Iron Maiden la Cluj (1) – Multumirile

Uiii, daca ar fi sa multumesc mai intai cuiva, ar fi Sefului Mare. Caci Dumnezeu a facut ca totul sa se intample exact cum trebuie. Daca nu era El, lucrurile puteau sa nu se intample. In saptamana trecuta, am fost de patru ori in pericol mare sa nu mai facem nimic.

Nu va pot spune detalii, asa e lumea asta a organizarii de evenimente mari, e mereu la dispozitia sansei, riscului, nervilor si neprevazutului.

Ultimul cadou pe care Seful Mare ni l-a facut a fost ca nu ne-a plouat. Am stat trei luni de zile cu frica in san din aceasta cauza.

In continuare, pe aceeasi treapta, la locul 1 cu coronita, as avea trei castigatori:

Paszkany Arpad. Putini cred ca eu l-am cunoscut mai indeaproape acum opt luni doar. Cand l-am sunat sa ii spun de oportunitate, i-am spus in cadrul aceluiasi telefon ca nu ma bag la un proiect atat de mare daca nu va intra si el.

Am stiut de la inceput ca in acest demers voi avea nevoie de mai mult decat de bani. Voi avea nevoie de cat mai multi oameni puternici si responsabili.

In afara de coincidenta extraordinara de a fi acelasi nume pe care el il promisese fanilor CFR, am avut noroc pe linie: concertul Iron Maiden incununa un an plin de reusite – trei cupe si inca o calificare in Champions League.

Mai mult insa decat asta, mi-am dat seama de o chestie pe care el mi-o spusese intr-un interviu si pe care oricine ar putea sa o catalogheze drept o chestie pompoasa de “dat bine” in presa. Paszkany adora sa faca lucruri care sa aduca bucurie oamenilor. Si nu e bla bla, pentru ca vrea sa ii bucure pe clujeni face ceea ce face cu clubul de fotbal. Iar Iron Maiden @ Cluj a fost o sansa extraordinara de a le aduce inca o bucurie cu adevarat speciala.

Lui Paszkany Arpad ii multumesc pentru indrazneala, dar si pentru obsesia pe care mi-a imprimat-o vizavi de fani: sa facem TOTUL pentru securitatea lor, insa atat de discret incat faptul ca ii avem in grija sa nu se simta deloc.

Pe Raluca Andor, partenera mea din acest proiect am cunoscut-o intamplator, prin intermediul unui alt prieten. Raluca e un fel de Liviu Alexa la genul feminin. Simte ca mine, zbiara ca mine, se straduie ca mine, nu are nevoie de explicatii suplimentare, sta pana la cinci noaptea daca trebuie, face orice ca sa se realizeze o treaba. E patimasa ca mine. Plange ca mine, rade ca mine, din tot sufletul.

Daca eu insemn ceva pe lumea asta si la varsta mea, este pentru ca am avut mereu noroc de oameni extraordinari in jurul meu. Lucrez cu cei mai indarjiti oameni din orasul asta.

Iar Raluca e cel mai bun prieten pe care l-am primit cadou de la anul asta.

Laura Coroianu, sefa Emagic, cea mai de incredere companie de promoting romaneasca, este cu siguranta persoana fara de care Iron Maiden nu ar fi fost aici. Sa zabovim un pic. Acest concert a fost pentru mine o experienta minunata, dar si o cale extraordinara de a afla cat de corupta, imprevizibila si tanara este industria asta a organizarii de evenimente mari.

Sigur ca ne-a ajutat enorm, dar nu de asta o sa zic ca Emagic este singura companie cu standarde de business din Romania: o sa zic asta pentru ca am observat de ce e Emagic un nume respectat in afara tarii – fiindca nu da tepe, fiindca plateste tot, la timp si cu prioritate, fiindca nu se culca pe o ureche, fiindca nu se prostitueaza si fiindca nu spala bani.

Ah, si fiindca are viziune.

In industria asta sunt atatea orgolii, incat nimeni nu a inteles nimic atunci cand am anuntat ca ii aducem pe Iron Maiden cu sprijinul decisiv al lui Emagic. Cum, s-au intrebat unii, s-a tampit Emagic? Isi ajuta concurenta?

