Jos cu finanțările din bani publici pentru bisericile Clujului
Să dăm bani bisericilor pentru proiecte cu impact comunitar, nu pentru ziduri şi mozaicuri!
Să investim în oameni, nu în clădiri!
Oamenii cu care mă sfătuiesc pentru candidatura mea mi-au spus să nu abordez acest subiect, fiindcă voi pierde voturi. Mai ales că e un subiect sensibil şi dă mai bine să te faci că plouă. Păi, dacă e să pierd voturi, o să pierd voturile fariseilor.
Fiindcă eu nu vreau să mă transform, să mă prefac, numai ca să ajung Primar, vreau să fiu votat şi susţinut pentru ceea ce cred cu adevărat.
Iar eu cred că Emil Boc şi Consiliul Local Cluj NU trebuie să mai finanţeze bisericile ortodoxe, catolice, reformate şi neoprotestante dând milioane de euro pe an pentru ca, din milioanele de euro, aceste culte religioase să îşi facă renovări, ridicări de turle, mozaicuri şi instalaţii de climatizare.
Dacă voi ajunge primar, voi depune un proiect care să stopeze aceste finanţări către biserici. Nu mă înţelegeţi greşit.
Eu mă refer doar la banii care acum se duc pe clădiri şi ziduri, bani care nu sunt investiţi în oameni.
Propunerea mea de cetăţean este ca, începând din 2016, banii alocaţi cultelor religioase să se dea NUMAI pe PROIECTE clare care să aibă un impact comunitar şi social.
Destul cu şpăgile mascate pentru voturi date bisericilor clujene, indiferent de rit!
NU pentru milioanele de euro date în ultimii ani către bisericile clujene! DA, cu toată inima, pentru cât mai multe milioane de euro date bisericilor pe proiecte sociale, de susţinere a educaţiei, de protecţie a persoanelor defavorizate, de promovare a tinerilor talentaţi fără posibilităţi, a programelor de susţinere a persoanelor de vârsta a treia etc.
Nu vreau să fiu înţeles greşit. Sunt ortodox, sunt credincios, sunt iubitor de Dumnezeu. Dar nu sunt de acord cu ce fac popii clujeni în ziua de azi. Dacă va fi să pierd voturi prin această iniţiativă, să pierd. Dar trebuie să înceteze şefii bisericilor să mai arunce banii pe var şi cărămizi.
Cărămizile Bisericii sunt oamenii.
Contextul de la Cluj
N-avem destule creşe la Cluj, n-avem şcoli şi grădiniţe, n-avem muzee, n-avem parcuri tematice, n-avem parcări... dar Boc are de dat milioane de euro din banii noştri bisericilor de toate riturile care sunt full de bani oricum. Aşa cum v-am obişnuit, vin pregătit cu câteva argumente şi cifre pentru a-mi susţine poziţia.
Ia haideţi să vedem împreună pe ce "decontează" bisericile din Cluj-Napoca banii primiţi de la bugetul public. În cele ce urmează, vă arăt cum se sparg peste 500.000 de euro numai pe ziduri, garduri, renovări, picturi, reparaţii, finisaje, împrejmuiri, case parohiale!
Mai, da' nu le e ruşine? Când e vorba de mălai, ortodocşii, catolicii, adventistii, reformaţii, uniţii, penticostalii nu mai au nicio problemă să îşi dea mâinile şi să şi le afunde în bănetul din vistieria oraşului!
În cele ce urmează, discutăm despre 2,5 milioane de lei alocaţi pentru anul 2015! O să observaţi că 99 la sută din proiecte nu au nicio treabă cu problemele sociale şi nici cu comunitatea!
O să spuneţi că sunt răutăcios şi că e o situaţie singulară, doar pe 2015.
Nici vorba, şi pe 2014, Boc a spart nişte milioane de lei hrănind preoţimea şi păstorimea Clujului. Şi în 2014, tot despre ziduri a fost vorba, iară nu despre oameni!
Destul cu nesimţirea bisericilor clujene!
Arhiepiscopia Clujului nu e una săracă. Doar am aflat asta anul trecut când a fost ştire naţională pe Mediafax că Arhiepiscopia Clujului a cumpărat acţiuni la Electrica.
Cât tupeu pot să aibă aceşti oameni!
Privilegiile lor sunt imense: primesc finanţări de la stat, sunt scutiţi de taxe şi impozite, au averi patrimoniale incredibile.
Bisericile clujene trebuie să îşi reconsidere viziunea despre accesul la bani publici. Trebuie să creeze proiecte corecte, cu impact social şi comunitar. Rolul Bisericii este acela de a prelua o parte din povara socială pe care Statul o duce în cârcă.
Cluj-Napoca nu mai trebuie să finanţeze clădirile bisericilor. Această ruşine trebuie să înceteze. O spun eu tare, dar sunt convins că sunt zeci de mii de clujeni ce gândesc ca mine.
