Jan
16
Cazul Apostu sau despre micimea unora
Filed Under Din oras | 23 Comments
Marile cleveteli, reaua faima, barfele de rahat incep de la o mana de oameni. Daca ei sunt ziaristi, nivelul de propagare e mai mare. Daca sunt colegi de birou, colegi de industrie, concurenti, subordonati, nivelul de propagare e mai mic, dar timpul sedimenteaza si mai bine murdariile.
La Cluj-Napoca, scornitul de barfe e un sport local practicat cu mare sarguinta. O sa ziceti: bine, ma, desteptule, da-te mare ca stai la Cluj! Ce, la Baia Mare nu e la fel? Scuze, in cazul asta nu e.
Clujul are un potential mai mare in crearea de tornade de zoaie.
Astazi, doua exemple, la intamplare: eu si Sorin Apostu, primarul interimar al Clujului.
Faptul ca mereu am iesit in evidenta, atunci cand m-am angajat la primul “meu” ziar, i-a facut pe colegii mei sa spuna ca am avut pile. Or, eu eram mort de foame si dornic sa nu ratez un job. Munceam mai mult decat oricine, ma lipeam de orice coleg mai experimentat, as fi facut orice ca sa nu ratez acel loc de munca.
Cand am plecat, la inceputul lui 2004, din trustul Gazeta, devenit celebru 2 ani mai tarziu pentru scandalul de santaj, s-a spus ca mi-am terminat jocurile de culise si temele de casa pe care mi le dadusera superiorii mei din serviciile secrete. Or, eu plecasem pentru ca, intr-o seara, mi-am dat seama ca nu mai dormeam cu articolele sub perna, asa cum faceam la inceput. Eram de doi ani mereu pe drumuri, aveam o relatie cu cineva la care tineam enorm, plus ca nu vedeam nicio speranta in evolutia mea ca ziarist: la Bucuresti nu vroiam sa ma duc, in firma respectiva nu eram apreciat pentru ca aveam gura mare (desi eram foarte muncitor), plus ca eram atat de sarac, incat nici sa imi cumpar un frigider nu aveam bani.
Pe mine, multi m-au banuit de multe, dar nu de lipsa de inteligenta (scuze pentru modestie) sau ambitie. Multi dintre cei care s-au temut de mine sau m-au invidiat au stiut mereu ca tot ce imi pun in cap voi face.
Mi-am dorit sa fac afaceri. Sa am o firma cu angajati care sa nu mai sufere umilintele la care am fost eu supus. Sa am o companie frumoasa si sa tintesc cat mai sus. Cei care au fost in barca mea, dar si cei care mai sunt, stiu ca eu sunt un om dur, dar just. Generos, dar pretentios. Vanitos, dar saritor la nevoie, la nevoia oricui.
Am inceput de la zero, trust me. Si, pana sa reusesc sa prind cheag, am nenorocit vreo trei afaceri. Din lipsa de bani si experienta. Am plans ca un prost: de nervi, de ciuda, de-a dracului… Mi-au prins atat de bine acele rateuri!
Si am luat-o de la capat. Am inceput inca o data, am luat bani cu imprumut, i-am returnat, am riscat, am investit, am muncit ca un bou, alaturi de Cristina, am tras cateodata cu disperare, cateodata cu patima. Am avut noroc, am mai gresit, dar eforturile constante ne-au ajutat sa ajungem unde suntem.
Revenind, fiindca era nevoie de cateva detalii, mai ales pentru cei cativa “prieteni” foarte avizi de persoana mea, vroiam sa va spun ca, la primele semne de reusita, de scos capul, au inceput din nou cu clevetelile: sunt omul lui Paszkany (desi eu nu am dat decat o singura data mana cu el, plus ca acest tip e un super om de afaceri, inteligent si abil, asa ca nu vad unde ar fi fost problema), sunt omul serviciilor, altfel nu se explica cresterea firmei, ling curul mai marilor Clujului (desi, in afara de oamenii de afaceri, eu nu prea am contacte cu politicieni).
Eu am mare noroc ca mi se rupe in paispe realmente despre ce cred unii sau altii. Nu voi fi niciodata o bucata de melasa: pe mine ma iubesti sau ma urasti. Din doua, una.
