Mar
7
Sigur ca acest text nu o sa faca furori in presa nationala. E scris de un blogar mic de la Cluj, n-o sa rastoarne muntii.
Dar nici investigatii adevarate precum cea din Jurnalul National (aici e vorba de o ciordeala clasica la Unilever) nu o sa stopeze furaciunile din departamentele de marketing ale multinationalelor.
Am ceva experiente in acest sens, va rog sa nu ma considerati doar un publicitar de provincie. Si stiti aversiunea mea fata de paparudele sau cocalarii ce-si zic directori de marketing si care sparg milioane de euro pe operatiuni de marketing facute de firmele prietenilor.
Iar aduc aminte: Banca Transilvania nu-si face reclama pe Citynews.ro pentru ca unei doamne de la marketing nu ii place de fata mea. Desi dumneaei ar trebui sa judece cu capul si sa ia decizii eficiente pentru a nu-i ruina domnului Robert Rekkers performantele financiare anuale, ei bine, n-o face, fiindca n-are ea chef sa tina cont ca Citynews.ro e de departe lider de trafic pe online-ul clujean. Asa ca afiseaza brandul BT pe site-uri anemice, precum http://cluj4all.ro/.
(Abia astept sa sara anonimii onlainului si sa ma-njure cu naduf, ca mi-e ciuda. Baieti, chiar nu mi-e ciuda.)
Meteahna de a sparge bani pe vrute si nevrute e omniprezenta atat in multinationalele din Romania, cat si in randul companiilor gigant cu capital romanesc.
Fata sau baiat, portretul directorului de marketing neprofesionist e acelasi: orgolios, cu CV-ul mustind de cursuri, debordand de fite (desi marchetingu’ pe care-l face zilnic e cu prietenii pe la restaurante).
Singura sarcina a hotului de marketing de multinationala este stabilirea bugetului anual: atunci incepe lupta.
Dragii mei, bugetul asta anual nu-i doar o cifra aruncata pe masa CEO-ului, asa cum ati putea lesne banui. Ea ascunde in spatele sau cateva guri infometate de prietenari care abia asteapta sa se infrupte din el.
De aceea, pentru estimarea si aprobarea lui, directorul de marketing face o data pe an o munca inimaginabila (dureaza cateva zile): face rapoarte de justificare a banilor sparti pe care le umple cu analize si note pline de bla-bla-uri. Daca situatia financiara anuala e buna, hotul de multinationala propune si un “raise” de buget, “pentru consolidarea diferentierii de brand si a cresterii share-ului”. Daca situatia financiara e naspha, marketingu’ conchide: “este inadecvat sa propunem pastrarea acestui buget avand in vedere contextul economic. Propunem scaderea lui cu 10 la suta si eficientizarea cheltuielilor prin renegocierea cu furnizorii”.
Din ambele abordari, credeti-ma, directorul de marketing castiga, compania pierde.
Caci bugetele sunt oricum cheltuite extrem de prost, doar ca sa ia fata sefului. Nicio secunda nu se cauta eficienta, nicio secunda nu se controleaza traseul banilor (mai ales cand din cashul furat se infrupta si CEO-ul).
Ca e vorba de creatie, de partea de media, de productie sau de evenimente, peste tot exista brese.
Ca din senin, apar firmele prietenilor si presteaza. Sau, in absenta lor, intervin agentiile de publicitate si “sugereaza” diverse.
In asta se scalda advertisingul si marketingul romanesc: intr-o stare de descurcareala.
Pe Solomon il aresteaza pentru luare de mita, pe Patriciu il privim cu admiratie cum ii duce in excursie in Brazilia pe cateva zeci, daca nu sute, de decidenti din departamentele de marketing ale marilor spenderi de publicitate.
La inceputul textului, ma gandeam sa dau niste exemple faine. Da’ n-are rost sa ma cocosesc, toti cei care o sa citeasca textul asta o sa zica: e clar, ti-e ciuda.
Asa e, ma, daca ziceti voi… mi-e ciuda. N-aveti voi la Bucale vorba aia: nu conteaza ce stii, conteaza pe cine stii.
Doar la voi e jmecheria, nu-i ashia?
