Cu omul despre care o sa scriu mai jos m-am luat in gura acum cativa ani. Pe direct. Dupa un schimb de replici, parerea mea e ca el a fost cel care nu a iesit bine. Fiindca e vulnerabil.

Cu el s-au mai luat si altii in gura, in sensul ca i-au dat o lectie despre cum poti vorbi degeaba si apoi sa ti-o iei “pe text”. Si iar a tacut. Diferenta dintre mine si precedentii este ca eu nu m-am dus mai departe sa ii verific provenienta banilor din care traieste. Altii au facut-o. Si eu am facut-o, dar mai tarziu. Nu ma mai intereseaza sa il pun la zid, desi acest text ar putea fi considerat un asemenea gest. Nu ma luati la misto, daca o sa ma mai decid vreodata sa ii dau replica, va fi pur tujur.

Intamplator, omul in cauza nu are fond rau. E insa un cameleon lipsit de integritate, care incearca sa se descurce pentru a supravietui.

Poti sa te descurci si civilizat, fara sa cazi in penibil, in micime. Ca sa depasesti conditia de om lipsit de influenta, fii demn (nu cu newslettere penibile cu informatii de la Mihai Soica o sa ajungi un om credibil).

De aia ii si scriu acest text.

Sa il lase doar pe Mihai Soica sa beneficieze de laurii jurnalistici din cazul Apostu.

Sa nu-l mai scuipe pe Sorin Apostu. Ca nu eu m-am dus sa ii cer ajutor financiar ca sa imi scot cartea de doctorat, ajutor pe care fostul primar, indirect, i l-a acordat. Nu eu am concesiune de 100 de metri patrati prelungita pe 2 ani – tot la bunavointa “moldoveanului”. Nu eu l-am lins in cur pe Apostu pentru a-mi pastra functionarea chioscului de panificatie de pe strada Ploiesti.

Sa-l lasam pe Soica sa ii dea in gura la Apostu sau chiar DNA daca merita. Sau daca exista informatii.

Dar sa nu sarim calul.

Stiu ca multi vor sti despre cine scriu. Dar numarul lor e extrem de mic. Al celor care vor sti fara sa ii fi rostit numele. Cel in cauza ar fi putut fi mult mai celebru daca ii faceam public numele.