Proiect de "re-mobilare" a spaţiului urban cu statui ale clujenilor ce au marcat istoria acestui oraş
Două pieţe - Piaţa Avram Iancu şi Piaţa Unirii, mai multe "centre ale oraşului", puţine statui memorabile, clădiri istorice nemarcate cu plăcute explicative, niciun fel de "joacă" urbană, cam ăsta e Clujul.
Trebuie să îl schimbăm, să îl facem mai frumos, mai plăcut pentru noi, mai atractiv pentru turişti.
Păstrarea tradiţiei multiculturale - şi Clujul are un astfel de spaţiu multicultural complex - tipic central european, ale cărui fundamente istorice, urbanistice, civice sunt datorate elementului etnic german (austriac) şi celui maghiar - a generat ani de-a rândul o dispută între români şi maghiari, elementul central al disputei fiind înlocuirea din spaţiul urban a elementelor ce ar putea aminti de prezenţa “celuilalt”.
Ca să mergem în sens invers, integrator, spaţiul urban trebuie re-mobilat cu elemente spaţiale atractive, purtătoare de sens, care să stimuleze coeziunea socială, crearea unui sentiment colectiv al locului, recâştigarea gustului pentru ambient şi spaţiu deschis, pentru repere purtătoare de simbol, cu efecte de consum comercial şi cultural.
Să vă dau un exemplu... mai pe româneşte sau... pe ungureşte - vă propun o unire a celor două spaţii – Piaţa Unirii şi Piaţa Avram Iancu - prin pietonala existentă – Eroilor, pe care să punem o serie de statui “prietenoase” ale unor clujeni cu adevărat mari şi cunoscuţi şi care, la vremea lor, au însemnat ceva pentru oraş, statui care să aibă capacitatea de a ilustra istoria oraşului în momente mai mult sau mai puţin semnificative, dar într-o manieră agreabilă, accesibilă. Suntem datori să facem acest lucru, suntem datori să nu ne uităm istoria.
Un asemenea demers îi poate strînge laolaltă şi pe maghiari – vreo 50.000 – dar şi pe români, şi cu toţii se vor mândri tot mai mult cu aceşti “înaintaşi” de care probabil nici n-au auzit :)
Afluxul de turişti, români sau străini, se face preponderent în astfel de spaţii, vezi cazul de la Alba Iulia, chiar Timişoara sau alte localităţi mai mici care au început să pună preţ pe reconstruirea “memoriei” colective.
Ca să revin, în faţa turistului, clujeanul român sau maghiar va avea acelaşi sentiment de mândrie.
World Champions called Beeldje Living Statues from Netherland doing a busking mime called Sing along, during the Cluj Days of Cluj. On May 24, 2015 in Cluj, Romania
Foto credit: salajean / Shutterstock.com
Obiective:
- Crearea coeziunii sociale, a dezindividualizării (asumarea identităţii clujene)
- Sporirea valorii spaţiului prin statuile amplasate, crearea unei locaţii de interes
- Schimbarea imaginii oraşului prin accentuarea cultului pentru frumos
- Transmiterea unui mesaj educativ
- Conştientizarea publică şi organizarea memoriei colective (exact cum fac şi filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu, de ex.), doar că în sensul dorit, prin eliminarea conflictelor, prin uzul COMUN al trecutului
Trebuie să alegem "CLUJENI" (fără încărcătură politică, etnică etc.) care prin strădaniile lor au contribuit la ridicarea oraşului, la sporirea zestrei locale – muzicanţi, meşteşugari, poeţi, spadasini etc.
Ideal ar fi ca lista de figuri să nu conţină personaje care să poată fi identificatede unul sau altul din grupurile etnice că fiind „toxice”.
Exemple:
- Donath - 1660
- ţăranul care a salvat Clujul, văzând armatele ostile apropiindu-se de oraş din viile de pe dealul Hoia.
- Ioan Caianu,
(1629-1687) - călugăr franciscan transilvănean, primul autor de muzică cultă din Transilvania.
- Linczegh Janos
- jude al Clujului la 1660, care a salvat oraşul prin curajul său, punându-şi viaţa în pericol; Linczegh a fost iertat de turci, lăsat în viaţă. Deşi prizonier al turcilor, a refuzat să ceară deschiderea porţilor, dimpotrivă, strigându-le clujenilor să nu cumva să le deschidă.
- Gaspar Heltai
(1490-1574) - a contribuit nu numai la formarea culturii, prin cărţile pe care le-a tipărit, dar şi la modernizarea oraşului, care avea să întreţină o tipografie, o baie publică, o fabrică de hârtie şi una de bere.
- Fraţii clujeni Marton şi Gyorgy
(1373) - realizatorii Statuii Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, similar cu cel aflat la Praga, prima statuie ecvestră de for public realizată din bronz în perioada medievală.
- Gaetano Biasini
(1790-1847) - profesor de spadă, fondatorul hotelului Biasini şi a unei linii de poştalioane ce lega Clujul de Budapesta şi Viena.
- Francisc David
(1510-1579) - teolog, fondatorul Bisericii Unitariene.
- Jeno Janovics
(1872-1945) - regizorul, pionier al cinematografiei şi director al Teatrului din Cluj, a început colaborarea cu casa pariziană de filme Pathé şi a turnat în oraş mai multe filme printre care "Murgul sârg" şi "Din grozăviile lumii". La studiourile din Cluj ale lui Janovics, şi-a început cariera cunoscutul regizor Michael Curtiz.
- Lajos Pakey
(1853-1921) - arhitect clujean, arhitect şef al oraşului în primele decenii ale secolului al XX-lea, care e „vinovat” în mare măsură de felul în care arată Clujul astăzi.
- Yekusiel Yehudah Halberstam
(1905-1994) - prim-rabinul ortorox al Clujului, teolog, talmudist, fondatorul dinastiei hasidice Sanz-Klausenburg.
- Janos Bolyai
(1802-1860) - matematician, fondatorul geometriei non-euclidiene (în paralel cu Lobacevski).
- Alexandru Borza
(1887-1971) - biolog, fondator al Grădinii Botanice din Cluj
- Samuel Brassai
(1800-1897) - lingvist, filosof, fizician
- Emil Racoviţă
(1868-1947) - biolog, speolog şi explorator
Lista poate fi lărgită/micşorată, fapt e că o alee a personalităţilor ar fi altceva decît o statuie pentru nebunul oraşului -Lulu, deşi până şi el s-ar integra!
Clujul are cu cine se mândri!
Mai există principele Transilvaniei Bocskai Istvan, născut la Cluj, mai sunt medici, scriitori, botanisti, artişti, o gamă întreagă de personalităţi.
La fel, contele Banffy, cel care a edificat Palatul Banffy, contele Miko Imre, dar ideea ar fi de scos în evidenţă personaje mai “prietenoase”, mai uşor de digerat şi de românii “verzi”, cum la fel de bune ar fi şi caracterele anonime, pe modelul celor din Bratislava de ex., militar în uniformă de epoca, sau hornar, precupeaţa care stă cu coşul lîngă ea etc. şi care reflectă o anume stare de spirit. După cum spuneam şi anterior, se mai pot găsi obiecte care să poată fi expuse în zona publică şi care ar putea accentua trecutul medieval al oraşului.
Oricum, existenţa unui trecut, asumat, denotă faptul că nu am aterizat de pe Marte, că aici a există viaţă, că aici au trăit oameni adevăraţi, care au lăsat ceva în urma lor. Se subliniază că avem un trecut, că nu totul stă în măcelărirea românilor de către unguri şi a ungurilor de către români.
În oraşul ăsta, îmi doresc să aud mai mult că orice cuvântul "ÎMPREUNĂ", decât “afirmarea identităţii naţionale” sau "depuneri de jerbe şi de coroane".
