Azi dimineata a iesit din tipar numarul zero al noului saptamanal Ziarul Nostru. Azi si maine ne bucuram de el. De luni, il luam la purecat, ca sa vedem ce putem imbunatati pana la lansarea oficiala.

Ma rog mult sa ne reuseasca acest proiect.

Poti sa reorganizezi partidul fara banii si puterea lui Vanghelie?

Ai cum sa te remarci ca lider cand Adrian Nastase iti sopteste pe la spate ce sa faci? (deja unii colegi fac misto numindu-l pe Ponta “Bocul lui Nastase”).

Poti sa ii impaci pe Mitrea si pe Hrebenciuc?

Merita sa vorbesti de reconstructia partidului cu “lideri” precum Ioan Mang la Oradea, Tibi Marc la Zalau, Ioan Dirzu de la Alba?

Poti garanta, Victor Ponta, ca esti nesantajabil?

In cazul vacantarii functiei prezidentiale, e ok sa mergi cu inima impacata in inlaturarea lui Geoana, riscand sa pui in joc o functie deja castigata?

Care-i strategia pentru judetele ultraportocalii, precum Bistrita-Nasaud, Alba, Suceava, Arad etc?

Colegul meu Rares Bogdan scria la un moment dat despre restaurantele si locurile bune de petrecut timpul liber din Cluj-Napoca.

Asemenea “reclame” ar trebui sa faca toti bloggerii, fiindca orasul asta are (si) multe lucruri bune ce merita laudate. In plus, niciodata nu-i prea tarziu sa afli cum poti sa iti mai imbuntatatesti stilul de viata.

Pentru foale

Imi place omleta de la Bolero. Desi localul e cam infectut si nu s-a mai renovat de multa vreme pe acolo, omleta e de mare clasa: are gustul ala de tigaie ce tocmai a ars cascavalul.

Imi place La Piazzeta de pe Eroilor. E un concept nimerit si le adresez felicitari patronilor pentru curajul de a face o asemenea investitie pe timp de criza. E un restaurant pe care eu il “folosesc” duminica. Mi se pare locul ideal unde sa iei o masa de pranz in familie.

Imi place de mor Baracca. Imi place conceptul, mancarea, imi plac angajatii – e un restaurant care ar avea succes oriunde in Romania.

Sunt dependent de  sushi. Chiar dependent. Nu rezist mai mult de 3 zile si tot ma sparg la Iulius Mall sau pe strada Marinescu la restaurantul Tokio.

Innebunesc dupa micii de la Kaufland. Dar v-am mai zis asta.

Pentru cascat gura

Cafea si cascat gura, intotdeauna la Outwear. Multi comenteaza despre Outwear ca-i de fitze, ca “la acvariu” stau numa’ fitosii… Mie-mi plac vitrinele mari, cafeaua gustoasa si faptul ca imi fac fresh-uri cu ce-mi pofteste inima.

Ceaiul de la Carturesti. Nu exista placere mai mare decat sa plescai a plictis in fata unui ceai la libraria Carturesti. Imi iau o carte cu poze si sunt numai bun de pierdut vremea.

Plimbatul de dimineata pe strazile Clujului. Mai ales in diminetile de vara.

Piata Marasti. Haha, o sa radeti, dar eu o vizitez constant – tot chiciul Clujului e adunat acolo. Urc la etaj si ma plimb prin toate “magazinele” sa vad ce noutati mai sunt.

Cafeneaua lui Buteanu din Polus. E un loc placut in care imi mai pierd diminetile.

Piezisa. Nu am mai facut de multa vreme “excursii” pe acolo. In general, regula e sa iei toate crasmele la rand de sus in jos. Dupa multe pahare, gravitatia ajuta.

PS: Am mai capatat o dependenta: in fiecare seara, ma bag pe www.ebucataria.ro – e unul dintre cele mai gustoase proiecte online din Ro!

Trebuie sa scriu cateva cuvinte la inceputul acestui post, pentru ca nu cumva sa apara pe site-ul ziarului in intro o injuratura, dar as vrea sa pun si eu doua intrebari, ca omul cel prost:
1. De ce pula mea nu mai zice nimeni nimic de Necolaiciuc si de Nicolae Popa?
2. Daca Cristi Diaconescu si-a dat demisia din PSD si Baconschi are problema cu tiganii, de ce pula mea nu ne dam seama ca Diaconescu o sa fie pus ministru de externe?
Atat.

