Dupa 18 ani de casnicie, cu un baiat de 15 ani si o fetita de un an, Sergiu pleaca intr-o zi de acasa, anuntandu-si nevasta ca are pe alta. In cateva zile, linistea familiei s-a dus dracului. Sergiu anunta ca vrea sa divorteze, ca nu vrea copiii, dar ca vrea jumatate din amaratul de apartament de 2 camere in care a locuit atatia ani. Unde sa se duca nevasta-sa si cei doi copii? Unde vor, el vrea banii! Cum o sa se descurce ea cu cei doi copii, daca inca e in maternitate? Nu-l intereseaza, el vrea banii de pe jumatate de apartament, vrea sa isi faca o cabana la tara.

Dupa 18 ani de casnicie, dintr-o data, aparent fara motiv, Sergiu devine dusmanul copiilor sai, punandu-le in pericol integritatea si dezvoltarea.

Parintii se cearta de mai bine de o luna crunt. Andrei are numai 8 ani, dar intelege ca e de rau. Tata zbiara, mama plange, tata pleaca, mama nu mai plange. Dintr-o data, ochii mamei seaca si se transforma intr-un fel ciudat. Il ia in brate si ii spune ca tata vrea sa ii paraseasca, ca tata e un om rau, ca are alta familie, ca numai ea, mama, il iubeste si ii va sta alaturi. Andrei asculta cuminte si crede la fel. Daca zice mama, asa e! Tata e cel mai rau, cel mai rau, cel mai rau!

Campania de denigrare a unui parinte fata de alt parinte in fata copilului este una dintre cele mai perfide injectii psihologice cu ura. Efectul imediat este ca tata este dusmanul lui Andrei. Mama l-a transformat pe tata intr-un dusman, i-a redesenat copilului imaginea despre acest parinte prin manipulare si santaj emotional. Efectul pe termen lung este ca mama devinde dusmanul lui Andrei. Andrei isi va da seama de asta mai tarziu. Cand bomba cu ceas va exploda, nu se stie al cui suflet va muri mai repede.

Are 25 de ani deja, dar o experienta bogata in a nu mai vorbi cu parintii lui ani de zile. E ca si cum s-ar sterge cu radiera sangele, copilaria, pur si simplu nu mai vrea sa auda de ei. Invers, parintilor li se pare ca acest copil e scapat din maini, ca e nebun, ca a facut mereu cum a vrut el. Dar ultima, ultima faza le-a dat masura clara ca acest copil le este dusman. Si au inceput si ei sa simta asta. Acum il dusmanesc pentru vini inchipuite sau reale, dar o fac ca si cum ar fi vorba de un razboi intre daci si romani. Nici unul dintre parinti nu isi da seama ca greseste, nu inteleg ca ei nu trebuie niciodata sa devina dusmanii copiilor lor, ca greseala e in ei, nu in alta parte.

In ultima vreme, mi-e tot mai clar ca lista pacatelor capitale din Biblie ar trebui serios revizuita. E cu mult in spatele timpurilor pe care le traim.

Daca ar exista mai multa indrazneala in lumea producatorilor de oua, noua ne-ar fi mai bine!

Statia.ro e un proiect vesel imaginat de mine pentru agentia pe care o conduc, un cos de gunoi simpatic in care adunam o gramada de “rebuturi”.

Sunt atat de putine proiecte de branding in derulare in tara asta ca, decat sa cautam sa facem logo-uri la firme de apartament, ne-am hotarat sa ne jucam noi singuri cu conceptele, chiar daca sunt proiecte iluzorii.

Cine stie, poate ne suna Transavia si ne propune achizitia proiectului!

Pana atunci insa, chiar asa… ce-ar fi daca lumea producatorilor de oua ar indrazni sa gandeasca in felul ASTA?

N-am apucat sa ajung la lansare, desi am promis, dar trebuie sa scriu, mai ales acum, dupa meciul tampit de aseara, despre rivalitatea utila a doi jurnalisti clujeni care si-au dat mana si au scris o carte despre istoria celui mai vechi derbi local din Romania: Universitatea – CFR 1907.

Tiberiu Farcas si Bogdan Stanciu sunt doi tineri batrani jurnalisti, fiecare in parte un personaj aparte. Primul e fan “U”, al doilea CFR. E cu atat mai frumos exemplu dat de cei doi, pe cat de urat a fost deznodamantul meciului de aseara.

Am luat cartea de la un chiosc de pe Eroilor. Sa o cautati si voi, ca sa intelegeti de ce meciul dintre cele doua e MECIUL. De ce de doua ori pe an, Clujul se razboieste cu Clujul.

Felicitari autorilor, respect pentru Respect Media a lui Dan Olteanu si pentru nebunul de Vasile G. Dancu de la Editura Eikon, asta e o carte pe care orice clujean sau “vinitura” ar trebui sa o citeasca!

Si mie mi-e ciuda de mor ca s-a intamplat porcaria aia aseara, ca din nou Clujul a reusit sa se faca de rahat la nivel national.

Dar nu pot sa nu remarc si eu cata ura are Romania pe orasul asta. AICI, Razvan remarca si el cum s-au apucat cu totii sa constate cat de naspa e orasul asta, parca se bucurau ca iarasi iese Clujul in fata cu o nasoleala.

Eu nu am idolatrizat niciodata Clujul, desi este orasul caruia ii datorez totul. Dar nici nu pot sa nu-l iubesc sau sa nu-l apar.

Faptul ca orasul asta trezeste in mentalul colectiv atata ura si atata dragoste, ma face sa cred insa ca incetul cu incetul se naste cu adevarat o a doua capitala.