Comments
15 Responses to “Cum se fura din multinationale – confesiunile unui blogar de provincie”
Leave a Reply
S-a trecut de la PCR le recomandari.E valabil in toate domeniile.Haideti sa ne radem un pic…
http://www.youtube.com/watch?v=emJoi_CMk6A
trist e ca unii au “crescut” sistemul acesta si cred ca e normal ca “afacerile” sa se faca pe prieteni. Prietenu’ te ajuta cu un contract, tu il ajuti cu altul, si din treaba asta iesi absolut convins ca iti cunosti bine meseria si stii cum merg lucrurile. si inveti mai departe pe toata lumea ca asa merg lucrurile, si faci praf proiecte si idei care ar putea schimba ceva. mai trist e ca mentalitatea comunista de “sunt mare om ca o cunosc pe vanzatoarea de la magazin si-mi opreste in fiecare zi bucata de paine”, ceea ce atunci era de inteles, acum se aplica la nivel inalt, si, culmea, si de cei care nu au apucat sa deschida bine ochii in vremurile alea. si cel mai trist e ca oamenii astia nu pot fi convinsi nici in ruptul capului ca se poate si altfel.
la noi e jmecheria si dai in ea mai rau ca-n rahatu de canine.
de aici de la capitala
Ceea ce vreau sa te rog n-are legatura cu postarea ta…da fiindca e cea mai recenta imi exprim si eu aici dorinta: nu poti include in blogrol blogul lui Ioan T Morar? De pe Noua Caledonie intru la tine, de la tine la el….inca nu!
Merci!
asa e peste tot:la stat sau in companii private.Rromania!!
Si? Crezi ca “CEO”-ului (ca, deh, de cand cu multinationalele, in romanaste nu mai stim) ii pasa? Nope – ca fraierul de consumator plateste tot. Prin urmare: furtul nu este din buzunarul multinationalei ci din al tau, al meu si al cui s-ar mai nimeri. Si ne mai miram ca in magazinele din romanica platim totul mai scump decat in nemtzia..
La un moment dat lucram pentru Mercedes, iar referentul de marketing, autointitulat director de marketing, avea o singura preocupare, sa vada ce comanda de mancare la pranz.
Era praf saracul, iar cu banii, ai dreptate, erau direcationati catre prietenii sau catre firmulita lui.
Daca nu aruncai gratuit cu, vorba sfanta a omului din provincie, “bucale” era chiar credibil ce ai zis
Dar aruncand asa o prelata peste tot ce inseamna Bucuresti nu ai cum sa nu fii apostrofat.
Oare la voi e altfel cu adevarat, ca mi se pare ca ori tu nu esti din Cluj ori am eu o impresie gresita din Bucuresti?
Mai citesc odata titlul “cum se fura din multinationale” , mai citesc odata textul articolului si mai intreb odata, poate chiar raspunde cineva: “cum se fura din multinationale” ?
Romanii vor compromite si ideea de corporatism..multinational..etc..
bai fratioare, toate femeile au par pe picioare. diferenta este ca unele si-l epileaza, altele nu. ce sa-ti spun, ai descoperit america. ca daca o faceai mai devreme aflai ca de acolo pleaca si practicile astea.
deja miticii au dus spamul corporatist la nivel de arta…
tot se decide la bucale
tot se cheltuie la bucale
pacat ca nu e capitala la Alba Iulia pt ca atunci altfel ar fi fost Romania, cred eu!
suuuuper sa ne lovim in palose provincia cu capitala
Ne scutiti de invective din astea?
In provincie nu exista presa in primul rand, totul e condus de gasti si daca nu cunosti nu te misti, spagile si aranjamentele se fac in provincie mai dur si mai crunt decat in capitala.
In momentul asta nu exista concurent al capitalei dpdv al investiilor si oportunatilor de afaceri in tara, mai usor cu strofocatul
Articolul de fata a fost scris pentru a da in gat aranajamentele unora care se ocupa de marketing si publicitate.
la fel se creste si-n zelist.
E sublim momentul in care clientul anuleaza Client Service-ul, creatia si munca a x sute de oameni dintr-o agentie pentru simplul motiv ca ”nu-i place de moaca” vreunui ofertant de media. Nu e un caz singular.
@krossfire – farmecul vietii, na
@gabriel – cred ca te afli in confuzie – una e banul public [asupra caruia decidem cu totii in teorie] si alta e mediul privat [unde nu te obliga nimeni sa cumperi nimic, cred eu] – iar tu spui ca platim noi din banii nostri pentr “furtul” din multinationale – wtf dude?