Pipaind toamna
Nu o sa va vina sa credeti, dar ultima oara cand am stat si eu cinci minute linistit
A fost acum o toamna.
Nu-mi prea prieste aerul limpede.
De aceea, ma asteptam ca astazi, cand se implinea o toamna de cand nu am mai stat pe o prispa,
sa ma simt linistit si sa miros linistit aerul rece si umed.
Si cand credeam ca-i bine, ca uite ce bine e sa mai stai la aer si sa te mai gandesti la ale vietii,
Mi-am intins mainile spre un par incarcat de roade.
Erau mari perele, de ce sa sar la prima?
Pipaind crengile, fara sa ma gandesc ca asa ceva s-ar putea intampla vreodata,
Am gasit un porumbel spanzurat.
Atarna ca o para, sugusat de o sarma, cap rasfrant si gat indoit.
L-am desfacut din stransoarea sarmei si l-am asternut pe jos, alaturi de alte pere.
Am plecat apoi spre casa, toamna nu e bine sa te uiti la morti.
Related posts:
bai ala era porumbelul meu. io l-am pus acolo imbecilule. ce te-o scarpinat in cur sa-l dai jos, muistule.
Alexa esti de toata groaza!
Cand am vazut titlul articolului am fugit sa-mi iau o cafea ca sa-l citesc in tihna, sa visez, sa meditez la trecerea timpului… A trebuit neaparat sa gasesti un porumbel sinucigas,(bine ca nu altceva), ca sa strici vraja!
Pacat!
Asa-i viata! Trandafirul cu spini, calaul cu victima, pomii cu fructe si porumbei morti…
No, ca mi-o zburat “porumbelul”!
“Viata e mai tare decat mizeriile ei”(Bacovia)
“…Signes des dix mille façons d’être en équilibre dans ce monde mouvant qui se rit de l’adaptation…”(michaux)
“Sub zenit
Am sa fiu fericit
Cind cineva,
Descifrindu-mi litera si inima mea,
Va putea fi privit
Rizind, ori rinjind,
Ori plingind.”