Pediatrie 2 Cluj – locul unde iti poate muri copilul din cauza nepasarii si jegului

Si nu exagerez cand spun asta. Nu scriu in calitate de ziarist, ci in calitate de nas de botez al Irinei Haba, in varsta de 1 an. O copila cat un bot de mamaliga a fost tinuta timp de 3 zile intr-un spital plin de nesimtiti si incompetenti, in conditii insalubre, pana cand mama ei a luat decizia sa plece acasa.

Prof. Univ. Dr. Andreica Mariana este sefa sectiei Pediatrie 2 si cred ca ar trebui sa isi dea demisia. Nu pentru ca scriu eu acest articol, ci pentru ca zi de zi, asa cum veti vedea mai jos, vietile unor copii sunt puse in pericol.

Va rog sa dati sa citeasca cat mai multor oameni acest articol, dati Share pe Facebook sau ReTweet, vreau sa afle cat mai multi ca NU la Pediatrie 2 trebuie dusi copiii bolnavi, caci acolo nu-i cine sa ii ingrijeasca.

Va zic eu: reforma in Sanatate nu e posibila decat atunci cand vor intra la parnaie niste sefi de spitale, niste producatori de medicamente si niste asistente. Nu generalizez, dar sunt o gramada de uscaturi care ar merita sa putrezeasca la Gherla.

Sa o citim pe Ionela Haba, mama fetitei:

Miercuri dimineata am ajuns la Urgente (la UPU pe strada Motilor) cu fetita de 1 an pentru ca vomita si avea diaree. La UPU i-au pus o perfuzie, cred ca de rehidratare, i-au facut niste analize si apoi i-au pus diagnostic: enterocolita si faringita acuta sau rinofaringita acuta, asa ceva. Mi-au spus ca trebuie internata pentru ca este deshidratata. Cu salvarea chemata de UPU am ajuns in 5-10 minute la Pediatrie 2.

Aici mi s-a spus ca nu sunt locuri si ca trebuie sa astept. Le-am spus ca, daca nu sunt locuri pot sa ma duc si in alta parte, chem un taxi si plec unde sunt locuri (salvarea plecase intre timp). “Totusi, asteptati aici, daca tot ati ajuns”, mi-a spus o asistenta sau doctor, nu stiu cine era pentru ca nu se recomanda si nu au ecuson, asa ca nu ai de unde sa stii niciodata cu cine vorbesti.

Odata cu mine a mai ajuns de la Dej o mama cu un copil de 4 ani cu febra mare, 39, diaree si cu istoric de convulsii febrile si suspect de epilepsie. Deci eram doua persoane care trebuia sa fim internate, miecuri in jurul orei 9-10 dimineata. Ne-au dus la etajul 4 pe hol si am astepat aproximativ trei ore cu copiii in brate, pe niste scaune, sa se elibere un loc. Baiatul de 4 ani facuse febra mare, era somnolent, a adormit pe un scaun. In timp ce dormea a facut pe el (noroc ca avea pampers). Mama copilului a cerut un pat sau o masa de infasat sa il schimbe. I-au spus: “Ne pare rau, dar pana nu va internam nu va putem lasa sa stati pe un pat. Mergeti la baie cu copilul”. Nu au mai ajuns la baie, era oricum departe si nimeni nu s-a oferit sa o ajute sa ajunga la baie, copilul se tinea greu pe picioare asa ca l-a schimbat pe hol, la etajul patru, si tot acolo i-a pus si o olita.
Dupa trei ore de asteptare, s-au eliberat doua paturi asa ca am putut fi “cazati” in sfarsit si noi.

Fetitei mele i s-a pus o perfuzie cu glucoza, NaCl parca, si cam atat am vazut scris pe punga de perfuzie. Evident ca nimeni nu iti spune nimic, nu ti se explica ce i se face copilului, trebuie sa deduci si sa speri sa fie bine. I-au pus perfuzia in jurul orei 14 si i-au luat-o noaptea, pe la 11 – 12. I-au mai dat inca doua medicamente pentru hidratare si pentru enterocolita, astea de luat pe gat. A vomitat si in prima noapte si a avut si diaree. Joi dimineata a venit doctorul, nu stiu cum il cheama – ceva cu Shobel, i-am spus toata povestea si i-am zis ca are ceva la gat si ca in urma cu o saptamana fusese racita. S-a uitat la gat: “Da, e putin rosu” si a plecat. Desigur, ar fi putut afla asta si daca s-ar fi uitat peste hartiile de la UPU.

