Asa mi-l aduc si eu aminte pe Vasile Dancu – un Profesor. Ce umplea sala de la Jurna cu mustata lui pseudosevera, cu jiletca din piele sub care batea o inima mare.

Ei, da’ las’ ca nu a murit, dom’ Profesor, si nici nu e cazul sa ii plangem de mila.

Trebuie sa ii purtam respect pentru mandatul ministerial de succes, dar sa il si intrebam despre insuccesele din ultimii ani.

Au fost destul de putine, dar memorabile. S-au transformat in reprosuri mocnite, in capcane pe care altii i le-au pregatit hoteste, tocmai pentru a-i certifica incompetenta. Atata doar ca Vasile Dancu nu e incompetent. E un om deosebit, dar parca prea inaintea vremilor.

De mult vroiam sa scriu despre asta.

Eu cred ca batalia electorala din 2004 a fost pierduta de catre Ioan Rus nu pentru ca strategiile americane de campanie nu tin la clujeni (asa cum rapid s-au grabit unii sa ii reproseze lui Dancu), ci pentru ca profilul de candidat dorit de clujeni se apropia mai tare de cel al lui Boc, un personaj cu o imagine mai calda, mai populista. Ioan Rus e un mosmartin cu privire taioasa (cel putin de fatada, caci altminteri e un personaj foarte placut, daca stam sa ii ascultam pe prietenii sai). Vasile Dancu a incercat sa ii incalzeasca imaginea si a reusit. Dar nu total.  Adaugati la asta intrarea tarzie in campanie a lui Rus si lipsa unor soldati combativi drept colegi de campanie (Gratian? Medrea? Canta?), si ne vom da seama ca in 2004 s-a facut tot ce s-a putut. Desi stia ca lupta din 2004 va fi o lupta grea, Dancu nu s-a cacat pe el si s-a dus mai departe.

Nici in 2008 Dancu nu a fost las. Cu o filiala clujeana tot mai dezbinata, cu un Ioan Rus parca tot mai absent, cu un candidat la Primarie lipsit de sanse (sa fim seriosi, Remus Lapusan, oricat ar fi de iubit de tinerii din partid, tot domnisoara de pension ramane, cand e vroba de confruntari electorale), Dancu a stiut la ce se inhama. La un rateu. Si stia ca, ratand, urma sa certifice asteptarile celor ce stateau la panda sa ii reproseze ca nu le are cu politica.

Ce-i drept, in 2008, lucrurile nu au fost atat de simple. Caci 4 ani de zile, filiala clujeana a PSD a dormit in papucii statului si nu a reusit sa construiasca niciun nume nou.

Stalpii partidului? Ioan Rus a preferat sa se “razbune” pe clujeni ascunzandu-se in munca, Puscas s-a indepartat de partid imbufnat ca nimeni nu mai avea chef de fitele sale de negociator extraordinar si plentipotentiar, Soporan a avut cumplita intamplare… Pe Cuibus, un om super capabil, multi colegi inca nu il vad in stare de ceva mai maret, desi parerea mea e ca nea Vali e un diamant neslefuit… Cordos, un manager deosebit, ramane inca in lesa lui Rus, care pare ca nu se poate decide ce trebuie sa faca cu el – sa il lase sa se implineasca politic sau sa il pastreze drept coleg credincios la firma? 

Tot la Medrea si Canta am ajuns??? Pe astia doi ii ignor, nu merita nici macar un epitet. 

Din 2004 pana in 2008, politica PSD la Cluj a fost facuta mai mult din birouri. Iar in 2008, politica PSD la Cluj a fost destul de influentata de orgolii.

Vorbind de orgolii, gandul ma duce la Stefan Dimitriu. Izolarea sa este o greseala imensa. Dimitriu este dificil, autoritar, impune respect si frica, dupa caz, dar are calitati deosebite. Sa il consideram uns cu toate alifiile politice? Dupa o gramada de ani de implicare in viata publica a orasului Cluj-Napoca, putem vorbi si asa despre el. Dar a fost printre putinii oameni din partid care i-au tinut piept lui Funar si Boc in Consiliul Local. Este printre putinii clujeni care chiar stie cu ce se mananca administratia locala, care stie citi o mapa de Consiliu, care nu ignora detaliile.

De ce a fost scos din schema? Iata o intrebare la care as fi curios sa primesc un raspuns.

Alta intrebare: unde s-a dus prietenia acestor oameni de la Cluj care, pe vremuri, erau mai mult decat doar o sintagma folosita de presa in articolele pe teme politice?

In fine, va mai scriu putin si despre mult trambitatul proiect al partidului ardelenilor. E visul fierbinte al lui Dancu, dar nu cred ca acum e momentul sau. Un asemenea demers trebuie realmente pregatit, de la doctrina pana la sustinatori financiari, de la scenarii de criza pana la posibilitatile de implementare. Altfel va pica in derizoriu. Caci pe sustinerea filialelor locale din Transilvania ale PSD, sper ca nici un clujean din grup nu se bazeaza prea mult. Cele mai multe dintre ele sunt praf si pulbere: la Bihor, Mihai Bar a nenorocit organizatia, eliminand pe toti cei ce i se impotriveau; la Satu Mare, Ghita Ciocan i-a dat in cap candidatului la primarie, Dorel Coica, pe unde a putut; la Maramures, imaginea PSD e reprezentata de manelistul cu jeep alb, Mircea Dolha (Ioan Rus trebuie sa isi aduca aminte de porcariile debitate de acesta la adresa lui); la Alba, avocatul Ioan Rus a nenorocit campania electorala cu lipsa sa de organizare si cu accesele sale de infumurare (Doina Horda, o doamna extraordinara, candidat impotriva lui Hava, a fost nu de putine ori pe punctul de a renunta, din cauza atitudinii avocatului); la Sibiu, Ioan Cindrea, intr-un exercitiu de sluj nemaivazut, ii duce lui Johannis sondajele de opinie pe tava, laudandu-l pe sas cat e de apreciat in urbe… Cam trist.  

Marele pericol ce paste un proiect de partid regional este tendinta de etnicizare a unui asemenea demers. Si jocul securistilor, masina reactiva care te poate transforma intr-un dusman al tarii, cat ai zice peste. Daca discuti despre regionalism, esti de-al ungurilor. Daca vorbesti despre descentralizare, esti oponent al statului de drept. S.a.m.d.

Fiti sinceri, ce parere aveti despre Sabin Gherman? Proasta? Eram sigur! Asta tineti minte despre el, nu? Cam ce ati citit prin ziare! Ba ca e platit din banii ungurilor, ba ca ca e spion, ba ca dracu’ sa ne ia de popor ignorant! Darcati dintre dumneavoastra ati avut bunavointa de a-i citi ideile, articolele, interviurile? Daca ati fi facut-o, ati fi aflat ca proiectul lui Gherman nu a fost catusi de putin unul visator, lipsit de argumente. Gherman a vorbit despre regionalism cu exemple, cu cifre, cu indarjire prea mare poate. I s-a dat in cap de la prima miscare!

Aidoma lui dom’ Profesor, si eu cred ca Transilvania poate vorbi Romaniei despre regionalizare. Transilvania poate schimba lucrurile, asa cum a facut-o de multe ori de-a lungul istoriei. Poate arata si Banatului si Moldovei si Munteniei ca nu e putin lucru sa incerci sa accelerezi lucrurile spre aceasta directie. Atata doar ca lucrurile astea merita mai multa aplecare. Si mai multi, mult mai multi oameni cointeresati sa porneasca pe acest drum. 

 

  • Meta