In Cluj-Napoca, asadar, unii le stiu pe toate, dragii mei. Daca lui Emil Boc nu ai ce-i reprosa, il faci trompeta. Daca lui Vasile Dancu nu ai ce-i reprosa, il faci poet sau artist. Daca lui Virgil Ardelean nu ai ce-i reprosa, il faci Vulpe.
Asa si cu Sorin Apostu, actualul primar interimar si, cel mai probabil, viitorul primar ales al Clujului.
In postul sau, Apostu a fost nevoit sa invete rapid sistemul, sa afle cum poti pune pe picioare o primarie grea, greoaie, plina de angajati spalati pe creier de Funar. In spatele lui Boc, a pus discret la punct proiectele de dezvoltare, de investitii, licitatiile… E cea mai grea functie cea de director tehnic, fiindca trebuie sa cunosti TOTUL: toti angajatii, toate problemele orasului, toate strazile, toate tevile, toate crizele, toate planurile.
In genul asta de functie, daca nu esti destept, tacut, eficace, organizat si muncitor, atunci esti pierdut.
Cluj-Napoca nu e o comuna de trei lei, e un suflet imens.
Din momentul numirii sale in functia de director tehnic al Primariei, acum vreo 5 ani, masina de clevetit a si inceput sa duduie. Daca predecesorul sau fusese poreclit “Muresan 10 la suta”, lui Apostu i-au spus “Sorinel fifty-fifty”.
Si toate i s-au tras de la niste baieti smecheri, ale caror autorizatii aberante li se refuzasera pe motive obiective. Cand au fost refuzati, acesti baieti smecheri, unii bisnitari, altii cocalari cu ochelari Chanel pe freza gelata, au inceput sa macaie prin cafenele: “Normal ca nu mi-a dat! Doar mi-a cerut sa ii dau trei etaje!”. Eu cred ca DIICOT sau DNA nu ar avea nicio emotie sa il aresteze pe acest om, daca ar avea probe.
De cand e in functie, am auzit cele mai mirobolante barfe despre Apostu: ca are un seif la Budapesta plin de bani, ca are un Ferrari pe care il tine ascuns in Germania, ca i-a cerut nu stiu cui 4 etaje, ca baietii de la SRI au fost opriti de Basescu care l-a protejat si cate si mai cate.
Iar bulgarele s-a marit. Cand au aflat vestea ca Boc l-a lasat pe Apostu interimar si ca acesta va fi candidatul PD-L la Primarie, unii au innebunit.
Si loviturile au inceput sa curga.
“O sa ne conduca un veterinar” – haha, asta e cea mai tare! Intr-o tara in care avem un presedinte marinar, sa te legi de asa ceva mi se pare o atitudine primitiva.
“Nu e nascut la Cluj” – de parca Funar ar fi fost! De parca Boc ar fi fost!
“Nu stie vorbi, tot timpul e incruntat, parca e nebun” – Apostu nu a fost mai deloc in lumina reflectoarelor, nu e neaparat omul scenei, care sa inoate intre microfoane cu nonsalanta asa cum o face Boc. Moaca lui e mai serioasa, mai patratoasa, ce sa faca? Operatii estetice?
“Si-a pus Boc pila, asa cum si-a mai pus el si pe altii” – asta mi se pare cel mai mare bullshit.
Parerea mea e parerea unui om care traieste de 11 ani aici: eu cred ca Apostu SI-A CASTIGAT DREPTUL de a fi primar. Alaturi de Boc, el a muncit cu rezultate pentru ca acest oras sa arate asa cum arata azi. Jur ca m-as ingrozi sa il vad in postura de primar pe imberbul Radu Moisin, pe eterna speranta Remus Lapusan, pe inegalabila liberala Steluta Cataniciu sau pe molatecul Laszlo Attila.
Norocul ce a dat pe capul lui Apostu, acela de a intra sef la Primarie probabil cu patru ani mai devreme, e un noroc interesant. Si sansa vietii lui. Porneste din postura unui ilustru necunoscut (sa fim seriosi, in afara de cativa oameni ce au intrat in contact cu administratia, nu il stie nimeni), dar poate deveni celebru daca duce orasul acolo unde trebuie: in top.