Atata doar ca Imagistica si Iconica, noua companie de eventing, nu sunt concurenta.

In biroul sau, Laura a inteles imediat viziunea: “Laura, nimeni nu are chef sa se apuce de crescut o piata in afara Bucurestiului pentru evenimente cu adevarat mari. Ajuta-ne sa ii aducem si vom castiga impreuna o piata noua, virgina”. I-am spus Laurei ca e singura cale desteapta si matura de a privi cu viziune peste nebunia seriilor de concerte cu nume mari ce au avut loc in acest an la Bucuresti: i-am spus Laurei ca Clujul nu ne va dezamagi. Am avut dreptate – concertul a fost o reusita, cu micile inadvertente de inceput de drum, dar cu o atmosfera la fel de faina ca la etalonul acestui an – AC/DC.

Compania Emagic si-a facut rost si ea de un prieten pe care te poti baza in acest an. Ne-au supravegheat asa cum iti supraveghezi copilul cand sare in piscina, atenti sa nu ne inecam, sa nu alunecam pe gresia lunecoasa a industriei.

Multumiri enorme.

Echipei mele de la Iconica. Au fost adusi de Raluca in acest proiect, mi-a zis ea: “Ma, Liviu, asa cum ai tu oamenii tai de incredere cu care treci muntii, asa am si eu oamenii mei”. Nu i-am privit cu reticenta, dar nici nu am crezut ca o sa raman atat de impresionat.

Oameni care fac totul “pana la capat”. Multi tasking. Indiferent de corpul lor, obosit sau infometat, raman lucizi. De buna credinta si sufletisti.

Pitika – botezata gresit Andreea Iordache. E o femeie, dar e o femeie care l-a impresionat pana si pe intransigentul general Pop Teodor Puscas, seful firmei de paza PP Protect, care ne-a ajutat in acest proiect si care a fost si seful Politiei inainte de asta. “Dom’le, zicea generalul, eu nu as fi crezut sa intalnesc o femeie care, la nici 25 de ani, sa se comporte atat de matur si de proactiv in cazul unor situatii de dificultate extrema. E minunata fata asa, as pune-o sefa la orice departament de politie”.

Pitika e un personaj. Cand nu doarme cate trei zile, are o tactica: umbla incontinuu ca sa nu o ia somnul. O recunosti usor: e mica, are tate mari, statii si cabluri in jurul coapselor, se suie peste tot, cara orice, infrunta chiar si o masina cu o suta la ora, daca stie ca trebuie sa o faca. Un adevarat om de securitate si strategie, functioneaza pe baza de ras. Rade Pitika, de zici ca se cutremura cerurile! Ii multumesc pentru sacrificiu, fiindca ea nu a muncit, s-a sacrificat.

George Dinu a fost si el botezat gresit de parinti. Noroc ca i-au zis colegii “Amper”. Specialitatea casei e curentul. Curentul electric, ca de aia ii zicem Amper.

Amper stie tot sistemul nervos al productiei, s-a ocupat de generatoare, de furnizori, ar fi in stare sa tina si doua cabluri rupte in gura, numa’ sa circule curentul si sa nu se opreasca concertul. Ii multumesc pentru ca si-a asumat mai multe responsabilitati decat cele ce ii fusesera atribuite, a fost mortal, a muncit non-stop. Ei bine, poate nu non-stop: gurile rele spun ca, dupa 72 de ore nedormite, a avut tupeul de a sforai o ora pe un scaun, ca tractoristii. Lipsa de profesionalism  .

