Hihihihi!

“Shasa Cai” a fost depistat!!!

Si revine cu “lamoriri“.

Enjoy!

Sunt la Lyon de ceva vreme, in orasul cu cei mai bogaati si discreti oameni din Franta.

Un oras-bijuterie, cu un centru superb ce rivalizeaza cu cel al Vienei si al Budapestei. Un oras universitar puternic cu un sistem de cercetare ce a dus faima locului (si unde o romanca de 27 de ani din Campia Turzii si-a dat luni doctoratul, o sa va povestesc despre ea in zilele urmatoare, caci pentru teza ei am venit aici). Un oras care are in maruntaiele lui cele mai puternice si faimoase si profesioniste spitale din Franta, etalon pentru medicina din vestul Europei. Un oras inclus in patrimoniul UNESCO si care este caminul sediilor centrale ale Interpol si Euronews (televiziunea globala condusa de romanul Lucian Sarb).

Este orasul in care brandurile de fitze precum Hermes si Louis Vuitton si-au bagat milioane de euro in sedii (ieri, era coada la Louis Vuitton, haha, sa mai zica cineva ca e criza). Este orasul cel mai bogat din Franta, dupa Paris, cu un buget anual de 52 de miliarde de euro. Este orasul considerat capitala gastronomiei franceze. Aici bucataria, chit ca e simpla sau complicata, pentru lumea de rand sau pentru obrazul subtire, se face cu drag si respect.

Lyon e orasul lui Olympique, orasul ce o iubeste cel mai mult pe Sfanta Fecioara Maria, orasul ce nu-l uita pe Antoine de Saint Exupery.

In orasul asta, ziarul local a fost infiintat acum 150 de ani. E mare, frumos si modern, se bate din greu sa reziste in fata unui gratuit extrem de prezent.

Aidoma Clujului, pastrand proportiile, Lyon-ul se considera adevarata capitala a Frantei.

Dar Clujul mai are mult de muncit pana sa ajunga ca acest oras.

In zilele astea, analizez posibilitatea deschiderii unui saptamanal national, cu target pe cititorii din mediul rural.

Cred ca saptamanalul e cea mai viabila solutie pentru a mai face presa tiparita in tara asta.

Nu, faptul ca voi scana cititorii din mediul rural nu inseamna ca ziarul va fi facut doar cu materiale despre cai, vaci si porci.

Linia editoriala va fi mai usoara, tematicile variate, articolele mai scurte, pozele mai mari, bref, un ziar popular “pentru fiecare”.

Avem si un nume interesant – o sa il facem cunoscut la momentul potrivit.

E un moment bun de intrat in piata, titlurile slabe o sa dispara, piata media se va curata bine de tot.

Sper sa nu imi ia mai mult de patru luni sa pregatesc acest proiect.

PS: O sa ma intrebati de ce pentru oamenii de la tara, care-i faza?… Cei care locuiesc in mediul rural sunt printre cei mai vaduviti oameni din punct de vedere al comunicarii cu restul lumii. Sunt singuri, ignorati, lasati de izbeliste. Singura lor relaxare este cablul care, dintr-un anume punct de vedere, a facut minuni: i-a educat spre consumul de informatie, i-a facut sa isi doreasca mai mult. Un ziar “de-al lor” va pica cum nu se poate mai bine.

Da, am vazut filmul cu Geoana. A luat niste bani de la cineva si i-a pus in dreapta lui sau in buzunar, asta nu mai avem de unde sti de vreme ce filmul nu ne arata.

Sa fim seriosi: nu exista sef de filiala sau sef de partid care sa nu fi acceptat genul asta de abordare.

In preajma alegerilor, se aduc bani cu sacul (va jur, am vazut asta in Iasi, acum cinci ani), cu plasa, cu plicul, cu cosul, impachetati in cutii de cadouri, prin transfer bancar sau platindu-se facturile “tertilor”.

Fiecare ministru, se zicea pe vremea guvernului Nastase, trebuia sa duca zece mii de euro la partid.

Fiecare sef de descentralizata, fiecare deputat sau senator, cu totii tre’ sa aduca marafeti la partid.

In Romania, legea finantarii partidelor e o gluma. Si ne place sa o auzim de ani de zile. Voi chiar credeti ca lui Crin Antonescu i-au ajuns sponsorizarile de 3 milioane de lei pentru campanie? Voi chiar credeti ca televiziunile lui Geoana au fost platite cu mari reduceri de pret? Voi chiar credeti ca miile de panouri din tara ale lui Traian Basescu au costat cativa lei?

