Mar
29
Laptar sau pistolar?
Filed Under Din oras | 8 Comments
Priviti acest material video. E filmat imediat dupa ce, in plin centrul unui oras oarecare, Nelu Varga, un cetatean oarecare, i-a tras un pumn in ochi unui alt cetatean oarecare.
In acest film oarecare, niste prieteni oarecare incearca amenintator sa puna presiune pe un oarecare jurnalist al Citynews.ro, dorind sa ii inchida camera de filmat, in timp ce niste politisti oarecare se fac ca ploua la vederea scenei.
V-ati prins ca sunt ironic.
Orasul nu e unul oarecare, e ditai Cluj-Napoca – “inima Transilvaniei”.
Nelu Varga nu e nici el un cetatean oarecare – e un cetatean care se bate pe burta cu niste grei din politie, are cativa banuti in buzunar (se aude ca l-au cautat niste rusi pentru ceva datorii, asa ca e discutabil), are tupeu cat China in el, e exemplarul perfect de “blochist” care a facut niste sute de mii din “dezvoltare imobiliara”. Atata doar ca, fata de fraierii de blochisti care beau cafea in Diesel si nu pot respira de fite, Nelu Varga se imbraca in Armani, conduce un Range Rover negru si, in fata camerei, are un limbaj fortat elevat.
Nici politistii nu sunt oarecare. Sunt cei care pactizeaza cu interlopii, sunt cei care nu au chef sa se implice mai mult, sunt cei care vor rezolva problema lui Nelu Varga. Putin mai incolo, peste doua luni, cand presa va uita.
Clujul nu mai are mult si va ajunge ca si Oradea, orasul in care, anul trecut, niste interlopi au blocat timp de o jumatate de ora duba DETASAMENTULUI DE INTERVENTIE RAPIDA a Inspectoratului de Politie Bihor, adica a “MASCATILOR”. Va dati seama?
De multa vreme deja, ma sugruma un sictir cu efect calmant, ca Alogocalminul.
E, asa, o liniste, un sentiment impacat ca nu mai trebuie sa ma zbat, nu mai trebuie sa ma enervez.
Inca nu am ales ce voi face in cazul in care renunt sa ma mai enervez, dar am in cap doua variante: fie ma angajez in Montreal la o fabrica de lapte, fie imi cumpar un pistol.
PS: Ii multumesc lui Nicky Novacescu pentru gestul de a-i fi luat apararea colegei mele in fata maimutelor ce incercau sa o sperie.
Feb
23
Presa de la tara – un exemplu interesant
Filed Under Din oras | 5 Comments
Cine s-ar gandi ca taranii vor sa citeasca ceva?! Noua ne pasa de oraseni, facem produse doar pentru ei, produse in care, poate, includem sporadic rubrici despre satul romanesc - de obicei, interviuri sforaitoare cu nu stiu ce primar sau cu nu stiu ce popa. Dar nu ii privim ca pe niste cititori de presa.
Povestea de mai jos mi-a fost spusa de un prieten, om de afaceri. Cica anul trecut, un fost celebru penetecedist, Dan Horoba, ar fi incercat sa editeze o publicatie pentru mediul rural. A bagat in foaie de toate: mai un articol de la Ziua de Cluj, mai un text de la Romania Libera, ba o relatare despre cum sa ingrijim caii, in fine, “mixul editorial” era facut dupa parerile editorului, asa cum a estimat el profilul viitorilor sai cititori.
La inceput, ziarele erau distribuite, daca bine mi-a relatat prietenul meu, prin carciumi, magazine alimentare, cooperative etc., la pretul de 1 Ron. Recuperarea banilor se facea insa destul de greu: pentru 6 roni, trebuia sa mergi pana nu stiu unde in Bontida. Asa ca Horoba a decis sa dea ziarul gratuit.
Ca sa poata sa o faca, avea insa nevoie de niste publicitate care sa ii acopere costurile. A obtinut niste fonduri de la niste prieteni cu companii care aveau produse destinate mediului rural. Odata gratuit, ziarul a fost mult mai repede distribuit si mai repede “inghitit” de oameni.
Ce sa vezi, ce sa vezi, au inceput prietenii lui Horoba sa sune extaziati: reclama avusese un efect incredibil, iar oamenii vroiau sa suplimenteze fondurile de publicitate.
Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ziarul. Dar ideea…
Pe tarani, presa, adevarata presa, ii ignora de 19 ani. Nimeni nu s-a gandit sa parieze pe ei, nimeni nu ii vede consumatori de presa scrisa. Desi ignorantilor li se pare ca mediul rural a stagnat, din punctul de vedere al emanciparii, chiar si cu pasi mici, lucrurile nu s-au impotmolit: de bine, de rau, telefonia mobila merge bine cu cositul, televiziunea face casa buna cu odihna de seara.
Bancile, firmele de telecom, produsele industriei usoare si multe, multe altele, ar putea lejer specula o asemenea piata.
Cine va avea curajul sa se inhame la un asemenea proiect?
Feb
16
Din arhiva personala (promo)
Filed Under Din oras | 8 Comments
Asta e o poza de prin 1996. Fata aia de cal cu zambetul cat sala de asteptare din Beclean e a mea. A cui e fata aia de umflat timid ce ranjeste langa mine?
Feb
16
Ce facem cu umbra lui Ucu? La Cluj.
Filed Under Din oras | 8 Comments
Rusinosul scor facut la Cluj-Napoca de Teodor Pop-Puscas nu poate fi pus de catre PSD numai in carca acestui om.
Ziceti-i militian sau politist, Pop-Puscas a facut o campanie mult mai buna decat Apostu sau Nicoara. Si printre cele mai bune din ultimii ani, la Cluj-Napoca.
Este un candidat cu potential care, daca nu va uita in viitorii patru ani sa munceasca pentru a se pregati de Primarie, s-ar putea sa intre cu sanse mari in urmatoarea competitie. A evoluat mult pe partea de discurs, are bani, lucru esential in politica, a intrat bine in rol si a inteles ca poate sa miste lucrurile.
Dar nu despre PPT vreau sa vorbim azi. Ci despre filiala locala a PSD din Cluj.
Ce se intampla aici de aproape patru ani nu mai poate fi tolerat. Filiala e distrusa din temelii, sapata la radacini de orgolii, barfe soptite la colturi, pumni in gura dati intre tabere, amintiri din copilarie si vise nerealizabile.
Cel mai cel dintre cei mai tineri, Remus Lapusan, nu a evoluat deloc in ultimii ani. Desi iubit in randul tinerilor membri de partid, Lapusan inca se mai imbraca in costume vernil, inca mai vorbeste ca la tara, inca se mai ascunde dupa fusta lui Ioan Rus. Nu mai discutam de problemele de imagine pe care orice adversar mai aprig le-ar putea specula (firme care au luat fonduri europene pe tava, scandaluri inabusite in fasa de pe vremea cand era sef la AJOFM, etc).
Membru de vaza – Vasile Soporan – pare ca se descurca cu aceasta filiala. Doar pare. Printr-un joc abil de pase, Stefan Dimitriu, despre care discutam mai jos mintenas, l-a trimis in atac sa dea gol cu o minge medicinala, plina cu plumbi. A vrut sa traga un sut la poarta adversa si, iata, si-a rupt piciorul. Soporan este un politician nespeculat, nefolosit la justa sa valoare. Este un politician de reprezentare si asa isi face cel mai bine treaba. Nu i se potrivesc chestiile executive mai deloc.
Valentin Cuibus, alt membru important, sta in umbra de multa vreme. Am avut momente in care ma intrebam de ce acest om nu este folosit asa cum trebuie in partid. Poate pentru ca are o coloana vertebrala putin cam elastica? Eu stiu cel putin doua faze care imi dau dreptate: momentul din campania pentru Primarie din 2004 in care Cuibus, ditai prefectul, statea pres in fata lui Vasile Dancu, intr-un context pe care nu vreau sa il discut, si momentul de la alegerile generale din 2008, cand Cuibus a tradat pe ascuns in unele faze pentru PNL, ametit de promisiunile lui Marius Nicoara.