Roman Partnoi e lipovean, inalt ca bradul si serios cat o Dunare. Noi ii spunem Romica, desi asta il jigneste, fiindca Roman e un nume adevarat si el zice ca nu merita diminutivul ala. Un om pe care poti pune toate greutatile lumii, le stie cara oriunde, face rost de orice, asambleaza orice. Ars de soare, nu-ti arde sa o freci cand il vezi cum munceste. Singura problema e ca medicii l-au depistat cu probleme grave la miocard inainte de concert. Atat de grave incat i-au spus ca poate sa crape oricand. Motiv pentru care, fara sa stie, noi, colegii, am pregatit nu departe de “zona artistului” o mica capela si un cosciug de calitate, in caz ca ii venea sa crape in timpul concertului. Daca crapa, l-am fi inmormantat sub spalatoria de masini din Polus, ca tare multe calduri a mai rabdat pentru acest concert! Romica, asta, Romane, te pupez!

Miruna Butanche e mica, dar daca nu o ai la un concert de o asemenea anvergura, ai belit conserva. In toata nebunia unei asemenea organizari, ea e cea care tine minte lucruri, care face remindere, care noteaza date, cifre, numere de telefon si stie cine ce are de facut. Bine, ea face si multe alte lucruri, printre care si casca de somn, dar aceste lucruri nu le vom dezvalui publicului. Ii multumesc pentru tot, pentru atitudinea pozitiva si pentru faptul ca stie diferenta dintre notar si avocat .

Le multumesc autoritatilor clujene. Am strans legaturi cu oameni extrem de seriosi, indiferent ca discutam aici de Politie, Primarie, ISU, Jandarmerie sau SMURD. Generalul Litaan e un adevarat comandant de osti, Ungur de la ISU e mai calm ca un lac de munte, Bontidean stie la orice ora unde poate sa apara o problema. Functii sau grade, in seara concertului am fost toti la fel: niste oameni responsabili care au avut o singura misiune – sa fie totul in regula.

Multumesc tuturor celor ce au transpirat si s-au obosit ca totul sa iasa cum trebuie, indiferent ca sunt politisti, jandarmi, medici sau pompieri. Au fost la inaltimea unui eveniment istoric.

Le multumesc celor de la Five’s – compania care ne-a furnizat scena. Ma, frate, eu am mai vazut nebuni eficienti, dar ca zecile de oameni de la Five’s niciodata! Adevarate furnici, au muncit de au rupt pamantul. Mac, felicitari, ati facut minuni si multumesc ca ati recuperat intarzierea generata de drumul dificil de la Nadlac incoace. Sunteti o companie de incredere!

Iar baietii de la Toifor sunt niste tancuri umane. Toifor a fost compania care ne-a furnizat toalete si garduri, containere si multa munca. Dezso, esti un ungur cu coaie! Iti sunt recunoscator toata viata pentru seriozitatea ta si pentru munca oamenilor tai!

Ii multumesc lui Ionut si lui Coco (cum se scrie Coco? Koco? Coko?). Fratii mei de oboseala, va multumesc tare pentru tot! Stiu ca ati fost platiti regeste pentru tot ce ati facut in seara concertului, stiu ca nu ati dat nici  macar o bere patronatului (a trebuit sa imi cumpar, ma, evreilor!), dar am fost recunoscator si surprins sa vad ca sunteti muncitori si parolisti! Inca doi prieteni cu care m-as face frate de sange, fiindca mi-au fost alaturi la greu!

Gala Catering este o surpriza incredibila – ei au fost furnizorii de catering pentru zona de VIP, dar si pentru artist. In afara de surpriza pe care ne-au facut-o raspunzand mereu cererilor noastre de oferta cu promptitudine, dar si cu bonusuri, am gasit o Georgiana foarte atenta la detalii. “Din cauza” ei, am primit o gramada de felicitari pentru felul in care s-au simtit invitatii nostri la zona de VIP – in conditii de concert, sa ai la dispozitie “din partea casei” mancare gustoasa si bautura de fite, basca o servire impecabila, e un mare noroc. Norocul nostru!

Multumesc celor de la West City pentru ca au avut curaj sa se bage in schema fara nicio problema. Nu-i cel mai usor lucru sa te inhami pentru 10 zile la o productie de hospitality pentru un staff de productie de concert. Sa ai grija de toti cum trebuie, sa intelegi situatia fiecaruia: cei de la scena ajung noaptea tarziu, cei de la garduri au orare diferite. Doamnei Grec, lui Zsolt cel calm si lui Dorin cel rezolvator de probleme, tuturor le multumesc.

