Archive
Tag "citynews.ro"

Cluj-Napoca e un oras in care e tot mai periculos sa traiesti: ai sanse tot mai mari sa mori calcat de masini sau sa fii batut pe strada sau in baruri.

Nu exagerez cu nimic cand spun asta. In ultimii ani, in orasul asta am asistat la niste chestii incredibile. Am citit apoi despre niste intamplari incredibile.

Problema mea numarul 1 este ca o gramada de oameni circula bauti la volan. Sunt smecheri. Cine sa ii opreasca ziua in amiaza mare sa ii verifice? Nu-i vorba, se circula si noaptea cu alcool in vene. Cocalarii ies din cluburi bauti bine si se urca la volan. Nu-i niciun echipaj de politie sa ii opreasca la control. Ne mai miram atunci ca acum cateva zile un bou a intrat cu masina in sediul Bancii Transilvania din Piata Lucian Blaga?

banca

 

Va aduceti aminte de tinerii aia spulberati de o masina acum ceva ani, in timp ce mergeau linistiti pe strada Napoca? Au fost facuti chisalita de un dobitoc vitezoman, daca imi aduc aminte bine, bietii nu aveau nicio vina!

In Cluj-Napoca, exista niste baruri si cluburi unde bataile sunt destul de dese. Ba despre unele se aude ca ar adaposti si traficanti de iarba si pastile. Nu ia nimeni nicio masura. Desi s-ar putea folosi de informatori, nimeni nu pare interesat sa ii bage la parnaie pe cei violenti sau pe traficanti. Doar cand se mai intampla cate o crima, cum a fost cea de la Obsession, se mai ingrijoareaza ”factorii de decizie”. Se ingrijoreaza o saptamana, apoi ii doare in cot, isi vad de-ale lor. 

In Cluj-Napoca, nu exista respect pentru politie. Iar asta, cred eu, este vina politiei. Am vazut joi, in centrul Clujului, un pitpalac gaunos vociferand in fata politistului – ii vorbea cu un tupeu incredibil! “De ce te legi de mine, ma? Numa’ pe mine m-ai vazut? Baga-mi-as p… in neamul vostru!”.

Sigur, politistul nu putea sa reactioneze violent. Daca eram eu, cred ca ii bagam gura la teava de esapament si turam masina. Dar omul legii nici nu a luat vreo masura impotriva lui.  

Inspectoratul de Politie are oameni competenti. Si sefi profesionisti. Care insa s-au cam lasat pe tanjala.

Treziti-va, domnule Ioan Pacurar! Luati carnete tuturor nesimtitilor care nu stau la semafor, faceti filtre tuturor smecherilor care beau la volan, retineti-i pe toti cei ce se bat in crasme! De cand sunteti sef al politiei clujene ati realizat multe chestii importante! Dar lucrurile au luat-o rau in jos in ultimul an! Musteste Calea Turzii de curve, se zguduie Manasturul de aminentari si cafteli!

E jenant. Mai lipseste sa reinvie Gore si suntem rezolvati.

PS: Era cat p-aci sa dau drumul textului cand aud pe Antena 3 ca, in timp ce se intorcea acasa insotit de parinti, un copil de 3 ani a fost muscat de cap in fata blocului de un rottweiler lasat fara botnita de stapanul sau. 

Citeste mai mult

Marile cleveteli, reaua faima, barfele de rahat incep de la o mana de oameni. Daca ei sunt ziaristi, nivelul de propagare e mai mare. Daca sunt colegi de birou, colegi de industrie, concurenti, subordonati, nivelul de propagare e mai mic, dar timpul sedimenteaza si mai bine murdariile.

La Cluj-Napoca, scornitul de barfe e un sport local practicat cu mare sarguinta. O sa ziceti: bine, ma, desteptule, da-te mare ca stai la Cluj! Ce, la Baia Mare nu e la fel? Scuze, in cazul asta nu e.

Clujul are un potential mai mare in crearea de tornade de zoaie.

Astazi, doua exemple, la intamplare: eu si Sorin Apostu, primarul interimar al Clujului.