Dupa cateva ore, a venit rezidenta dansului si ne-a spus ca ea se va ocupa de noi pentru ca doctorul pleaca in concediu. Fetita a mai primit inca doua perfuzii cu glucoza, de la ora 13 pana la ora 12 noaptea a stat numai in perfuzii. La 12 noaptea a vomitat si, cum era legata la perfuzie, nu am putut-o duce la chiuveta asa ca a vomitat pe pat. A venit asistenta, a luat perfuzia, care se terminase de ceva vreme, si a plecat fara sa zica nimic. A trebuit sa ma duc dupa ea sa o rog sa schimbe asternuturile. Apoi, dupa 10 minute, a vomitat iar, si colega de salon a chemat-o iar pe asistenta. I-am aratat ca sunt numai secretii. A zis: “Da, sunt secretii”, si a plecat. Noaptea de joi spre vineri s-a terminat cu doua reprize de vomitat.

Vineri dimineata a venit rezidenta careia i-am spus din nou ca are ceva la gat fetita si ca nu am primit nici un tratament pentru eliminarea secretiilor din gat. S-a dus si s-a uitat pe fise, fiind convinsa ca in perfuzii au pus ceva antibiotic si pentru gat, s-a intors si a zis ca am dreptate, era numai glucoza in perfuzii si m-a intrebat daca i-am dat ceva picaturi, ce avea scris pe fisa. Nici vorba de picaturi, pentru ca nimeni nu a adus asa ceva in salon.
I-am spus ca vreau sa plec acasa, daca fetita nu mai are perfuzii de luat, si sa continui tratamentul pentru gat acasa. A zis ca nu decide ea si ca va veni doamna doctor conferentiar Sandulescu (sau Sandulache, Savulescu, ceva de genul asta).

A venit doamna doctor, i-am mai spus inca o data povestea si i-am spus ca fata are ceva la gat si de asta vomita, are secretii multe, pe care le inghite noaptea pentru ca isi suge degetul si, dupa un timp, dupa ce adoarme, vomita. Dupa consultul la gat a zis: “Vai de mine, dar e rosu in gat bine, e inflamat, ganglionii mariti, ii ies si niste masele!”. I-am spus ca ieri era doar putin rosu si nu i-a dat nimeni niciun tratament. “Pai da, ca de ieri a evoluat”, zice doamna doctor.

Mi-a prescris un tratament cu aerosoli, un antibiotic si ACC si mi-a spus ca mai trebuie sa stau pana pe luni sau marti. Atunci i-am zis ca nu mai stau si ca vreau sa plec acasa pe propria raspundere, ca e bataie de joc, de miercuri le tot spun sa se uite la gat ca de acolo vomita si ei ma tot trateaza de diaree pe care nu o mai avea, doar facea mai moale din cauza ca am schimbat laptele si, in plus, mananca doar lapte – desi a trecut la mancare variata de cateva luni – pentru ca nu poate inghiti altceva. I-am spus ca nu mai pot sta, ca nu sunt conditii pentru copil de un an (nu exista patut separat, dormeam cu ea intr-un singur pat mare) si ca nu mi se pare normal ca la o fetita de 1 an sa nu i se dea un patut. Statea in patul mare impreuna cu mama, se putea ridica un grilaj cam la 30 de centimetri inaltime. Cu el sau fara el, fetita ar fi cazut in cap intr-o clipa de neatentie. A zis ca astea sunt mai nou normele UE, sa nu mai puna copii dupa gratii (adica in patuturi), ca astea sunt conditiile din spital si sa imi para bine ca suntem numai doua in salon, ca in alte spitale din Cluj sunt cate 7-8.

Cam asta a fost povestea. Dupa 10 minute au venit cu foaia sa o semnez cum ca plec pe propria raspundere. Pe hartie a mai fost nevoie de semnatura a inca vreo 7-8 persoane. Am aflat apoi ca nu prea s-au mai intalnit cu astfel de cazuri de plecare din spital.

La plecare nu mi-au mai dat foaia de externare si nici un exemplar din analizele de la UPU. Mi-au dat analizele facute la Spital, dar fara rezultatul de la proba de scaun.