Ii multumesc companiei Zoli Car – alti handralai exceptionali care au muncit pe rupte alaturi de noi. Cei de la Zoli Car ar trebui sa fie tinuti minte de intreg Clujul pentru felul in care s-au daruit atunci cand am strigat dupa ajutor: orice aveti de carat, dar ORICE, apelati la aceasta companie. In afara de faptul ca au tot felul de “caratoare” haioase – poate-s macarale, nu ma pricep, baietii astia sunt niste adevarati.

PP Protect ne-a fost un sprijin constant in acest proiect. OK, e mare lucru sa ai experienta de protectie si siguranta in Champions League, dar rigorile pentru un concert de mari dimensiuni sunt cu totul altele. Au fost oameni de cuvant si de baza! Le sunt profund indatorat!

Ii multumesc lui Andrei Crivat pentru ajutorul de ajutor pe care l-a dat staffului Iron Maiden in organizarea sectiunii de merchandising. Maiden tine mult la asta si m-am bucurat ca Andrei nu s-a tras pe fund si si-a asumat acest task atat de complicat.

Ii multumesc lui Claudiu Mocanu, tipograful vedetelor, de la Urban Life Style, un prieten adevarat (adevarul e ca sunt atat de fericit ca am asemenea prieteni!). Moko, sa te distrezi in Grecia si sa ma pupi in slip, mi-e ciuda de mor ca nu am putut veni cu tine!

Ii multumesc primarului Sorin Apostu, pentru ca a inteles ce inseamna un asemenea concert pentru oras.

Ii multumesc lui Alin Tise, presedintele Consiliului Judetean, care mi-a dat o mana de ajutor atunci cand nu ma descurcam cu chestiuni tehnice.

Le multumesc celor de la Polus Center pentru sprijin si pentru rabdare – Doriana Comaniciu, Mihai Nistor, Robert Augustin, Radu Fagarasan, Beatrix Benyozcki, ati fost un mare plus pentru acest proiect.

Ii multumesc lui Stefan Dimitriu, seful de la Napoca Constructii si presedintele Camerei de Comert, ca m-a ajutat cand trebuia, cu ce trebuia. Batranul Dimitriu a fost omul care nu a asteptat sa ii cer ajutorul, ci si l-a oferit din start. Si, credeti-ma, sunt momente in care chiar si un telefon de incurajare e mai valoros ca un milion de euro.

Ii multumesc Ofeliei Toader de la Ursus! Si asta e o fata, sa o faci ministru al evenimentelor, nu altceva! A inteles din prima de ce e important ca primul concert gigant din istoria Clujului sa aiba ca partener o bere locala, un brand adevarat! Am fost la multe concerte in viata mea si mereu am rabdat de sete. Cu Ofelia, asta ne-am propus: sa facem un sistem de baruri si un sistem de servire atat de bun, incat toti sa se poata alimenta in cel mai scurt timp si fara sa stea la coada. Acest concert a marcat si o premiera: am beneficiat tot datorita vrajitoriilor Ofeliei de o serie de dozatoare inteligente, parca venite de pe Marte. Frate, mi-as da viata daca mi-ar face Ursus cadou un dozator din ala nepamantean! Umple paharul in 2 secunde, fara spuma, fara pierderi! Visul oricarui chef! Ursus a dovedit ca stie sa se miste intr-un an plin de concerte inspre evenimentul cel mai potrivit! Despre Iron Maiden s-a povestit enorm in media, reactiile au fost foarte bune, iar Ursus a profitat cum trebuie de pozitia sa solida in Cluj, furnizand chiar si o campanie de comunicare “pe specific”, o campanie foarte faina si calda! Multam fain, Ofelia!

Multumesc companiei Coca-Cola si lui Ovidiu Toma, in special. Ne-am descurcat de minune sa potolim setea fanilor!

Multumim partenerilor media de la Kiss FM, Gazeta Sporturilor si Realitatea TV. S-au straduit din rasputeri sa ajute acest eveniment. Sa tineti minte aceste branduri, fiindca in zona sunt reprezentate de oameni de calitate, care inteleg ce inseamna un parteneriat ca lumea.