Faptul ca mereu am iesit in evidenta, atunci cand m-am angajat la primul “meu” ziar, i-a facut pe colegii mei sa spuna ca am avut pile. Or, eu eram mort de foame si dornic sa nu ratez un job. Munceam mai mult decat oricine, ma lipeam de orice coleg mai experimentat, as fi facut orice ca sa nu ratez acel loc de munca.

Cand am plecat, la inceputul lui 2004, din trustul Gazeta, devenit celebru 2 ani mai tarziu pentru scandalul de santaj, s-a spus ca mi-am terminat jocurile de culise si temele de casa pe care mi le dadusera superiorii mei din serviciile secrete. Or, eu plecasem pentru ca, intr-o seara, mi-am dat seama ca nu mai dormeam cu articolele sub perna, asa cum faceam la inceput. Eram de doi ani mereu pe drumuri, aveam o relatie cu cineva la care tineam enorm, plus ca nu vedeam nicio speranta in evolutia mea ca ziarist: la Bucuresti nu vroiam sa ma duc, in firma respectiva nu eram apreciat pentru ca aveam gura mare (desi eram foarte muncitor), plus ca eram atat de sarac, incat nici sa imi cumpar un frigider nu aveam bani.

Pe mine, multi m-au banuit de multe, dar nu de lipsa de inteligenta (scuze pentru modestie) sau ambitie. Multi dintre cei care s-au temut de mine sau m-au invidiat au stiut mereu ca tot ce imi pun in cap voi face.

Mi-am dorit sa fac afaceri. Sa am o firma cu angajati care sa nu mai sufere umilintele la care am fost eu supus. Sa am o companie frumoasa si sa tintesc cat mai sus. Cei care au fost in barca mea, dar si cei care mai sunt, stiu ca eu sunt un om dur, dar just. Generos, dar pretentios. Vanitos, dar saritor la nevoie, la nevoia oricui.

Am inceput de la zero, trust me. Si, pana sa reusesc sa prind cheag, am nenorocit vreo trei afaceri. Din lipsa de bani si experienta. Am plans ca un prost: de nervi, de ciuda, de-a dracului… Mi-au prins atat de bine acele rateuri!

Si am luat-o de la capat. Am inceput inca o data, am luat bani cu imprumut, i-am returnat, am riscat, am investit, am muncit ca un bou, alaturi de Cristina, am tras cateodata cu disperare, cateodata cu patima. Am avut noroc, am mai gresit, dar eforturile constante ne-au ajutat sa ajungem unde suntem.

Revenind, fiindca era nevoie de cateva detalii, mai ales pentru cei cativa “prieteni” foarte avizi de persoana mea, vroiam sa va spun ca, la primele semne de reusita, de scos capul, au inceput din nou cu clevetelile: sunt omul lui Paszkany (desi eu nu am dat decat o singura data mana cu el, plus ca acest tip e un super om de afaceri, inteligent si abil, asa ca nu vad unde ar fi fost problema), sunt omul serviciilor, altfel nu se explica cresterea firmei, ling curul mai marilor Clujului (desi, in afara de oamenii de afaceri, eu nu prea am contacte cu politicieni).

Eu am mare noroc ca mi se rupe in paispe realmente despre ce cred unii sau altii. Nu voi fi niciodata o bucata de melasa: pe mine ma iubesti sau ma urasti. Din doua, una.

In Cluj-Napoca, asadar, unii le stiu pe toate, dragii mei. Daca lui Emil Boc nu ai ce-i reprosa, il faci trompeta. Daca lui Vasile Dancu nu ai ce-i reprosa, il faci poet sau artist. Daca lui Virgil Ardelean nu ai ce-i reprosa, il faci Vulpe.

Asa si cu Sorin Apostu, actualul primar interimar si, cel mai probabil, viitorul primar ales al Clujului.

In postul sau, Apostu a fost nevoit sa invete rapid sistemul, sa afle cum poti pune pe picioare o primarie grea, greoaie, plina de angajati spalati pe creier de Funar. In spatele lui Boc, a pus discret la punct proiectele de dezvoltare, de investitii, licitatiile… E cea mai grea functie cea de director tehnic, fiindca trebuie sa cunosti TOTUL: toti angajatii, toate problemele orasului, toate strazile, toate tevile, toate crizele, toate planurile.

