVANUL potrivit pentru comunicarea deciziilor nasoale.

- trebuie sa fie “sepepistul” moral al premierului, atunci cand acesta are nevoie de timp de gandire pentru a raspunde unei situatii venite din partea jurnalistilor

- trebuie sa mentina o legatura constanta intre premier si ministere, verificand daca mesajul guvernului este transmis in mod unitar de toti comunicatorii din ministere

- el este singurul care mentine legatura NON STOP cu jurnalistii. EL este cel pe care ziaristii trebuie sa il caute mereu, premierul nu trebuie sa fie deloc disponibil.

PARERE: Premierul trebuie sa ii acorde o atentie speciala, sa ii dea in fata ministrilor substanta de care are nevoie pentru a fi respectat; purtatorul de cuvant nu este numai un comunicator, el trebuie inclus cat mai mult in intalnirile private sau restranse, pentru a se “obisnui” cu felul de a gandi al premierului.

Dar echipa, echipa ce face?

- echipa sa pregateste toate aparitiile TV, stabileste de la inceput temele de discutie cu realizatorii. Ii convinge pe acestia sa nu se abata de la subiect sub pretextul ca premierul trebuie sa aiba subiectele documentate

- purtatorul de cuvant si echipa au ”informatori” numerosi in presa, afla articolele inainte sa apara, astfel incat primul ministru sa aiba reactii cat mai prompte. “Informatorii” sunt rasplatiti cu diverse informatii “pe surse”, ca sa fie cat mai motivati.

- structura de comunicare ii pregateste premierului toate iesirile in presa, discursurile sunt “greblate” substantial astfel incat ideile principale sa fie usor digerabile de catre jurnalisti.

Idei? Sugestii? Reclamatii?

  • Meta