De cativa ani de zile, clujenii Rares Bogdan si Matei Miko se chinuie sa faca Balul Operei. Sa premieze oamenii importanti ai Clujului sau ai Transilvaniei, sa aduca artisti mari ai lumii sau ai Romaniei pe scena Teatrului National. Sa dea un pic de staif orasului.
Cateodata le reuseste mai bine, cateodata mai putin, dar oamenii astia se straduiesc sa faca un lucru in plus fata de ceilalti: sa arate lumii ca suntem o comunitate.
Dar Clujul nu-i o comunitate. E o adunatura de oameni care locuiesc in cartiere-oras, oameni care privesc rece orice astfel de incercare.
In prima seara a Balului Operei, clujenii-snobi au rupt usile Teatrului. Dadea bine sa fie vazuti acolo. In a doua seara, cand violonistul Gabriel Croitoru a tinut un recital extraordinar pe bijuteria Guarnieri ce i-a apartinut lui George Enescu, daca s-au adunat cateva sute de oameni.
Nu imi ziceti ca exagerez. De n-ar fi efuziunea molipsitoare a studentilor si a celor ce vin din afara Clujului, si TIFF-ul ar fi un eveniment de nisa.
Cand ii aud pe unii ca vor Capitale Europene si Filarmonici, iar ei au acasa biblioteci cu colectia Adevarul de Jules Verne sau biblioteci cu sticle de whisky, imi vine sa ma mut la Barlad.
Ce sa faca clujenii cu Filarmonica, sa faca concerte cu Florin Salam? Cat de ipocriti putem fi?
Sunt clujeni care ajung in centru o data pe an, ce sa le mai pese alora ca niste nebuni se chinuie sa scoata din praf Muzeul Farmaciei?
Asta inseamna sa fii capitala culturii? Sa te duci la festivalul berii si sa ragai aplauze si mici cand canta Voltaj?
PS: Sambata seara, la evenimentul Gimmy unde a dansat un mare instructor de Zumba din Europa, am fost oprit de o familie care mi-a multumit frumos ca am investit bani si timp pentru a-l aduce pe danezul Dennis Thomsen. Am ramas impresionat. Dar si mai impresionat am ramas cand mi-au spus ca au venit tocmai de la Sibiu ca sa il vada si sa danseze cu el.
Citeste mai mult
))