Ii multumesc lui Iulian Haba pentru ca s-a nevoit sa scoata in conditii optime noul nostru produs – cotidianul Servus_Cluj! Ii multumesc si lui Sabin Gherman, dar si lui Lucian Danciu, ca m-au inteles si ca m-au scutit de o munca titanica pe care nu o mai puteam face, atat de prins am fost cu detaliile acestui concert. Despre Servus_Cluj insa vom mai vorbi in curand.

Le multumesc celor de la Cargo pentru deschiderea concertului. Am tinut mult sa fie ei “in front”, Cargo e o trupa ce merita din multe puncte de vedere asta. Ii multumesc lui Leonard Muha ca m-a ajutat sa pastrez o relatie profesionista cu ei!

Le multumesc celor din presa locala pentru sustinerea din ultima saptamana. Ziua de Cluj si Adevarul de Cluj au adus un plus de informare de care aveam nevoie, lasand la o parte concurenta! La fel si Citynews, care m-a ajutat, cat oi fi fost eu de patron, sa comunic la timp detalii si lucruri inedite! Multumesc televiziunii Pro TV pentru reportajele “pe national”, imi pare rau de acel incident mic creat, trebuie sa intelegeti ca in acest caz eu nu eram ziarist, ci organizator, deci… ce straniu suna! … dusman molcom al presei! Multumesc echipei de la Realitatea si Lucianei! Multumesc bloggerilor si comunitatii Twitter-iste care s-a straduit sa ne ajute dupa puteri!

Ii multumesc sotiei mele, Cristina, ca a avut rabdarea de a ma intelege. Erau seri cand ajungeam acasa si nu mai puteam vorbi de oboseala. Ii multumesc si pentru acea zi, in care totul era sa se duca pe apa sambetei.

Le multumesc colegilor mei de la Imagistica. Nu vreau sa treaca asa aceasta multumire, desi e o rutina ca ma pot baza pe ei. Sunt tare mandru de ei. Lasa, fratilor, ca nu ramane patronatul dator, ii radem un chef in septembrie, de se sparie criza!

Imi multumesc mie ca am fost rabdator si nu am renuntat sa imi mai indeplinesc un vis. Sigur, dupa acest concert, nu mai am 31 de ani, ci 47, era sa incaruntesc de stres! Imi multumesc mie fiindca mi-am dat seama de foarte multe lucruri in acest proiect, in special de faptul ca ar trebui sa ma gandesc sa o las mai moale!

Trebuie sa o las mai moale. Am sase ani de zile de cand sunt in continuu pe “fast forward”. Iar asta se vede din marimea cearcanelor, din faptul ca nu am mai dormit de ani de zile pana la zece dimineata, din faptul ca nu mai simt ce gust are o cafea cu lapte.

Maine, poimaine, o sa mai scriu. Acum dorm, ca-s nedormit de zile.

PS: Mai adaug pe masura ce-mi aduc aminte. Iertare.

Le multumesc celor de la crasma Hard Club. Doamne, ce plin ii Clujul asta de oameni faini, trebuie doar sa ai noroc sa ii intalnesti. Cei doi frati care patroneaza Hard Club sunt absolut dementiali, niciunul nu-i sanatos la cap! Au suflet mare si respect pentru business. Nu am mai vazut de multa vreme doi patroni carora sa le pese atat de mult de clientii lor. Va recomand tare sa le trageti o vizita, e una dintre cele mai pitoresti terase din Cluj, iar pe timp de iarna un loc de chefuri adevarat!

Le multumesc celor de la Myticket si lui Bogdan in special. Au fost alaturi de noi in momente grele, merita cu prisosinta o tona de laude pentru felul in care au gestionat ticketing-ul.

Related posts:

1. Iron Maiden la Cluj
2. Iron Maiden la Cluj – un moment istoric
3. Cateva scurte despre concertul cu Iron Maiden
4. Despre biletele la Iron Maiden
5. Nu mai sunt bilete la Iron Maiden!?