Vorbim aici despre minciuna, frauda financiara si ipocrizie.

Mereu m-am intrebat ce-as face daca ar veni intr-o zi cineva sa imi cumpere pe bani multi afacerea. Cred ca am ce vinde si cred ca, desi mica, afacerea mea ar putea interesa multi potentiali musterii dornici sa achizitioneze niste proiecte ce s-au implementat bine in industriile in care activeaza. E vorba de oameni care, poate, ar dori sa arda etapele si care considera ca ar putea dezvolta mai bine ca mine in viitor aceste proiecte.

Primo, nu stiu daca as vinde. Mi-ar fi mereu greu sa privesc mai apoi cum cineva, in calitate de proprietar si singur decident al destinului noului produs, il ingroapa sau il discrediteaza, il dezvolta sau il revinde.

Din punctul asta de vedere, sunt inca un bou: ma simt foarte atasat de afacerile mele, nu am gasit inca resursa de cinism necesara unui exit.

Dar m-as teme mereu sa nu cumva sa patesc ca si fondatorii unor produse media ce au vandut mogulilor, iar acum isi rod unghiile de lacrimi si durere cand vad ca mogulii, acum proprietari de drept, vor sa (le) ucida produsele.

Cinic vorbind, e dreptul lui Vantu sa inchida ce vrea muschiu’ sau – Realitatea, Cotidianul, orice! Sunt ale lui!

Cinic vorbind, dupa ce ai incasat milioane de la Vantu pe ziare, reviste sau televiziune, degeaba iti mai pare rau ca SOV nu le mai pretuieste!

Ma pun in locul lui Prigoana. Care a creat Realitatea. Sa fiu in locul lui si sa vad acum ce mandrete de televiziune a devenit ideea sa (o lasam acum pe aia cu derapajele), m-as impusca de obida. Sa stiu ca am vandut o bijuterie neslefuita, ca nu mi-am dat seama la acea vreme ce poate insemna un proiect de genul www.realitatea.net , m-as arunca in cel mai fetid maldar de la rampa de gunoaie.

Nu mi-l dati drept exemplu pe Sarbu de la Pro TV. El nu a vandut unor speculanti, ci a vandut unor adevarati proprietari de media, care au inteles ca business-ul se dezvolta doar daca Sarbu ramane pe pozitii. Si l-au extras de la actionariat step by step, astfel incat dezvoltarea sa nu fie periclitata.

Din punctul asta de vedere, prefer pozitia lui Voiculescu. Bine alimentat cu cashul unor afaceri precum Grivco, Voiculescu si-a construit un trust media de forta, nu l-a vandut, iar acum se bucura de roadele pe care pomul Intact i le da: ba financiare, ba politice, no, asa-i in tenis…

Mi-s rasfirate ideile la ora asta, e seara si am scris la textul asta intrerupandu-ma de cateva ori. Imi aduc aminte si ma ia cu lesin de viata Cotidianului – ziarul cu frontispiciu clasic de care imi era dor dimineata, apoi de ziarul modern de sub mana lui Maruta si de sub stampila lui Stanca, apoi de izul de Romania Mare din paginile ultimelor saptamani.

Urasc piranha care mananca vise.

… si mergem spre 2000.

Pregatim deschiderea lui Citynews.ro la Bucuresti. La ce rahat e pe piata de media in capitala, cred ca proiectul nostru va avea sanse mai mari de decolare in aceasta perioada.

Eu zic ca alianta se va rupe. Din cauza PNL. Tariceanu preseaza foarte tare, Crin are deja mari probleme in interiorul partidului.

Nu-i usor sa le explici celor din teritoriu de ce n-ar trebui sa intre la ciolan. Nu-i usor sa le zici ca trebuie sa accepte cu inima impacata sa lupte in continuare impotriva lui Basescu, lupta ce poate dura luni de zile de acum inainte.

Oamenii din teritoriu vor la putere, vor la resurse. Tariceanu simte momentul si maraie tot mai tare. Ii atata pe activisti, le arata perspectiva puterii, le haituieste imaginatial le zgandare orgoliul. Le zice pe sleau: “Ce-am rezolvat ajutandu-i pe pesedisti? Noi tot in afara jocului suntem”…

Poa’ sa comenteze Norica Nicolai ce-o vrea, Tariceanu isi va folosi cu dibacie cartea. Si isi va recapata in curand, zic eu, scaunul de sef al PNL.