Proiect de amplasare în zonele publice a 150 DE DEFIBRILATOARE semiautomate pentru victimele stopului cardio-respirator
Gabriel Cotabiţă a făcut un stop cardio-respirator după ce a alergat 15 minute pe bandă într-o sală de sport. Cunoaşteţi incidentul. Dacă exista un defibrilator semiautomat acolo, poate că astăzi lucrurile stăteau altfel în cazul său. Dar minutele care au durat până la sosirea SMURD au fost esenţiale şi au contribuit la degradarea stării sale.
Ca om de afaceri, am înlemnit când am văzut ştirea cu Cotabiţă. Şi eu am o sală de sport, Gimmy, unde oricând se poate întâmpla aşa ceva. Şi mă bucur că nu s-a întâmplat până acum. Dar nu voi mai risca şi foarte curând voi cumpăra unul. Gimmy va fi prima sală de sport din Cluj cu defibrilator semiautomat.
Stop cardio-respirator poţi face şi tu. Şi eu. Şi mama ta, şi tatăl tău, chiar şi copilul tău. De la stres, de la fumat. De la un pumn în cap luat într-o bătaie. De la un şoc, de la un accident de maşină. De la nervii unei dimineţi petrecute la ghişeu la coadă la impozite.
Proiectul meu de cetăţean care candidează din partea Partidului Mişcarea Liberala în 2016 la Primăria Cluj-Napoca susţine cumpărarea şi instalarea a 150 de defibrilatoare semiautomate care să fie amplasate după cum urmează:
75 de bucăţi pe 75 de maşini ale Poliţiei Municipiului Cluj-Napoca.
Asta pentru că poliţiştii noştri ajung în 90 la sută din cazuri mai repede la accidente decât ambulanţele. Un defibrilator pe care un poliţist responsabil să îl manevreze rapid poate face diferenţa între viaţă şi moarte.
75 de bucăţi în zone aglomerate şi instituţii publice cu trafic mare din municipiu, astfel încât, dacă se întâmplă vreunui clujean să intre în stop să poată fi salvat.
Majoritatea deceselor - acasă, pe stradă, la locul de muncă
Stopul cardio-respirator reprezintă principala cauză de deces în lume la ora actuală, numai în Europa înregistrându-se anual peste 700.000 de decese din cauza acestuia – un stop la 40 de secunde. Cele mai multe decese au loc în afara sistemului medical – acasă, la locul de muncă, pe stradă, în mijloace de transport în comun, pe terenurile de sport, etc. Şansele de supravieţuire ale victimelor unui stop cardiac cresc considerabil dacă, în apropierea lor, se află un defibrilator semiautomat de acces public.
Prin defibrilarea precoce, şansele de supravieţuire ale victimelor unui stop cardio-respirator cresc foarte mult. Fiecare minut cu care se întârzie defibrilarea scade şansele de supravieţuire cu peste 10%! Cum timpul de răspuns al serviciilor de urgenţă depăşeşte de multe ori cele 10 minute vitale pentru supravieţuirea victimei, majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, dar şi Statele Unite ale Americii, au dezvoltat ample programe de amplasare a defibrilatoarelor în locuri aglomerate sau în locaţii cu risc ridicat de apariţie a stopului cardio-respirator.
Fiecare minut cu care se întârzie defibrilarea scade şansele de supravieţuire cu peste 10%!
Uşor de folosit.
De către oricine
Marile companii producătoare de defibrilatoare şi-au concentrat eforturile pentru dezvoltarea unor defibrilatoare care să fie extrem de uşor de folosit de către personal fără pregătire medicală. La momentul actual, defibrilatoarele semiautomate externe au meniuri extrem de simple, cu comenzi vocale în limba română, de exemplu. Practic, pentru utilizarea unui defibrilator semiautomat extern, persoana care îl foloseşte trebuie doar să îl pornească de la butonul ON/OFF şi să asculte indicaţiile vocale pe care i le dă defibrilatorul.
AVANTAJE: preţul foarte mic şi durata lungă de viaţă a aparatelor
Odată instalate, aparatele pot funcţiona ani de zile foarte bine. Singurele componente ce trebuie schimbate după un anumit număr de ani, DACĂ aparatul nu este utilizat sunt electrozii de defibrilare şi acumulatorul.
Iar preţul este unul mai mult decât accesibil. Costul unui defibrilator semiautomat este de circa 1.500 de euro.
Astfel, la un calcul simplu, pentru Cluj-Napoca, ar fi necesară suma de 225.000 de euro pentru cele 150 de defibrilatoare semiautomate care vor creşte considerabil şansele de supravieţuire ale victimelor stopului cardio-respirator produs în afara unei unităţi medicale.
Adică un milion de lei. Un milion de lei dintr-un miliard de lei cât avem bugetul noi la Cluj mi se pare puţin, fiindcă eu cred că o viaţă salvată valorează mai mult ca orice sumă de bani.
În 2014, Emil Boc şi Consiliul Local au dat bisericilor peste un milion şi jumătate de lei, bani pentru popii corupţi care au fost băgaţi în mozaicuri şi ziduri. Cu mai puţini bani alocaţi, pe proiectul meu, putem salva vieţi.
Şi o hotărâre de Consiliu Local…
… dacă voi ajunge primar mă voi bate să obţin o hotărâre prin care toate clădirile cu regim de înălţime medie şi mare (mall-uri, clădiri de birouri, etc.) să fie obligate să achiziţioneze câte un defibrilator.
În marile aglomeraţii urbane, trebuie să existe această minune tehnică.
Un exemplu.
Ca să vedem cum arată şi ce face un defibrilator
Am ales şi un exemplu de defibrilator (HeartSine PAD 500P) cum e cel din imagine. Are un meniu extrem de simplu şi încă un mare avantaj: este singurul de pe piaţa din România care are intregrată funcţia numită CPR Feedback (pe lângă funcţia principală de defibrilator, ele monitorizează şi resuscitarea cardiopulmonară, dând indicaţii vocale, în limba română, când manevrele se fac greşit, sau dictează ritmul în care se fac compresiile toracice). Pe lângă aceste avantaje majore, acest exemplu de aparat are 10 ani garanţie pentru defibrilator şi 5 ani garanţie pentru pachetul format din baterie şi electrozi de defibrilare.