In genul asta de functie, daca nu esti destept, tacut, eficace, organizat si muncitor, atunci esti pierdut.

Cluj-Napoca nu e o comuna de trei lei, e un suflet imens.

Din momentul numirii sale in functia de director tehnic al Primariei, acum vreo 5 ani, masina de clevetit a si inceput sa duduie. Daca predecesorul sau fusese poreclit “Muresan 10 la suta”, lui Apostu i-au spus “Sorinel fifty-fifty”.

Si toate i s-au tras de la niste baieti smecheri, ale caror autorizatii aberante li se refuzasera pe motive obiective. Cand au fost refuzati, acesti baieti smecheri, unii bisnitari, altii cocalari cu ochelari Chanel pe freza gelata, au inceput sa macaie prin cafenele: “Normal ca nu mi-a dat! Doar mi-a cerut sa ii dau trei etaje!”. Eu cred ca DIICOT sau DNA nu ar avea nicio emotie sa il aresteze pe acest om, daca ar avea probe.

De cand e in functie, am auzit cele mai mirobolante barfe despre Apostu: ca are un seif la Budapesta plin de bani, ca are un Ferrari pe care il tine ascuns in Germania, ca i-a cerut nu stiu cui 4 etaje, ca baietii de la SRI au fost opriti de Basescu care l-a protejat si cate si mai cate.

Iar bulgarele s-a marit. Cand au aflat vestea ca Boc l-a lasat pe Apostu interimar si ca acesta va fi candidatul PD-L la Primarie, unii au innebunit.

Si loviturile au inceput sa curga.

“O sa ne conduca un veterinar” – haha, asta e cea mai tare! Intr-o tara in care avem un presedinte marinar, sa te legi de asa ceva mi se pare o atitudine primitiva.

“Nu e nascut la Cluj” – de parca Funar ar fi fost! De parca Boc ar fi fost!

“Nu stie vorbi, tot timpul e incruntat, parca e nebun” – Apostu nu a fost mai deloc in lumina reflectoarelor, nu e neaparat omul scenei, care sa inoate intre microfoane cu nonsalanta asa cum o face Boc. Moaca lui e mai serioasa, mai patratoasa, ce sa faca? Operatii estetice?

“Si-a pus Boc pila, asa cum si-a mai pus el si pe altii” – asta mi se pare cel mai mare bullshit.

Parerea mea e parerea unui om care traieste de 11 ani aici: eu cred ca Apostu SI-A CASTIGAT DREPTUL de a fi primar. Alaturi de Boc, el a muncit cu rezultate pentru ca acest oras sa arate asa cum arata azi. Jur ca m-as ingrozi sa il vad in postura de primar pe imberbul Radu Moisin, pe eterna speranta Remus Lapusan, pe inegalabila liberala Steluta Cataniciu sau pe molatecul Laszlo Attila.

Norocul ce a dat pe capul lui Apostu, acela de a intra sef la Primarie probabil cu patru ani mai devreme, e un noroc interesant. Si sansa vietii lui. Porneste din postura unui ilustru necunoscut (sa fim seriosi, in afara de cativa oameni ce au intrat in contact cu administratia, nu il stie nimeni), dar poate deveni celebru daca duce orasul acolo unde trebuie: in top.

Barfele nu vor inceta niciodata. Intr-un oras atat de ciudat ca si Cluj-Napoca, e si normal. Ele insa, aidoma mirosului fetid de buda de benzinarie, dispar cand timpul le curata cu clorul evidentei.

P.S.: In ultima vreme, primesc amenintari pe blogul asta. Si reprosuri: ceva de genul ca mai bine mi-as vedea de ale mele. Voua vi se par interesante subiectele mele? Daca vi se par naspa, nu va sfiiti sa imi scrieti. Conteaza mult pentru mine, nu de alta dar as castiga niste timp liber in plus…

Citeste mai mult

Cunosc personal multi oameni avuti in Romania. Si multi oameni din Cluj, foarte avuti.

Dupa mine, avutia incepe de la un milion de euro. E suma care, lasata in pace sa doarma, iti aduce numai prin dobanda o renta lunara de circa 6-7 mii de euro pe luna. Daca nu esti cocalar si spargator de figuri, este o suma extraordinar de mare, cu care poti trai linistit, bucurandu-te de viata.