Alexandru Cordos a ajuns senator cu mult noroc. Nu-i vorba, norocul si-l mai face si omul. Este considerat omul lui Ioan Rus, pe buna dreptate, desi omul incearca sa isi construiasca o imagine de om dezbarat de aceasta legatura. Cordos este un produs interesant al acestei filiale, un om care poate evolua frumos, daca este sprijinit. In acest moment, el este un om pe care nimeni din partid nu pune baza: cei din Cluj ii vorbesc frumos, ii asculta promisiunile cu atentie (desi multi stiu ca nu le poate totdeauna indeplini), multi incearca sa se foloseasca de statutul sau; cei din Bucuresti il ignora - desi Cordos umbla putin mai apasat in ultima vreme, deh functia!, sforarii din Bucuresti au alta anvergura, iar Cordos nu poate sa le fie de folos decat cu votul sau din Senat. Atat. In Cordos ar trebui investit mai mult, rezultatele ar fi mai concludente daca i s-ar oferi sprijin relational si consultanta politica.
Stefan Dimitriu, unul dintre cei mai interesanti tipi din PSD Cluj, a ajuns la capastrul partidului dupa ce nimeni nu a mai vrut sa se implice. Sincer, cunoscandu-i calitatile, ma asteptam ca ele sa nu ii fie umbrite de defecte, in special de orgoliul exacerbat. In scurtul sau mandat de Richelieu al filialei, s-a comportat pana acum mai degraba ca un copil care da iama intr-un magazin de dulciuri muscand din fiecare preparat, decat ca un om matur politic ce trebuie sa puna ordine in partid. Din pozitia sa, nu a facut altceva decat sa accentueze starea de tensiune intre colegi. Dimitriu cunoaste ce e strategia politica, dar are mari probleme la implementare. Nu se stie de ce, cand e vorba de aplicat strategia, mintea lui Dimitriu se rasuceste ca la patinaj artistic, intr-un triplu Axel decizional, care dinamiteaza orice rezultat. Este un om care adora sa controleze jocul, dar are pioni primitivi, care se bat cu lancea in vremuri in care laserul ii poate topi la o apasare de buton. Dimitriu e un om cu inima mare, o inima in care incap in egala masura si kilograme de generozitate sau talent, dar si pachete intregi de vendete si vanitate. E un om care nu inceteaza sa ma surprinda prin felul rational global in care vede lumea, dar care se pierde lesne in detalii lipsite de importanta.
Doua tinere speranta imi atrag atentia: Mircea Jorj si Ucu Faur. Pe primul, il consider cu potential, dar necopt. E un om din care se poate scoate ceva consistent in urmatorii patru ani. Iar avocatul Ucu Faur se poate transforma in noul cal de bataie al partidului: tipul asta poate duce in spate multe poveri si, cand e folosit cu incredere, poate sa rezolve multe probleme in teritoriu.
Vasile Dancu si Ioan Rus sunt ultimele personaje ale acestei povesti, lasate intentionat la final.
Nu vreau sa ii jignesc, dar insist sa ii compar cu doua fantome care nu inceteaza sa bantuie organizatia. Pentru ei a venit momentul adevarului, momentul ultimei intrebari: ce facem, domnilor, chemam popa sa va ingroape definitiv, cu slujba si parastas, ca sa va linistiti si sa nu mai bantuiti organizatia, sau chemam ambulanta sa va dea electrosocuri si sa reveniti in lumea normala, oameni politici vii, in carne si oase?
In ceea ce il priveste pe Dancu, eu cred ca el trebuie sa iasa din starea de autocompatimire profesionala in care se complace. Da, e un foarte bun profesor, dar este un politician si mai bun. Dupa ce ai fost ani buni de zile un etalon al discursului politic, nu poti sa te bagi inapoi in vizuina si sa zici ca te apuci de scris carti. Cartile mari despre tara si popor se scriu la finalul vietii. Iar lupta cu Vanghelie, Bunica si Oprisan nu trebuie sa inceteze.
Cand vreau sa ma amuz, desigur, cu politete si cu respect, ma gandesc la Ioan Rus ca la fantoma lui Barba Neagra din vechia parodie hollywoodiana in care a jucat Ustinov – mai precis la episoadele in care fantoma, nevazuta de nimeni, dar totusi puternica, le facea farse bietilor oameni, ba punandu-le piedica pe terenul politic, ba tragandu-le cate un bobarnac in bucataria interna a partidului.
Ioan Rus e retras, dar totusi influent. Ioan Rus nu mai vrea sa conduca filiala, dar totusi decide tot ce se intampla in ea. Ioan Rus nu mai vrea politica damboviteana, dar totusi se vede cu Gabi Oprea, inainte de celebrul scandal. Ioan Rus e dezamagit de clasa politica si nu mai vrea sa faca parte din ea, dar tot mai gaseste resurse morale sa scrie o adevarata confesiune politica, un manual de citit pentru toti cei ce se pretind integri in acest namol fetid care este politica.