Barfele nu vor inceta niciodata. Intr-un oras atat de ciudat ca si Cluj-Napoca, e si normal. Ele insa, aidoma mirosului fetid de buda de benzinarie, dispar cand timpul le curata cu clorul evidentei.
P.S.: In ultima vreme, primesc amenintari pe blogul asta. Si reprosuri: ceva de genul ca mai bine mi-as vedea de ale mele. Voua vi se par interesante subiectele mele? Daca vi se par naspa, nu va sfiiti sa imi scrieti. Conteaza mult pentru mine, nu de alta dar as castiga niste timp liber in plus…
Jan
13
Domnule Boc, grabiti-va!
Filed Under Din oras | 7 Comments
Poate ca anul nu a inceput chiar cum trebuie pentru Emil Boc, desi nici rau nu i-a mers.
De asemenea, poate ca nu scriam chestia asta daca nu priveam interviul dumnealui de pe TVR – o Editie Speciala consistenta, dar care i-a cam dezumflat pe multi dintre prietenii mei jurnalisti.
Din punctul meu de vedere, a fost un interviu lamuritor, util, dar care ni l-a aratat mai mult pe primarul de la NCN decat pe premierul de la TVR.
Trec peste faza cu euro, singura putin stangace, ma opresc la pasajul urmator:
Luca Niculescu: Apropo de funcţie, încă nu aveţi purtător de cuvânt, dacă nu l-aţi numit în mare.
Emil Boc: Par eu un om care nu ştie să-şi poarte cuvintele? Am glumit de data această. Evident că vom avea şi o asemenea structură, deocamdată facem faţă şi în această formulă, dar vom avea.
Luca Niculescu: Mă gândesc cum veţi face să aveţi un purtător de cuvânt care să fie suficient de puternic, încât să reprezinte un Guvern atât de puternic?
Emil Boc: Deocamdată are primul-ministru şi miniştri foarte buni, şi vă asigur că ştie să poarte mesajul mai departe. Dar vom avea evident şi această instituţie completată.
Este clar ca gasirea unui purtator de cuvant si a unui aparat profesional de comunicare care sa ii sustina prezenta in perceptia publica vor fi doua hopuri imense pe care premierul trebuie sa le treaca. De la data interviului si pana azi, au mai trecut inca niste zile si tot nu avem niciun zvon ca s-ar fi rezolvat ceva.
Poate ca nu se cade ca un mucos ca mine sa ii dea sfaturi, dar, daca nu ii e cu banat, mi-as permite sa ii fac portretul robot al viitorului purtator de cuvant, daca il mai cauta:
- in primul rand, purtatorul de cuvant nu trebuie sa fie un papagal, ci trebuie sa aiba curajul de a-si impune punctul de vedere in fata premierului, chiar si cand acesta nu coincide cu parerea dumnealui
- trebuie sa fie indeajuns de puternic incat sa fie tolerat de ambele tabere; ministrii, indiferent de partid, trebuie sa lucreze “pe fata” si “pe la spate” cu acesta, pentru rezolvarea diverselor probleme care apar, dar si pentru ca premierul sa beneficieze la timp de informatii corecte din raza de activitate a respectivului minister
- plecand de la premisa ca premierul nu da niciodata vestile proaste, purtatorul de cuvant trebuie sa aiba calitatea de a le da cu seninatatea cu care bea un pahar de apa (pana acum, Emil Boc a dat cel putin 4 vesti proaste). Purtatorul de cuvant este PARAVANUL potrivit pentru comunicarea deciziilor nasoale.
- trebuie sa fie “sepepistul” moral al premierului, atunci cand acesta are nevoie de timp de gandire pentru a raspunde unei situatii venite din partea jurnalistilor
- trebuie sa mentina o legatura constanta intre premier si ministere, verificand daca mesajul guvernului este transmis in mod unitar de toti comunicatorii din ministere
- el este singurul care mentine legatura NON STOP cu jurnalistii. EL este cel pe care ziaristii trebuie sa il caute mereu, premierul nu trebuie sa fie deloc disponibil.
PARERE: Premierul trebuie sa ii acorde o atentie speciala, sa ii dea in fata ministrilor substanta de care are nevoie pentru a fi respectat; purtatorul de cuvant nu este numai un comunicator, el trebuie inclus cat mai mult in intalnirile private sau restranse, pentru a se “obisnui” cu felul de a gandi al premierului.
