N-am mai scris de trei zile, fiindca am renuntat la mine. Sunt atat de ingrijorat de soarta mea incat prefer o lasa renuntare si multa, multa meditatie.
Sunt ingrijorat ca, la nervi, un presedinte de tara se crede Traian Basescu si uita ca e o institutie.
Eu nu-s suparat pe Presedinte si nici nu cred ca am caderea sa il cert. Eu ma bucur, fiindca un asemenea gest e cea mai mare recunoastere a vomei morale in care traim.
Daca Traian Basescu renunta la Politie si la Jandarmerie, o sa renunt si eu la lege. De maine, o sa parchez in mijlocul intersectiei, o sa ma duc sa urinez in fata BNR, o sa lovesc o gravida pe strada si o sa ma duc sa fur toti covrigii de la ghereta de pe Eroilor.
Si va indemn pe toti sa renuntati la tot.
Tu, medicule, renunta la caritate si la vocatie. Du-te si rade-i o palma copilului operat la cap, ca sa se linisteasca. Nu-l opera pe muncitorul ce vine cu mana schilodita la strung, spune-i femeii ce sta sa nasca un prunc ca nu poti sa o ajuti fiindca are curul prea mare.
Tu, dascale, du-te si invata-i pe copii ca tara asta nu exista, ca nu sunt legi, ca nu e bine sa mai stea la ore. Renunta la speranta ca ei vor face un viitor mai bun din prezentul nostru de rahat. Invata-i mascari, pune-i sa se bata intre ei, aprinde o tigara si injura-i de dumnezei.
Mai, Tolo, renunta si tu! Nedreptatile tale scrise la ziar sunt de-acum drepte. Sa-ti fie frica de acum: cei ce au furat sunt mai nevinovati ca niciodata. Caci noua lege e sa nu respecti legea.
“Sa renuntam unii la altii, dragi romani!” e un indemn cu care vroiam sa imi inchei textul. E insa un indemn fatarnic. Noi am renuntat la noi de sute de ani.
Citeste mai mult