Oamenii de care vorbesc aveau, pana recent, mai mult de un milion de euro in conturi. Unii aveau 10, altii 20, altii 50. I-au facut cum i-au facut, treaba lor. Cand inca ii mai aveau, ma intrebam care e bucuria lor? Cum se distreaza ei? Ce placeri au? Calatoresc? Unii, foarte putin. Isi rafineaza stilul/gusturile? Mai deloc. Investesc in pasiuni? Nici vorba. Dau bani comunitatii? Ii doare in cur de ea.

Si atunci? Tot ce doreau ei sa faca, era sa inmulteasca cat mai mult suma. Sa o dubleze, sa o tripleze. Unii, foarte putini, au cerut ajutorul unor experti financiari. Ei au scapat cat de cat cu fata curata. Nu au pierdut atat de mult.

Altii insa s-au bagat in afaceri imobiliare, au bagat cash in bursa, au cumparat tone de tampenii scumpe si inutile (elicoptere, super limuzine, vile in Ibiza) si acum traiesc de pe o zi pe alta. Nu ma credeti? Va dau cuvantul meu! De pe o zi pe alta!

Daca au bagat bani in lucruri scumpe, acum se pot pisa pe ele. Limuzina are rate, o va lua leasingul inapoi. Vila din Ibiza? Cu ce sa mergi acolo? De asta ne arde acum? Sunt oameni buimaci, buimaciti, imbracati in haine scumpe si cu 20 de ron in buzunar!

Daca au bagat bani pe Bursa, au bagat fara sa intrebe pe nimeni. Si au pierdut milioane. Ei au bagat bani reali, bani lichizi. Si i-au pierdut cat ai zice peste. Ii vor recupera peste ani buni, daca nu se vor sinucide pana atunci.

Daca au bagat in real estate, au dat doua tunuri, au incasat super bani si i-au bagat inapoi, impreuna cu jumatate din averea lor. Au cumparat terenuri cu lacomie, “ca au potential”. Au prins “ponturi”? Au cerut bani imprumut: de la banci, de la camatari, de la parinti. Cand mai venea un “pont”, isi ipotecau pamanturile abia cumparate, casele parintilor, ale finilor, scoteau ultimele rezerve de bani – TOT.

Cat de prost poti sa fii sa nu respecti o sansa data de viata? Cati oameni in lumea asta au norocul sa se imbogateasca uluitor de mult si de repede? Sunt atat de putini! Si tu, care ai avut atat de mult noroc de la viata, ti-ai bagat Prada in ea?!

In acest moment, multi oameni de afaceri din Romania, dar mai ales din Cluj, nu mai adorm noaptea nici cu Xanax. 

Citeste mai mult

Am ajuns de cinci minute acasa.
Ii miros narile Cristinei si imi arunc cat colo papucii. Sunt acasa, fac ce vreau.
La teveu e deranj: coalitia in sus, Oprea-n jos, au murit cinci oameni nu stiu unde, Mutu e grav, Tolea Ciumac a vrut sa il bage pe Diaconescu intr-un tomberon, doi studenti au murit intoxicati cu bioxid de carbon in apartamentul lor din Iasi, numirea lui Ardelean nu e problema PD-L, Madonna a primit amenintari din partea teroristilor musulmani.
Cacaturi, imi zic! Iau ziarul de seara sa citesc ceva mai serios. Uite, un reportaj despre Mihai Olteanu, un profesor de la faculta de mate, care debordeaza de logica. Cica ii place ”muzica lui Chilian. Omul acesta a spus lucruri – pe care le stim de mii de ani – in niste cuvinte noi. Probabil este printre putinii oameni foarte originali de la noi”. He, he, original ca ce? Ca a spus lucruri pe care le stiam de mii de ani? Reporterul insista si aflam si ce nu ii place: ”… Lucrurile superficiale, prelucrate, copiate si reformulate”. Pai, mai sus ce ai zis, ma? N-ai zis ca iti place de Chilian cum reformuleaza el in cuvinte noi ce stim de mii de ani?
Deschid ”Scrisori catre fiul meu”: ”Raul banal nu este diabolic, premeditat si iscusit, ci ivire spontana in orizontul indiferentei si al deprinderilor noastre”.
Cristina doarme.