Am plecat din spital si am luat legatura cu medicul de familie, care mi-a spus ce sa ii dau fetitei pentru gat.
Alte curiozitati:
- Asistentele ne spuneau sa nu iesim pe hol pentru ca putem sa luam si alte boli, insa infirmierele ne trimiteau la capatul coridorului ca sa aruncam pampersii :) Dupa ce a venit conferentiara in salon, au aparut si infirmierele sa ne intrebe daca avem ceva de aruncat.
- De la doamna doctor conferentiar am aflat ca nu avem voie sa tinem hainele de exterior in salon, ca nu avem voie sa spalam hainutele si mai erau cateva reguli pe care nu le-a tinut minte. Le-am zis ca nimeni nu ne-a spus de asta, infirmierele ne-au zis ca scrie pe usa. Era un afis pe usa, dar cine l-a citit? Cum as fi putut sa las copilul singur in patul de adulti, legat la perfuzii, timp de un sfert de ora sa citesc afisul? Nu era mai simplu sa ne spuna? Cred ca toti angajatii din sistemul medical romanesc au uitat verbul A VORBI.
- am citit apoi mai cu atentie ce scria pe usa si m-am amuzat: “Apartinatorilor le este interzis sa stea pe patul pacientului”, adica mamei ii este interzis sa stea pe pat cu copilul? Pai cum se impaca asta cu normele UE care zic (desi nu cred) ca cei mici nu au voie in pat “cu gratii”?
- analizele de scaun pe care le-am dat joi dimineata nu au venit pana am plecat eu din spital. La colega de salon era cat pe ce sa ii piarda proba de scaun, pentru ca nu isi notau imediat numele pe recipient. Colega a dus proba in salon la asistente si acestea au zis “lasati-o acolo pe masa”. Dupa cateva minute a venit cineva si a intrebat: “Cine a lasat o proba de scaun pe masa?”. Cat am stat in spital, la fetita nu i-au recoltat probe din gat si nici nu i-au luat proba de urina (poate au luat la UPU, dar nu stiu).
- baia era mizerabila, dusul ruginit, wc-ul nespalat.
- saloanele murdare pe pereti, cearsafurile aproape rupte.
- nici dracu nu intreba pe nimeni care intra in spital unde se duce. Sotul a intrat de doua ori fara nicio problema, l-a dus doamna liftiera (inchipuiti-va, la criza de personal cu care “se lauda”, au nevoie musai, da’ musai, de o liftiera) frumusel pana la etaj, s-a intalnit cu nenumarate asistente si doctorite, dar nimeni n-a intrebat nimic.
Concluzii:
1. Regret ca am luat decizia de a merge la UPU, trebuia sa ajung la medicul de familie si eventual el sa ma trimita undeva, dar m-am gandit ca de la UPU ma va trimite acasa dupa ce ii face o perfuzie de rehidratare pentru ca auzisem ca este o viroza de genul asta cu varsaturi si diaree si copii se deshidrateaza repede.
2. Am fost de putine ori in spital, dar acum incep sa inteleg ce inseamna risipa in spitale din Romania. Adica se prefera 6 zile de spitalizare in loc de 3 cu tratament la domiciliu.
3. Asa harababura ca in acest spital mai rar, efectiv nu stie stanga ce face dreapta, niciun fel de reguli, haos total. Odios si trist, e un spital pentru copii. Nu am vazut o floricica desenata pe un perete, o jucarie sau macar culori cat de cat vesele pe pereti, o porcarie de institutie comunista.
4. Nu contest calitatea tratamentului, nu sunt medic si nu ma pricep, sunt nemultumita de lipsa de implicare a doctorilor si a asistentelor. Contest atitudinea personalului, aroganta. Am refuzat categoric sa dau “atentii” si sunt convinsa ca asta a fost unul dintre motivele pentru care se purtau atat de arogant unele dintre asistentele, infirmierele si femeile de serviciu.

  1. Catalina

    as vrea sa nu mai fim obligati sa cotizam la sanatate! asta este situatia spitalelor peste tot in Romania, sunt sigura! la grigore alexandrescu i-au pus fiului meu de 4 luni un termometru in fundulet. i-am intrebat daca era steril, mi-au spus ca da, foarte pasivi si neinteresati, si l-au pus din nou in acelasi sertar unde nu mai era alt termomentru, nici murdar nici curat! am ramas socata! si nu am mai calcat la spital de stat niciodata! acum sebi are 7 ani. din nefericire a fost bolnavicios, cu o predilectie pentru viroze respiratorii si bronsiolite. anul trecut a fost bolnav din octombrie pana in februarie, in continuu. a primit antiobiotic pana nu mai arata a copil sanatos de loc, era galben si palid. atunci am decis ca nu va mai lua niciodata medicamente si am trecut pe remedii naturiste. am gasit un medic (privat!) specialist in api -fito terapie si hoemopatie, dar absolvent de medicina si specialist orl. cosmarul nostru s-a terminat! de un an nu mai luam nici un medicament, copilul si-a revenit, este alt om! deci nu avem doar o problema cu spitalele, ci si cu specialistii si tare imi este ca reteta este dictata de comisionele platite de firmele de medicamente si astfel copii nostri sunt din ce in ce mai bolnavi. ii multumesc unei mamici care anul trecut mi-a deschis ochii , spunand-mi ca intr-un moment de nebunie a aruncat din casa toate medicamentele cu care avea senzatia ca isi otraveste singura copilul si i-a dat acestuia tinctura de propolis pe o felie de lamaie ; apoi a observat ca puroiul din gat s-a vindecat!

    July 16th, 2013 //

Add your comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Primeste pe mail articolele mele

Iti place pagina mea de Facebook?

Arhiva

  • 2014 (5)
  • 2013 (81)
  • 2012 (627)
  • 2011 (396)
  • 2010 (358)
  • 2009 (244)
  • 2008 (73)
  • Chestionare

    Sorry, there are no polls available at the moment.