Mult prea grabiti sa analizati si sa criticati grozaviile de fiecare zi ale politicienilor, v-ati pierdut abilitatile de selectie a informatiilor reale. Asadar, cum sita nu va mai functioneaza, confundati valoarea de informatie inexistenta a unor platitudini, dintre acelea pe care le scrieti si le publicati in fiecare zi, cu subiecte de interes public.
Pe de alta parte, stiu ca publicul clujean este unul aparte, care se caracterizeaza in principal prin pasivitate, prin absenta si printr-o indiferenta bizara fata de ceea ce se intampla sub ochiul lui. Bine, bine… Scuza asta se accepta. Dar atat!
In loc sa acuzati clujenii ca asa si pe dincolo, ar fi mai eficient daca domniile voastre s-ar uita in propria ograda: trebuie sa recunoasteti ca nu mai aveti niciun chef sa fiti interesanti, nici pentru ei si nici macar pentru dumneavoastra. Sunteti mult prea blazati, mult prea defazati cu politica dumneavoastra de unica folosinta ca sa mai scrieti ceva care sa contina sambure de “newsworthiness”.
Ce pot sa spun? Doar “Bravo, fratilor!”. Adica… dupa ce ca noi le platim politicienilor (si eu, anul trecut, anul asta nu) si salarii, si chirii in Bucuresti, si SPP-isti care trebuie sa aiba grija nu doar de fundurile lor grase, ba chiar si de matele lor etc, le mai facem si reclama pe moca! E… bine…!
Oare chiar ati uitat cu totii cum e sa visati cu spiritul deschis la o presa independenta politic? Chiar nu va mai aduceti aminte cum era sa sa va inchipuiti ca sunteti fie Bob Woodward, fie Carl Bernstein (fie ambii la un loc) de la Washington Post, si erati in plina cautare a unui Watergate suta la suta romanesc?
Ati uitat cand v-ati jurat, in fata unei oglinzi, cu mana pe primul articol care v-a fost publicat, ca nu o sa scrieti niciodata un text daca nu aveti nimic de transmis, ca nu o sa indrugati in veci verzi si uscate doar de dragul de a scrie sau ca nu o sa semnati nimic cu numele vostru la comanda?
Chiar v-ati sters din memorie ce ati trait la inceputul anilor ’90, cand presa a explodat cu fel de fel de anchete si investigatii, ca deh, era timpul lor? Chiar atat de mult a trecut de atunci si v-ati plafonat intr-un asa hal incat va repetati? Caci asta tot faceti de cam 15 ani: va autoplagiati.
Ba mai mult de atat: desi presa nu este o meserie, ati avut voi grija sa o decadeti din calitatea de profesiune. Nu, asta nu e tot. Ati luat “a patra putere in stat”, ati aruncat-o in strada si ati inceput sa o calcati in picioare, pe sistemul “eu te-am facut, eu te omor”. V-ati batut si va bateti joc de presa intr-un asa hal incat ati reusit performanta sa o aduceti la conditia ingrata de job “nine to five”.
… desi tot voi sunteti aia care ati convins romanii ca au motive sa se increada in presa prin cheful, dezinvoltura, umorul negru si stilul prospat si corect gramatical de dupa lovilutie. Luati orice ziar din 1991, 1992 sau 1993 si cititi-l. Sau mai bine nu. Caci o sa va fie rusine pana si voua. Iar rusinea o sa va umple intr-atat de mult, incat o s-o plangeti. Desi… stiu tonomatele ce-i rusinea?
Da, ati citit corect: to-no-ma-te. De ce sa ne invartim in jurul cozii cand asta sunteti? Chiar daca nu ati fi, din pacate este singura concluzie pe care pot s-o trag de fiecare data cand va citesc. Ce e si mai trist e ca v-ati vandut pe ceva ce nu exista… Ihi. Banii nu exista. “Money comes and goes”, cum spune englezul, fara sa ramana vreodata la voi.
Oricum, cel mai probabil, imi pierd timpul si fac apel la ceva ce cu siguranta nu mai aveti daca ati ajuns in halul in care sunteti acum. Sau mai aveti cumva constiinta? Neah… Imposibil.
Site-urile de job-uri din Cluj Napoca promoveaza fara nici cel mai mic stres anunturile de tip “videochat” si “hostess”. Si nu oricum, ci in mod “legal”. Abonamentul RATUC, pret integral, este de 95 de lei. Aproape 100 de lei pentru transport in comun cu autobuze care scartaie la orice curba si care mai au putin si se dezintegreaza in timpul mersului. Si aveti pretentia sa existe consumatori de presa clujeana cand ea va sa zica ca nu exista pentru ca nici voi, la fel ca publicul care va ignora, habar n-aveti pe ce lume traiti…
Daca mai vreti subiecte, va mai dau. Eu nu duc lipsa de imaginatie, doar de job.
Cu respect pentru cine ati fost odata,
Ina Martod’.
M-am enervat intr-un asa hal incat am trimis asta in toate directiile posibile. Chiar si la Citynews.ro. Vrei sa razi? Uite raspuns…
‘Am primit consideratiile dumneavoastra. Avand in vedere ca sunteti atat de
dezamagita de stirile “neinteresante” pe care le publicam, puteti oricand
sa va indreptati spre alte publicatii, care sa se plieze mai bine pe
nevoile pe care le aveti.
Noi ne vom face munca mai departe pentru cei
20.000 de cititori unici care au ales sa ne citeasca in fiecare zi si
pentru cei peste 2.000 de clujeni (abonati) care au ales sa se informeze
in fiecare saptamana din Mesagerul de Cluj.’.
M-am amuzat, dar am zis sa ma explic: ‘M-ati inteles gresit, din pacate. Consideratiile mele sunt generale, pentru toata presa clujeana. Iar daca ati fi citit in calitate de ziarist si nu de femeie, nu ati fi sarit imediat sa-mi demonstrati contrariul, prin cifre, care n-au nimic de-a face cu calitatea, ci cu oferta saraca de pe piata.
Sa inteleg ca sunteti multumita de regresul presei? In contextul in care, inainte de orice altceva, imi recomandati alternative, cam asta ar fi concluzia ironica. Mai explic o data: ati luat-o personal. Or nu asta era directia. Nu uitati ca intotdeauna este loc de mai bine, nu neaparat de altceva.
Un weekend placut,
Ina Martod’.
Cand ma gandeam ca, poate, sunt totusi sanse sa am parte de un iad nu chiar infernal pentru ca am luminat o camera intunecata, n-a fost sa fie:
‘In acel e-mail v-ati adresat unui jurnalist, iar eu in acea calitate v-am
si raspuns. De asemenea, nu consider ca am “sarit”, ci am fost chiar
politicoasa. Totodata, sper ca acel e-mail l-ati trimis in calitate de
cititor de presa, si nu de persoana care reactioneaza “ca o femeie”,
atitudine pentru care se pare ca aveti atata desconsiderare.’.
Rabdarea mi-a fost impinsa la maximum: ‘Acel mail vi l-am trimis in calitate de jurnalista dezamagita, doamna… Nu-i bai. Ignorance is bliss.’.
So… I’ll rest my case