Acest 7 la suta de ieri e semnalul ca situatia actuala nu mai poate sa continue.
Daca as fi Geoana, maine as da o fuga pana la Cluj si l-as chema la o cafea pe Ioan Rus, intrebandu-l ce vrea sa faca. Sa faca orice, numai sa faca ceva.
Daca as fi Geoana, i-as spune: “Omule, Clujul aduce deja, prin inconsistenta sa la nivel de filiala, mari deservicii partidului. Ce vrei, Ucule, sa facem? Sa dormim in continuare? Din punct de vedere strict managerial, faptul ca un judet de anvergura Clujului nu are o filiala puternica in fieful lui Boc, ma dezavantajeaza ca partid. Te retragi si ma lasi sa aduc oameni care sa faca treaba, promitandu-mi sa nu mai intervii sau te intorci fain frumos si ne apucam de treaba?!”.
Daca PSD mai exista azi si daca a ajuns sa isi pastreze aproape intacte fortele, si lui Ioan Rus i se datoreaza. Imi sustin parerea prin evocarea momentului crucial in care Ioan Rus s-a opus pastrarii lui Ion Iliescu in aparatul de decizie al partidului. El a rostit ceva ce nimeni nu avea curajul sa rosteasca: ca Bunica trebuie sa plece. El a zis si facut ceea ce toti gandeau, dar nimeni nu dorea sa isi asume: sa o scoata pe Bunica din viitorul PSD-ului, cu riscul de a suporta toate consecintele aparatului reactiv ce inca il sustine pe Iliescu.
De atunci, Ion Iliescu nu mai are forta in partid. Are un cuvant de spus. Dar e gata.
Dupa aceea, Ioan Rus nu a beneficiat de decaderea lui Iliescu, au facut-o altii din partid.
Stiu, situatia e complicata, orgoliile si frustrarile sunt mari, dar ceva trebuie facut.
Cat mai repede, fiindca in vatra mai este putin jar.
Jan
23
SOV, esti un pervers mic!
Filed Under Din oras | 6 Comments
Nu v-a intrigat deloc aparitia subita pe micul ecran al Realitatii TV a inegalabilei fosile Victor Ciorbea? Pe mine, da. I-am urmarit atent vreo trei emisiuni si mi-am dat seama ca omuletul vorbeste ca o moara stricata, dar pe langa subiect. Omul traieste din amintiri din copilarie, scoate de la naftalina “secrete” nestiute din Consiliul de Coordonare al Coalitiei (celebrul COCOCO), justificanu-si post-coitum presupusa contributie la istoria tarisoarei.
Daca nu e util emisiunii sau postului, de ce l-o fi acceptand Vantu ca invitat permanent?
Va spun eu de ce. Fiindca Vantu e un pervers mic si eficient. In lupta sa cu Basescu, loveste in Boc in toate felurile. Acesta e unul. Gaselnita e geniala, subliminala, eficace. Caci aducandu-l pe Ciorbea in emisiune (oamenii simpli au o reactie de repulsie cand il vad, aducandu-si aminte de ezitarile si erorile guvernului sau), Vantu induce la nivel de sugestie comparatia cu Boc.
Sunt ardeleni? Da. Fosti primari? Da. Premieri? Da. Avocati? Da. Chiar si fizic, pusca perversiunea: ambii poarta ochelari.
Cu fiecare emisiune de acest gen, Vantu il decredibilizeaza subtil pe Boc. Subconstientul publicului este astfel delicat bombardat. Bravo, SOV, fina lucratura!
Jan
22
Bancile ne considera niste vite
Filed Under Din oras | 8 Comments
Discutie in board-ul unei banci din top 5, la sediul pompos din Bucuresti:
“Presedintele: Nu as prea vrea sa modificam dobanzile fara sa anuntam.
Vicepresedintele: Si care ar fi problema daca nu ii anuntam? Persoanele fizice sunt cele care ar putea face galagie, dar nu se pune nimeni cu banca. Iar firmele nici atat.” (sursa e un amic bun de-al meu)
Frumoasa gandire! Ea oglindeste perfect felul in care bancile din Ro isi pretuiesc clientii: batandu-si joc de ei.