Au depus CV-uri in iarna la noi, acum au fost angajati. Pe postul de “experti globali in comunicare de primavara”.

Cititi textul asta.

Este despre Radu Termure, un om special pe care multi il considera nebun.

Radu nu-i nebun, atata doar ca are o viziune diferita despre felul in care omul ar trebui sa se comporte cu animalele.

Isi cheltuie toti banii, credeti-ma, toti banii, pentru salvarea animalelor napastuite.

Cand l-am cunoscut, tocmai ne ceruse ajutorul in depistarea unui dobitoc de taximetrist care batuse rau un caine, il legase cu lanturi si il tarase legat de taxi pe caldaram. Era un lupusor corcit, al carui termen pamantesc de garantie parea sa expire: ochii lui umezi erau semideschisi, blana ii era distrusa de plagi, oasele rupte, labele pline de sange.

Termure cel nebun l-a luat si l-a ingrijit rugandu-se, asa cum se roaga pentru orice animal aflat in pericol, sa nu moara.

N-a murit catelul. A inceput o noua viata, in bratele altui nebun, jurnalistul Tiberiu Farcas. Wolfie e acum un pezevenghi mortal care, seara de seara, scartaie milog la usa lui Tibi pentru a fi primit in casa la innoptare. E vesel nevoie mare, ba chiar si erudit, ajutandu-l pe Tibi sa scaneze pozele pentru cartea cu istoria presei clujene.

Glumim, fiindca e un caz fericit.

Dar Termure nu are intotdeauna noroc. Chiar si el, cel daruit de Dumnezeu sa iubeasca si sa salveze animalele, ajunge cateodata prea tarziu ca sa mai poata face ceva: atunci innebuneste Termure – caci in mintea lui se deruleaza filmul prost al calului batut pana la moarte, al magarului lovit cu parul, al catelului impuscat de un betiv.

Si atunci, febril, Termure strange. Strange suflete, asa cum bogatii strang banii la piept.

Ii recupereaza de pe unde poate, isi da haina si ceasul si banii sa poata sa ii salveze.

Imi zice o domnisorica recent: ma, Liviu, da’ asta-i o boala, sa tot umbli la cules cadavre de animale. Poate ca e o boala asta, iar uciderea si chinuirea animalelor nu. Nu stiu, la asta nu ma pricep.

Ce stiu sigur este ca, acum cinci ani, nu mi-as fi inchipuit niciodata ca o sa ajung sa caut, precum drogatul cocaina, imbratisarea unui caine. Ca o sa alerg in curte gol pusca in incercarea de recuperare a chilotilor furati de Dumbi. Ca o sa ma las santajat de fiecare data la modul cel mai fatis de doi ochi umezi si calzi, asezati dedesubtul unor urechi clapauge. Ca nu o sa ma mai enervez cand, in desele momente in care “ne uitam la meci” cu cateii, Zumi decide sa se pise pe ficusul meu, incet, in tihna, ca sa nu il aud eu.

Nu exista cadou mai potrivit pentru copii, pentru oamenii singuri sau oamenii stresati, decat un catel maidanez. Mai recunoscator poate pentru sansa acordata.

Oamenii n-au primit de la Dumnezeu atata bunatate si loialitate precum au primit cainii.

Zice Soica, jurnalistul, ca oamenii care iubesc intr-atat un animal sunt oameni singuri.

Nu sunt oameni singuri, nu-s multi ca ei. Din pacate.

1. oare cum o fi sa te cheme Rozinoleta?

2. se pregateste un cotidian cu formula editoriala interesanta. nu sunt eu. inca

3. un mare om de afaceri din Cluj are mari probleme pe la institutiile ce se ocupa cu incalcarea legii

4. afara triluleste o pasarica. innebunesc de dorul primaverii

5. caut o fata desteapta, mega sexy si obsedata de shopping. daca e, frecati-i mailul lui iulian@citynews.ro

6. Cititi inca odata acest text. Merita sa aflati cat sunt de bun la scris