Dar echipa, echipa ce face?
- echipa sa pregateste toate aparitiile TV, stabileste de la inceput temele de discutie cu realizatorii. Ii convinge pe acestia sa nu se abata de la subiect sub pretextul ca premierul trebuie sa aiba subiectele documentate
- purtatorul de cuvant si echipa au ”informatori” numerosi in presa, afla articolele inainte sa apara, astfel incat primul ministru sa aiba reactii cat mai prompte. “Informatorii” sunt rasplatiti cu diverse informatii “pe surse”, ca sa fie cat mai motivati.
- structura de comunicare ii pregateste premierului toate iesirile in presa, discursurile sunt “greblate” substantial astfel incat ideile principale sa fie usor digerabile de catre jurnalisti.
Idei? Sugestii? Reclamatii?
Jul
6
Dom’ Profesor, nu acum!
Filed Under De-ale mele | 6 Comments
Asa mi-l aduc si eu aminte pe Vasile Dancu – un Profesor. Ce umplea sala de la Jurna cu mustata lui pseudosevera, cu jiletca din piele sub care batea o inima mare.
Ei, da’ las’ ca nu a murit, dom’ Profesor, si nici nu e cazul sa ii plangem de mila.
Trebuie sa ii purtam respect pentru mandatul ministerial de succes, dar sa il si intrebam despre insuccesele din ultimii ani.
Au fost destul de putine, dar memorabile. S-au transformat in reprosuri mocnite, in capcane pe care altii i le-au pregatit hoteste, tocmai pentru a-i certifica incompetenta. Atata doar ca Vasile Dancu nu e incompetent. E un om deosebit, dar parca prea inaintea vremilor.
De mult vroiam sa scriu despre asta.
Eu cred ca batalia electorala din 2004 a fost pierduta de catre Ioan Rus nu pentru ca strategiile americane de campanie nu tin la clujeni (asa cum rapid s-au grabit unii sa ii reproseze lui Dancu), ci pentru ca profilul de candidat dorit de clujeni se apropia mai tare de cel al lui Boc, un personaj cu o imagine mai calda, mai populista. Ioan Rus e un mosmartin cu privire taioasa (cel putin de fatada, caci altminteri e un personaj foarte placut, daca stam sa ii ascultam pe prietenii sai). Vasile Dancu a incercat sa ii incalzeasca imaginea si a reusit. Dar nu total. Adaugati la asta intrarea tarzie in campanie a lui Rus si lipsa unor soldati combativi drept colegi de campanie (Gratian? Medrea? Canta?), si ne vom da seama ca in 2004 s-a facut tot ce s-a putut. Desi stia ca lupta din 2004 va fi o lupta grea, Dancu nu s-a cacat pe el si s-a dus mai departe.
Nici in 2008 Dancu nu a fost las. Cu o filiala clujeana tot mai dezbinata, cu un Ioan Rus parca tot mai absent, cu un candidat la Primarie lipsit de sanse (sa fim seriosi, Remus Lapusan, oricat ar fi de iubit de tinerii din partid, tot domnisoara de pension ramane, cand e vroba de confruntari electorale), Dancu a stiut la ce se inhama. La un rateu. Si stia ca, ratand, urma sa certifice asteptarile celor ce stateau la panda sa ii reproseze ca nu le are cu politica.
Ce-i drept, in 2008, lucrurile nu au fost atat de simple. Caci 4 ani de zile, filiala clujeana a PSD a dormit in papucii statului si nu a reusit sa construiasca niciun nume nou.
Stalpii partidului? Ioan Rus a preferat sa se “razbune” pe clujeni ascunzandu-se in munca, Puscas s-a indepartat de partid imbufnat ca nimeni nu mai avea chef de fitele sale de negociator extraordinar si plentipotentiar, Soporan a avut cumplita intamplare… Pe Cuibus, un om super capabil, multi colegi inca nu il vad in stare de ceva mai maret, desi parerea mea e ca nea Vali e un diamant neslefuit… Cordos, un manager deosebit, ramane inca in lesa lui Rus, care pare ca nu se poate decide ce trebuie sa faca cu el – sa il lase sa se implineasca politic sau sa il pastreze drept coleg credincios la firma?