Ca in filmele lui Guy Ritchie, va duc acum in viata lui Iulian. El si-a dorit un apartament cu doua camere pentru familia sa cea mica. A strans din buci ca sa dea avansul, si-a facut calcule multe ca sa isi permita rata. Luna aceasta, rata i-a crescut simtitor, fara sa fie anuntat.
In Romania, bancile au facut profituri de zeci de milioane de euro aruncandu-le clientilor sacul in cap si bumbacindu-i bine. Iar acum, cand cica e criza, ii injunghie pe la spate.
- nu isi informeaza clientii despre modificarile dobanzilor
- nu isi informeaza clientii despre comisioanele de administrare a contului curent
- nu ii anunta despre restantele cu care sunt inregistrati in evidente
- nu anunta modificarea scadentarelor
- cresc fara noima dobanda, motivand fluctuatia EURIBOR, dar cand indicele coboara, dobanda ramane la aceeasi cota
- maxima nesimtire: desi pot sa o faca singuri, ii trimit pe clienti la CRB sa solicite stergerea unor date gresite
Deci, bancile ne considera niste vite.
Jan
18
Clujul e tot mai periculos
Filed Under Din oras | 11 Comments
Cluj-Napoca e un oras in care e tot mai periculos sa traiesti: ai sanse tot mai mari sa mori calcat de masini sau sa fii batut pe strada sau in baruri.
Nu exagerez cu nimic cand spun asta. In ultimii ani, in orasul asta am asistat la niste chestii incredibile. Am citit apoi despre niste intamplari incredibile.
Problema mea numarul 1 este ca o gramada de oameni circula bauti la volan. Sunt smecheri. Cine sa ii opreasca ziua in amiaza mare sa ii verifice? Nu-i vorba, se circula si noaptea cu alcool in vene. Cocalarii ies din cluburi bauti bine si se urca la volan. Nu-i niciun echipaj de politie sa ii opreasca la control. Ne mai miram atunci ca acum cateva zile un bou a intrat cu masina in sediul Bancii Transilvania din Piata Lucian Blaga?
Va aduceti aminte de tinerii aia spulberati de o masina acum ceva ani, in timp ce mergeau linistiti pe strada Napoca? Au fost facuti chisalita de un dobitoc vitezoman, daca imi aduc aminte bine, bietii nu aveau nicio vina!
In Cluj-Napoca, exista niste baruri si cluburi unde bataile sunt destul de dese. Ba despre unele se aude ca ar adaposti si traficanti de iarba si pastile. Nu ia nimeni nicio masura. Desi s-ar putea folosi de informatori, nimeni nu pare interesat sa ii bage la parnaie pe cei violenti sau pe traficanti. Doar cand se mai intampla cate o crima, cum a fost cea de la Obsession, se mai ingrijoareaza ”factorii de decizie”. Se ingrijoreaza o saptamana, apoi ii doare in cot, isi vad de-ale lor.
In Cluj-Napoca, nu exista respect pentru politie. Iar asta, cred eu, este vina politiei. Am vazut joi, in centrul Clujului, un pitpalac gaunos vociferand in fata politistului – ii vorbea cu un tupeu incredibil! “De ce te legi de mine, ma? Numa’ pe mine m-ai vazut? Baga-mi-as p… in neamul vostru!”.
Sigur, politistul nu putea sa reactioneze violent. Daca eram eu, cred ca ii bagam gura la teava de esapament si turam masina. Dar omul legii nici nu a luat vreo masura impotriva lui.
Inspectoratul de Politie are oameni competenti. Si sefi profesionisti. Care insa s-au cam lasat pe tanjala.
Treziti-va, domnule Ioan Pacurar! Luati carnete tuturor nesimtitilor care nu stau la semafor, faceti filtre tuturor smecherilor care beau la volan, retineti-i pe toti cei ce se bat in crasme! De cand sunteti sef al politiei clujene ati realizat multe chestii importante! Dar lucrurile au luat-o rau in jos in ultimul an! Musteste Calea Turzii de curve, se zguduie Manasturul de aminentari si cafteli!
E jenant. Mai lipseste sa reinvie Gore si suntem rezolvati.
PS: Era cat p-aci sa dau drumul textului cand aud pe Antena 3 ca, in timp ce se intorcea acasa insotit de parinti, un copil de 3 ani a fost muscat de cap in fata blocului de un rottweiler lasat fara botnita de stapanul sau.