Pe cancan.ro, o vedem pe nu Cati-nu-stiu-cum cum i-o suge “monstrului” Bahaian. La OTV, in aceasta seara, presedintele Romaniei va raspunde “in premiera” daca a folosit bioenergeticieni in campanie. La Kanal D, ma-sa lui Florin nu vrea o curva in casa, mai ales ca aia nu stie sa zica “saru’mana”. Click ne arata un fapt ingrozitor: Sanzianei Buruiana i-au inghetat sfarcurile! Sunteti niste prosti, aseara ati ratat pozele cu micul print Carol Ferdinand, infantul printului Paul si al Printesei Lia, totul cu amabilitatea Monicai Stan de la emisiunea High Life.

Hai c-a inceput bine saptamana!

… asa ca acum o sa va scriu despre lucruri foarte serioase.

In goana noastra dupa mancare, bani, functii, amante, masini, leasinguri, joburi, plasme, haine, uitam de lucrurile simple.

Suntem mereu nemultumiti, stam mereu la panda, stam in garda, ca nu cumva sa ne fure cineva respiratia.

Salutam morocanos, nu avem timp pentru nimicuri, strigam unii la altii, ba chiar injuram birjareste.

Privim cu invidie, barfim cu voluptate, scuipam cu nervi, ne ignoram sentimentele, ascundem “prostiile” sub presul constiintei si cautam cu precadere lucrurile complicate.

Da, ma, in toata aceasta bulibaseala a vietii, uitam de lucrurile simple.

Uitam sa ne bucuram de vorba buna a doamnei din colt, de salutul vanzatoarei de la Cora, care inca gaseste resurse sa ne vorbeasca amabil dupa opt ore de stres, de gestul gunoierului care mai face un drum si cara si restul de hartii aruncate pe jos.

Ne holbam la televizor in timp ce copilul ne vorbeste despre micile intamplari din viata lui.

Trecem ca niste fantome prin orasul in care ne-am nascut, ca niste straini ce par sa-l viziteze prima oara.

Ne ducem la biserica doar cand sunt sarbatori… si nici rugaciunile nu I le mai spunem in fiecare seara.

Ne spalam cu gel de dus in loc sa ne spalam cu sapun.

In loc sa strangem in brate pe cineva, citim carti despre cum sa invatam ce e fericirea in 58 de pasi.

Ne privim in oglinda si ne uitam dupa cosuri, in loc sa privim in noi si sa ne stoarcem puroiul nepasarii.

Lucrurile simple, ce sunt lucrurile simple?

Pentru mine, un lucru simplu de care sa ma bucur poate fi o plimbare pe strazile Clujului intr-o dimineata prafuita de vara. Poate fi un telefon primit de la cei dragi atunci cand nu ma astept la nimic.

Poate fi sentimentul unei zile de sambata, lenevite pana la capat.

Poate fi o discutie pe troleu, poate fi o bere bauta pe Oser.

Un lucru simplu de care sa te bucuri poate fi omul de langa tine. Poate fi chiar ziua pe care o traiesti.

Pe viitor, o sa evit pe cat pot va scriu lucruri complicate.

Lucrurile simple sunt cele mai gustoase.

PS: Azi, am facut lucruri simple, de care mi-era dor. Si pe care nu le-am facut de multa vreme. M-am plimbat cu troleul fara bilet. Vreun ceas.

Am mancat ca spartu’ in Kaufland mici cu mustar (recunosc, micii aia de la Kaufland sunt un mic viciu personal).

Si cred ca in seara asta ii bag pe caini in casa si dorm cu ei.

Bineinteles ca e o prosteala, nu prea seaman, da’ noa… e misto gadgetul. Asa ar trebui sa arat daca as fi Na’vi.

Nu am stat cu mainile-n jeb anul asta. Chiar daca au trecut putine zile din 4 ianuarie si pana acum, ne-am miscat bine: am trecut de 2200 de abonati. Si ne-am decis sa diversificam raza de actiune: am inceput sa abonam si in orasele din judet, unde gasim o mare deschidere pentru produsul nostru. Am inceput si un program de fidelizare a abonatilor existenti, posibil cei mai buni “agenti” ai nostri: o recomandare transformata in abonament din partea lor (poate fi un prieten sau un vecin) le aduce un cadou dragut – o cana cu logo-ul Mesagerul. In plus, 6 “soldatei” se plimba zilnic prin oras si vand ziarul nostru. Vrem sa facem o echipa consistenta de volanti, dar inca suntem precauti.

Booon, dar marea surpriza este ca am gasit primul distribuitor serios de presa care sa ne placa si care sa ne ofere conditii contractuale civilizate: incepand de saptamana trecuta, Mesagerul de Cluj a iesit “la aer” in 27 de puncte de vanzare, dintre care 11 sunt cele din reteaua In Medio. Am primit azi rezultatele finale de pe prima saptamana si, ne laudam, rezultatele sunt super tari: in zone pe care le credeam moarte, am vandut peste 50 la suta din exemplarele difuzate, in zone pe care le credeam asa si asa, am vandut TOT (15 sau chiar 25 de exemplare per punct).

Urmatorul pas este sa batem palma cu inca un actor important si serios din piata care ne va expune in circa 50 de chioscuri, ceea ce ne va duce la o vizibilitate insemnata. Suntem precauti cu tirajul, nu vrem sa inundam inutil piata: saptamana trecuta am tras 3300 de exemplare si asa vom ramane probabil inca o saptamana.

Important e ca produsul nostru place. E cea mai mare bucurie.

Din punct de vedere editorial, e clar ca in maxim o luna va trebui sa rezolv problema unor corespondenti in Huedin, Gherla, Turda, Dej. Nu pot sa o lalai mult cu faza asta, fiindca creste numarul de cititori pe zonele alea, iar oamenii se vor simti prost daca nu vor citi informatii si din orasul lor.

Incepand cu numarul 14, adaugam si o pagina pentru copii. E un mic pariu pe care ni l-am dori castigat: o sa fie cate o poveste in fiecare numar, o sa bagam ghicitori, poezii, jocuri.

Cu automatele suntem in intarziere, asta e: nu admit sa ies  in piata fara ca oamenii sa aiba optiuni complete: plata si cu moneda si bancnota. Cum din punct de vedere tehnic, solutia nu e perfecta mai asteptam inca cateva saptamani. Le vom baga, sunt asigurat de catre tehnicieni.

No, io zic ca nu-i rau pentru primele 20 de zile din an. Va pupez.

Asta e intrebarea de azi, dati-mi raspunsuri pe blog si veti primi printr-o tragere la sorti extrem de subiectiva ) cartea de mai jos.

Ce conteaza pentru voi? Sa aveti un sef bun? Un colectiv ok? Conditii de munca? Va motiveaza banii sau sa faceti ceea ce va place?

Ma gandeam recent la acuzatiile aduse de Becali lui Razvan Lucescu: ca e swinger si ca, vezi Doamne, asta ar fi de rusine.

Ce face omul in patul e fix problema sa.

Dar… apropo de swingeri, ma intrebam daca mai poate fi vorba de incredere intr-o relatie de cuplu, atunci cand unul vine si iti fute nevasta. Cu acceptul tau. Iar tu ii futi nevasta. Cu acceptul lui.

N-am raspuns, fiindca nu stiu ce simt oamenii aia.

Dar am o intrebare pentru azi: de ce barbatilor li se pare “normal” ca isi inseala nevasta, dar considera de neiertat cand sunt inselati?

Raspunsurile? Dati-le pe blog sau pe liviu@imagistica.com