Tot la Medrea si Canta am ajuns??? Pe astia doi ii ignor, nu merita nici macar un epitet.
Din 2004 pana in 2008, politica PSD la Cluj a fost facuta mai mult din birouri. Iar in 2008, politica PSD la Cluj a fost destul de influentata de orgolii.
Vorbind de orgolii, gandul ma duce la Stefan Dimitriu. Izolarea sa este o greseala imensa. Dimitriu este dificil, autoritar, impune respect si frica, dupa caz, dar are calitati deosebite. Sa il consideram uns cu toate alifiile politice? Dupa o gramada de ani de implicare in viata publica a orasului Cluj-Napoca, putem vorbi si asa despre el. Dar a fost printre putinii oameni din partid care i-au tinut piept lui Funar si Boc in Consiliul Local. Este printre putinii clujeni care chiar stie cu ce se mananca administratia locala, care stie citi o mapa de Consiliu, care nu ignora detaliile.
De ce a fost scos din schema? Iata o intrebare la care as fi curios sa primesc un raspuns.
Alta intrebare: unde s-a dus prietenia acestor oameni de la Cluj care, pe vremuri, erau mai mult decat doar o sintagma folosita de presa in articolele pe teme politice?
In fine, va mai scriu putin si despre mult trambitatul proiect al partidului ardelenilor. E visul fierbinte al lui Dancu, dar nu cred ca acum e momentul sau. Un asemenea demers trebuie realmente pregatit, de la doctrina pana la sustinatori financiari, de la scenarii de criza pana la posibilitatile de implementare. Altfel va pica in derizoriu. Caci pe sustinerea filialelor locale din Transilvania ale PSD, sper ca nici un clujean din grup nu se bazeaza prea mult. Cele mai multe dintre ele sunt praf si pulbere: la Bihor, Mihai Bar a nenorocit organizatia, eliminand pe toti cei ce i se impotriveau; la Satu Mare, Ghita Ciocan i-a dat in cap candidatului la primarie, Dorel Coica, pe unde a putut; la Maramures, imaginea PSD e reprezentata de manelistul cu jeep alb, Mircea Dolha (Ioan Rus trebuie sa isi aduca aminte de porcariile debitate de acesta la adresa lui); la Alba, avocatul Ioan Rus a nenorocit campania electorala cu lipsa sa de organizare si cu accesele sale de infumurare (Doina Horda, o doamna extraordinara, candidat impotriva lui Hava, a fost nu de putine ori pe punctul de a renunta, din cauza atitudinii avocatului); la Sibiu, Ioan Cindrea, intr-un exercitiu de sluj nemaivazut, ii duce lui Johannis sondajele de opinie pe tava, laudandu-l pe sas cat e de apreciat in urbe… Cam trist.
Marele pericol ce paste un proiect de partid regional este tendinta de etnicizare a unui asemenea demers. Si jocul securistilor, masina reactiva care te poate transforma intr-un dusman al tarii, cat ai zice peste. Daca discuti despre regionalism, esti de-al ungurilor. Daca vorbesti despre descentralizare, esti oponent al statului de drept. S.a.m.d.
Fiti sinceri, ce parere aveti despre Sabin Gherman? Proasta? Eram sigur! Asta tineti minte despre el, nu? Cam ce ati citit prin ziare! Ba ca e platit din banii ungurilor, ba ca ca e spion, ba ca dracu’ sa ne ia de popor ignorant! Darcati dintre dumneavoastra ati avut bunavointa de a-i citi ideile, articolele, interviurile? Daca ati fi facut-o, ati fi aflat ca proiectul lui Gherman nu a fost catusi de putin unul visator, lipsit de argumente. Gherman a vorbit despre regionalism cu exemple, cu cifre, cu indarjire prea mare poate. I s-a dat in cap de la prima miscare!
Aidoma lui dom’ Profesor, si eu cred ca Transilvania poate vorbi Romaniei despre regionalizare. Transilvania poate schimba lucrurile, asa cum a facut-o de multe ori de-a lungul istoriei. Poate arata si Banatului si Moldovei si Munteniei ca nu e putin lucru sa incerci sa accelerezi lucrurile spre aceasta directie. Atata doar ca lucrurile astea merita mai multa aplecare. Si mai multi, mult mai multi oameni cointeresati sa porneasca pe acest drum.