Citeste mai mult

E criza, toata lumea trece pe online. E mai ieftin, zic toti expertii.

Sa va zic si eu ce cred. Ziarele/televiziunile/radiourile locale sunt pe cale de a sucomba, dar criza, pe care patronii si angajatii o invoca drept motiv, nu e decat o scuza. Multe dintre aceste organe de presa s-au nascut moarte din start, in primul rand ca afacere.

Cand incepi un ziar cu cateva mii de euro si cumperi sapte calculatoare, spunandu-ti ca vei face mai apoi rost “cumva” de publicitate, atunci inseamna ca nu intelegi presa ca afacere.

E un moment interesant atat pentru patronii de presa falimentari, cat si pentru angajatii lor. Pe de o parte, patronii care au nenorocit ziare sau televiziuni nu vor mai putea fraieri niciun alt om de afaceri sanatos la cap sa investeasca bani in asa ceva. Pe de alta parte, inchizandu-se organe de presa, multi jurnalisti nu vor avea unde sa se mai angajeze.

Revenind insa la anuntatele treceri ale ziarelor pe online, zic ca multi se inseala crezand ca online-ul e ieftin.

Va spun eu ca nu e. La Citynews.ro, am investit pana acum peste 250 de mii de euro si suntem abia la inceput de drum. Am bagat bani in scule, in conditii de munca, am evitat barterele, am incercat sa instauram un climat propice performantei.

Multi dintre cei care si-au anuntat consolidarea prezentei pe online nu vor avea de unde sa investeasca astfel de sume de bani in web. Iar daca nu investesti, nu poti sa cresti in trafic. Iar daca nu cresti in trafic, nu poti vinde publicitate. Care publicitate, pe online, e oricum tare greu de vandut.

In afara de banii scutiti pe tipar, raman exact aceleasi cheltuieli ca la un ziar normal. Dar, mai presus de asta, business-ul de presa online necesita o anumita abordare, o intelegere aparte daca vreti. Iar experienta conteaza, va spune un om care luna de luna are mereu ceva de invatat, va spune un om caruia luna de luna ii apar pe lista de urgente noi probleme, deci noi bani de cheltuit.

Ca tot nu ne-a intrebat nimeni, va pot spune ca Citynews.ro nu are niciun fel de probleme cu banii. Urmatorul judet? Oscilam intre Sibiu si Brasov, veti afla unde cel mai probabil la mijlocul lui martie.

PS: Cati radeau de Citynews.ro in noiembrie 2007!

Citeste mai mult

Daca am ajuns sa colindam prin interfon, trimitand Viflaimul la apartamentul 18 prin intermediul unui microfon partait, atunci nu va mai trece mult pana cand ne vom naste copiii numai in zodia Fecioarei, ca cica e o zodie buna.

De Pasti si de Craciun, se porceste intreaga Romanie, in numele bietului Isus.

Cand e sa invie Cristos, romanul merge la biserica si face paispe cruci cuvioase cu gandul la drobul si fructele de mare de acasa (cumparate de la Metro).

Cand e sa se nasca Cristos, romanul baga in el de-a valma jumari si racituri pana ajunge la spital.

Eu zic ca in maxim o suta de ani scapam si de Isus. Ne vom da seama la un moment dat ca putem manca si bea si fara El.

Citeste mai mult

Mos Craciun are pentru mine mirosul diminetii in care ma lafai in pat, incercand sa ma hotarasc daca voi manca la micul dejun oua umplute sau slana si rosii. Sau si si.

E cel care imi aduce gust de coji de portocale in gura, pe care le rontai lasand fructul Cristinei.

E regretul ca nu mai sunt copil si curiozitatea copilareasca de a afla daca si ce voi avea sub brad.

E masa de seara si frigul din nari, atunci cand merg la colindat.

Mos Craciun e singura fantoma care inca mai reuseste, desi numai pentru cateva zile, sa ne faca mai cuminti.

Craciun bun si cald sa aveti!

 

Citeste mai mult