Ce variante are PDL pentru Primaria Clujului
Lovitura data PDL-ului de catre Curtea Constitutionala se simte mai acut la Cluj, nu pentru ca din nou ne-am crede noi, clujenii, cu trei perechi de oua, ci pentru ca atat opozitia, cat si PDL sunt foarte nepregatite aici pentru scrutinul din iunie. Astazi o sa ma ocup de PDL si, in special, de situatia mega-ciudata de la Primarie.
Am identificat cinci variante de potentiali candidati, despre sansele carora imi voi da cu parerea, atat cat ma pricep. Mai ales ca din tabara portocalie nu se aude nici macar o soapta pe aceasta tema, desi partidul ar trebui sa fie in priza.
Dupa semnalele pe care le am, mai-marii locali asteapta doua lucruri: sa vada daca Boc va fi eliberat din functie si daca Sorin Apostu va fi eliberat din arest. Intr-adevar, daca as sti si eu aceste lucruri la momentul de fata, as putea repede sa adaug sau sa scad procente din dreptul candidatilor pe care eu ii estimez. Cum, insa, nu stiu daca “taricenizarea” lui Emil Boc va fi de durata sau daca gafa judecatorului Goja va fi esentiala pentru eliberarea lui Apostu, ma limitez la a face doar aprecieri si nu la a da procente de reusita.
Cel mai puternic candidat pe care il poate scoate PDL la Primarie e Emil Boc. Ar avea in Cluj-Napoca un statul special de om care a facut bine urbei atat in timpul mandatului de primar, cat si in cel de premier, directionand fonduri spre acest oras. OK, nu sunt de acord cu aceasta abordare de Manastur, dar nu imi spuneti ca, dintr-o data, clujenii vor renunta sa isi mai doreasca strazi asfaltate, stadioane, spitale si parcari si ca vor incepe sa aspire la investitii in cultura, mediu si inovatie.
Din pacate, daca nu ma contrazice ziua de maine sau saptamana viitoare, revenirea lui Boc este destul de improbabila. Filiala Cluj a PDL trebuie sa anunte cel mai tarziu pana la mijlocul acestei luni un candidat, altfel pierde startul. Iar Emil Boc are o alta miza – sa ramana cat mai mult premier, ca sa pompeze bani in zonele pe care PDL le controleaza, pentru a ajuta cat mai mult partidul atat la locale, cat si la parlamentare. Sigur, asta ar putea sa o faca si alt premier democrat, dar Emil Boc pare sa nu inteleaga asta.
Daca Emil Boc nu ar veni la Cluj, cu siguranta cel mai puternic candidat, in ordinea “numerelor de pe tricou”, ar fi Alin Tise, actualul presedinte al Consiliului Judetean. Buna reputatie din timpul mandatului nu i-a fost stirbita de “micile accidente”, iar oamenii vor tine minte intransigenta cu care a judecat atunci cand s-a indepartat de “obiceiurile” proaste ale partidului sau. Alin Tise, insa, traieste mai multe dileme. Una morala, caci partidul sau tot nu este vindecat de tarele pe care el i le reprosa, alta personala, caci e un om tanar, cu avere castigata din munca, nu din politica si care ar vrea sa isi traiasca linistit viata dupa ce a vazut cata mizerie e in politica. Si inca o drama, ce deriva din ultima. Ii va fi greu sa isi refuze prietenul si nasul, daca acesta ii va cere sa candideze cand el nu mai vrea acest lucru. OK, si asta cu cerutul e o discutie, caci si Boc se poate sa se fi saturat de accesele de furie si de impulsivitatea necontrolata a finului sau, aducandu-si mereu aminte de episodul cand, fix in ziua in care avea un mare hop de trecut ca premier, Tise l-a pus intr-o postura penibila.
Cred ca intr-o competitie directa cu Nicoara, Tise ar castiga fotoliul de primar fiindca mai are un avantaj: cunoaste toate secretele mandatului lui Nicoara de la CJ, despre care Tise s-a informat, dar despre care nu a vorbit niciodata.
Candidatul in care nu crede nimeni este Radu Moisin, aparent inofensiv si lipsit de sanse. Nu m-as hazarda in ceea ce-l priveste, n-as zice acum, ca l-am vazut cum s-a comportat in situatii interesante ca interimar, ca e “iepuras” de campanie.
