Marile cleveteli, reaua faima, barfele de rahat incep de la o mana de oameni. Daca ei sunt ziaristi, nivelul de propagare e mai mare. Daca sunt colegi de birou, colegi de industrie, concurenti, subordonati, nivelul de propagare e mai mic, dar timpul sedimenteaza si mai bine murdariile.

La Cluj-Napoca, scornitul de barfe e un sport local practicat cu mare sarguinta. O sa ziceti: bine, ma, desteptule, da-te mare ca stai la Cluj! Ce, la Baia Mare nu e la fel? Scuze, in cazul asta nu e.

Clujul are un potential mai mare in crearea de tornade de zoaie.

Astazi, doua exemple, la intamplare: eu si Sorin Apostu, primarul interimar al Clujului.

Faptul ca mereu am iesit in evidenta, atunci cand m-am angajat la primul “meu” ziar, i-a facut pe colegii mei sa spuna ca am avut pile. Or, eu eram mort de foame si dornic sa nu ratez un job. Munceam mai mult decat oricine, ma lipeam de orice coleg mai experimentat, as fi facut orice ca sa nu ratez acel loc de munca.

Cand am plecat, la inceputul lui 2004, din trustul Gazeta, devenit celebru 2 ani mai tarziu pentru scandalul de santaj, s-a spus ca mi-am terminat jocurile de culise si temele de casa pe care mi le dadusera superiorii mei din serviciile secrete. Or, eu plecasem pentru ca, intr-o seara, mi-am dat seama ca nu mai dormeam cu articolele sub perna, asa cum faceam la inceput. Eram de doi ani mereu pe drumuri, aveam o relatie cu cineva la care tineam enorm, plus ca nu vedeam nicio speranta in evolutia mea ca ziarist: la Bucuresti nu vroiam sa ma duc, in firma respectiva nu eram apreciat pentru ca aveam gura mare (desi eram foarte muncitor), plus ca eram atat de sarac, incat nici sa imi cumpar un frigider nu aveam bani.

Pe mine, multi m-au banuit de multe, dar nu de lipsa de inteligenta (scuze pentru modestie) sau ambitie. Multi dintre cei care s-au temut de mine sau m-au invidiat au stiut mereu ca tot ce imi pun in cap voi face.

Mi-am dorit sa fac afaceri. Sa am o firma cu angajati care sa nu mai sufere umilintele la care am fost eu supus. Sa am o companie frumoasa si sa tintesc cat mai sus. Cei care au fost in barca mea, dar si cei care mai sunt, stiu ca eu sunt un om dur, dar just. Generos, dar pretentios. Vanitos, dar saritor la nevoie, la nevoia oricui.

Am inceput de la zero, trust me. Si, pana sa reusesc sa prind cheag, am nenorocit vreo trei afaceri. Din lipsa de bani si experienta. Am plans ca un prost: de nervi, de ciuda, de-a dracului… Mi-au prins atat de bine acele rateuri!

Si am luat-o de la capat. Am inceput inca o data, am luat bani cu imprumut, i-am returnat, am riscat, am investit, am muncit ca un bou, alaturi de Cristina, am tras cateodata cu disperare, cateodata cu patima. Am avut noroc, am mai gresit, dar eforturile constante ne-au ajutat sa ajungem unde suntem.

Revenind, fiindca era nevoie de cateva detalii, mai ales pentru cei cativa “prieteni” foarte avizi de persoana mea, vroiam sa va spun ca, la primele semne de reusita, de scos capul, au inceput din nou cu clevetelile: sunt omul lui Paszkany (desi eu nu am dat decat o singura data mana cu el, plus ca acest tip e un super om de afaceri, inteligent si abil, asa ca nu vad unde ar fi fost problema), sunt omul serviciilor, altfel nu se explica cresterea firmei, ling curul mai marilor Clujului (desi, in afara de oamenii de afaceri, eu nu prea am contacte cu politicieni).

Eu am mare noroc ca mi se rupe in paispe realmente despre ce cred unii sau altii. Nu voi fi niciodata o bucata de melasa: pe mine ma iubesti sau ma urasti. Din doua, una.

In Cluj-Napoca, asadar, unii le stiu pe toate, dragii mei. Daca lui Emil Boc nu ai ce-i reprosa, il faci trompeta. Daca lui Vasile Dancu nu ai ce-i reprosa, il faci poet sau artist. Daca lui Virgil Ardelean nu ai ce-i reprosa, il faci Vulpe.

Asa si cu Sorin Apostu, actualul primar interimar si, cel mai probabil, viitorul primar ales al Clujului.

In postul sau, Apostu a fost nevoit sa invete rapid sistemul, sa afle cum poti pune pe picioare o primarie grea, greoaie, plina de angajati spalati pe creier de Funar. In spatele lui Boc, a pus discret la punct proiectele de dezvoltare, de investitii, licitatiile… E cea mai grea functie cea de director tehnic, fiindca trebuie sa cunosti TOTUL: toti angajatii, toate problemele orasului, toate strazile, toate tevile, toate crizele, toate planurile.

In genul asta de functie, daca nu esti destept, tacut, eficace, organizat si muncitor, atunci esti pierdut.

Cluj-Napoca nu e o comuna de trei lei, e un suflet imens.

Din momentul numirii sale in functia de director tehnic al Primariei, acum vreo 5 ani, masina de clevetit a si inceput sa duduie. Daca predecesorul sau fusese poreclit “Muresan 10 la suta”, lui Apostu i-au spus “Sorinel fifty-fifty”.

Si toate i s-au tras de la niste baieti smecheri, ale caror autorizatii aberante li se refuzasera pe motive obiective. Cand au fost refuzati, acesti baieti smecheri, unii bisnitari, altii cocalari cu ochelari Chanel pe freza gelata, au inceput sa macaie prin cafenele: “Normal ca nu mi-a dat! Doar mi-a cerut sa ii dau trei etaje!”. Eu cred ca DIICOT sau DNA nu ar avea nicio emotie sa il aresteze pe acest om, daca ar avea probe.

De cand e in functie, am auzit cele mai mirobolante barfe despre Apostu: ca are un seif la Budapesta plin de bani, ca are un Ferrari pe care il tine ascuns in Germania, ca i-a cerut nu stiu cui 4 etaje, ca baietii de la SRI au fost opriti de Basescu care l-a protejat si cate si mai cate.

Iar bulgarele s-a marit. Cand au aflat vestea ca Boc l-a lasat pe Apostu interimar si ca acesta va fi candidatul PD-L la Primarie, unii au innebunit.

Si loviturile au inceput sa curga.

“O sa ne conduca un veterinar” – haha, asta e cea mai tare! Intr-o tara in care avem un presedinte marinar, sa te legi de asa ceva mi se pare o atitudine primitiva.

“Nu e nascut la Cluj” – de parca Funar ar fi fost! De parca Boc ar fi fost!

“Nu stie vorbi, tot timpul e incruntat, parca e nebun” – Apostu nu a fost mai deloc in lumina reflectoarelor, nu e neaparat omul scenei, care sa inoate intre microfoane cu nonsalanta asa cum o face Boc. Moaca lui e mai serioasa, mai patratoasa, ce sa faca? Operatii estetice?

“Si-a pus Boc pila, asa cum si-a mai pus el si pe altii” – asta mi se pare cel mai mare bullshit.

Parerea mea e parerea unui om care traieste de 11 ani aici: eu cred ca Apostu SI-A CASTIGAT DREPTUL de a fi primar. Alaturi de Boc, el a muncit cu rezultate pentru ca acest oras sa arate asa cum arata azi. Jur ca m-as ingrozi sa il vad in postura de primar pe imberbul Radu Moisin, pe eterna speranta Remus Lapusan, pe inegalabila liberala Steluta Cataniciu sau pe molatecul Laszlo Attila.

Norocul ce a dat pe capul lui Apostu, acela de a intra sef la Primarie probabil cu patru ani mai devreme, e un noroc interesant. Si sansa vietii lui. Porneste din postura unui ilustru necunoscut (sa fim seriosi, in afara de cativa oameni ce au intrat in contact cu administratia, nu il stie nimeni), dar poate deveni celebru daca duce orasul acolo unde trebuie: in top.

Barfele nu vor inceta niciodata. Intr-un oras atat de ciudat ca si Cluj-Napoca, e si normal. Ele insa, aidoma mirosului fetid de buda de benzinarie, dispar cand timpul le curata cu clorul evidentei.

P.S.: In ultima vreme, primesc amenintari pe blogul asta. Si reprosuri: ceva de genul ca mai bine mi-as vedea de ale mele. Voua vi se par interesante subiectele mele? Daca vi se par naspa, nu va sfiiti sa imi scrieti. Conteaza mult pentru mine, nu de alta dar as castiga niste timp liber in plus…