Programul meu de candidat la funcţia de primar şi/sau consilier local îşi propune să acorde respectul şi susţinerea cuvenite universităţilor clujene. Emil Boc a avut o relaţie distanţă cu universităţile în toate mandatele sale: cu Andrei Marga, o relaţie rece, continuată, din păcate, de Radu Moisin, primar interimar, care a şi declarat în spaţiul public acest lucru, deşi nu îi ajungea lui Marga nici la tivul pantalonului ca experienţă managerială; cu Ioan Aurel Pop, cu Vlaicu sau Pamfil, cu Irimie, în fine, cu toţi rectorii actuali ai universitatior, cu care comunica punctual, rar, fără a fi un partener adevărat al domniilor lor.

Vreau să fiu un partener al universităţilor. Îmi doresc ca Primăria să se transforme într-un sprijin real pentru rectori şi universităţi, astfel încât oraşul să atragă şi mai mulţi studenţi.

Să privim puţin contextul actual în care vin cu această propunere: universităţile sunt în picaj din punctul de vedere al numărului de studenţi, care s-a diminuat considerabil. Mai puţini studenţi înseamnă mai puţine venituri pentru universităţi şi substanţial mai puţine venituri pentru Cluj-Napoca. Au trecut vremurile în care ne lăudăm cu suta de mii de studenţi. Numărul lor s-a redus cu aproape 30% în ultimii 6 ani de criză şi nicio universitate nu pare să aibă soluţii pentru a reface cifra sau pentru a o mari.

Cluj-Napoca depinde foarte mult de studenţii săi.

Zecile de mii de studenţi cheltuie zeci de milioane de euro pe an pe mâncare, servicii etc. Studenţii sunt o componentă însemnată a industriei imobiliare şi, cel mai important, un minereu de resursă umană extem de valoros pentru viitorul oraşului. Trebuie ca oraşul Cluj-Napoca să facă eforturi şi mai mari pentru ca, împreună cu universităţile, să nu-i mai pierdem pe studenţi, ba din contra, să aducem cât mai multe dintre creierele Ardealului şi Banatului la Cluj-Napoca, să-i specializăm aici şi să-i facem să rămână aici. Mai multe creiere valoroase înseamnă pentru Cluj-Napoca un cârlig important în negocierile cu investitorii străini şi români, ca ei să facă aici investiţii importante.

În afară de sistemul de transport, poziţionare geografică, resursa umană şi calitatea ei sunt primele elemente de care un investitor ţine cont.

În planul meu, îmi propun o întâlnire trimestrială comună cu rectorii tuturor universităţilor, cu preşedinţii senatului şi cu prorectorii săi. Fiecare universitate din acest oraş are programe extraordinare de cercetare sau dezvoltare ce merită susţinerea primăriei. Nu va fi greu să trecem peste diferenţele de opinie, chiar dacă am criticat de multe ori lentoarea unora dintre rectori. Şi cred în continuare că am făcut-o pe bună dreptate. Din fericire, conducerile universităţilor s-au împrospătat cu oameni deschişi la minte, care vor înţelege ce vreau să le propun: să mergem înainte ca un corp comun şi atragem tot ce putem din Ardeal.

O dată pe an, împreună cu dumnealor, vom stabili ceea ce cred eu este cel mai important lucru care universităţilor le lipseşte: un plan de marketing regional online şi offline prin care, cu sprijinul financiar al primăriei şi cu aportul universităţilor, să ajungem în fiecare liceu din Transilvania, în minţile şi inimile tuturor elevilor care se pregătesc să ia marea decizie ce le va schimba în întregime viată, pentru a alege cel mai important centru universitar din Ardeal, Clujul.

Oferta universitară din Cluj-Napoca este nu generoasă, ci extraordinară. Univesitatea de Artă şi Design, USAMV, UTCN, UMF sau UBB au un paletar larg de specializări şi este imposibil că vreun elev de clasa a 11-a din Zalău, Târgu-Mureş, Satu Mare, Albă Iulia sau Bistriţa să nu aprecieze acest lucru. Nu mai discutăm de faptul că, fără nicio îndoială, profesorii acestor universităţi sunt net mai bine pregătiţi şi calibraţi pentru ceea ce înseamnă învăţământul modern de care România are nevoie.

Universităţile clujene sunt puternice în interior, dar în exterior, ca şi comunicare sau imagine, nu există. O să iau drept exemplu Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, care, în ultimii ani, a crescut fabulos pentru că a înţeles să comunice modern cu viitorii studenţi, iar rezultatele se văd. Toţi rectorii şi preşedinţii de senat, oameni de o valoare intelectuală solidă, trebuie să înţeleagă că trăim alte realitatăţi de comunicare, că stăm într-o altă paradigmă.