Moisin poate fi pentru partid o solutie corecta, poate fi o surpriza. Cu un aparat de partid reactivat, cu o minte lucida in spate, Radu Moisin poate fi “repovestit” clujenilor. Este tanar, este clujean, este muncitor si modest. La 28 de ani nu e rau sa ai patru ani de experienta ca viceprimar, iar chestia asta nu i se poate tagadui. Moisin a stat in viscol la deszapeziri la ora trei noaptea, a incasat cu stoicism injuraturile clujenilor nemultumiti ca se fac parkinguri, n-a cracnit niciodata cand altii luau laurii sau erau promovati in pozitii mai inalte. Spre deosebire de multi alti tineri dusi de Boc pe la Bucuresti, Radu Moisin e capabil, nu-i un dulce incompetent cu carte de vizita de la Guvern.
Desi, in repetate randuri in ultimele saptamani, Moisin a dat de inteles ca nu doreste sa stea in continuare pe fotoliul de primar, tind sa cred ca devine o optiune tot mai serioasa pentru partid din cauza rapiditatii cu care se desfasoara lucrurile si a numeroaselor “si daca” de care liderii trebuie sa tina cont atunci cand vor decide nominalizarea.
Un al patrulea nume despre care nu se vorbeste prea mult este cel al fostului viceprimar Adrian Popa, cu siguranta mai experimentat ca Moisin intr-ale “sforariilor” si compromisurilor politice. Adi Popa trebuie insa sa treaca peste confortul ultimilor ani, cand, stand departe de politica, si-a putut trai viata, s-a putut bucura de prieteni si familie, a putut sa-si reia afacerile. O nominalizare si un eventual succes il vor readuce in lumina reflectoarelor presei si ale serviciilor secrete (nu va amagiti ca e altfel, din moment ce SRI a stat pe capul lui Apostu timp de doi ani).
Adi Popa mai are un “pacat”: in imaginea publica apare ca fiind “de-al lui” Arpad Paszkany, omul de afaceri clujean. Anatemele astea, puse pe la cafenele, au si nu prea au valoare “de piata” in momentul unui scrutin, caci Adi Popa nu e “de-al lui Paszkany”, ci prieten din copilarie cu acesta, cu mult inainte ca el sa fie politician si Paszkany bogat.
Daca e sa fim, insa, carcotasi, va fi foarte interesant sa privim o competitie intre Marius Nicoara si Adi Popa, in delicatul context actual in care cei doi ar reprezenta partide adversare, dar cu un cerc de cunoscuti / sustinatori comuni. Toata lumea din Cluj stie ca Paszkany, Rus si Dancu construiesc un trust puternic de media, dupa cum toata lumea isi da seama ca Rus si Dancu trebuie, voit sau nevoit, sa il sustina pe Marius Nicoara la Primarie, iar Arpi trebuie sa isi sustina prietenul. Va fi amuzanta situatia pentru noi, privitorii, dar delicata pentru ei, cei implicati.
Florin Stamatian este numele pomenit de unele voci cu greutate din partid. “Batranul soldat”, cum il numesc eu pe profesorul Stamatian, ar avea insa nevoie de multa munca din partea partidului, de multa sustinere, ori partidul asta nu prea i-a fost alaturi lui Stamatian, nu l-a pretuit niciodata la adevarata valoare. In locul sau eu as intoarce de aceasta data spatele partidului. Personal, postul de prefect pe care Boc i l-a oferit in urma cu cativa ani a fost mult sub nivelul profesorului.
Boc n-a fost in stare sa il duca ministru al Sanatatii. Macar si pentru a sparge in bucati constatarea ca Boc n-a reusit sa impuna niciun ministru plin clujean in tumultuosul sau mandat.
Eu sunt un jucator agresiv de poker si l-as fi pus si pe Apostu ca a sasea varianta. Daca ar fi fost eliberat maine si daca alegerile ar fi ramas comasate. Oricat de agresiv sunt insa la poker, arunc mana atunci cand timpul de gandire e prea scurt si vreau sa imi prezerv sansele de a ajunge in finala. Pentru iunie, pentru PDL, Apostu nu mai poate reprezenta o solutie, chiar si doar de dragul discutiei. Motivele le simtiti si voi cu totii, sa le intuiti.
Bine, bine, Alexa, ai scris si tu niste variante pe care le banuiam si noi, veti spune, si ti-ai dat pe blog cu parerile. Tu ce ai alege in acest moment? Nu o sa va zic niciodata ce as alege daca as fi cu stampila in mana, dar daca as fi seful partidului portocaliu si tinand cont de tot ce v-am spus mai sus, m-as uita doar spre Radu Moisin si Adi Popa.
Related posts:
