Ai grija cui vinzi, ca sa nu plangi mai tarziu de ciuda

Mereu m-am intrebat ce-as face daca ar veni intr-o zi cineva sa imi cumpere pe bani multi afacerea. Cred ca am ce vinde si cred ca, desi mica, afacerea mea ar putea interesa multi potentiali musterii dornici sa achizitioneze niste proiecte ce s-au implementat bine in industriile in care activeaza. E vorba de oameni care, poate, ar dori sa arda etapele si care considera ca ar putea dezvolta mai bine ca mine in viitor aceste proiecte.

Primo, nu stiu daca as vinde. Mi-ar fi mereu greu sa privesc mai apoi cum cineva, in calitate de proprietar si singur decident al destinului noului produs, il ingroapa sau il discrediteaza, il dezvolta sau il revinde.

Din punctul asta de vedere, sunt inca un bou: ma simt foarte atasat de afacerile mele, nu am gasit inca resursa de cinism necesara unui exit.

Dar m-as teme mereu sa nu cumva sa patesc ca si fondatorii unor produse media ce au vandut mogulilor, iar acum isi rod unghiile de lacrimi si durere cand vad ca mogulii, acum proprietari de drept, vor sa (le) ucida produsele.

Cinic vorbind, e dreptul lui Vantu sa inchida ce vrea muschiu’ sau – Realitatea, Cotidianul, orice! Sunt ale lui!

Cinic vorbind, dupa ce ai incasat milioane de la Vantu pe ziare, reviste sau televiziune, degeaba iti mai pare rau ca SOV nu le mai pretuieste!

Ma pun in locul lui Prigoana. Care a creat Realitatea. Sa fiu in locul lui si sa vad acum ce mandrete de televiziune a devenit ideea sa (o lasam acum pe aia cu derapajele), m-as impusca de obida. Sa stiu ca am vandut o bijuterie neslefuita, ca nu mi-am dat seama la acea vreme ce poate insemna un proiect de genul www.realitatea.net , m-as arunca in cel mai fetid maldar de la rampa de gunoaie.

Nu mi-l dati drept exemplu pe Sarbu de la Pro TV. El nu a vandut unor speculanti, ci a vandut unor adevarati proprietari de media, care au inteles ca business-ul se dezvolta doar daca Sarbu ramane pe pozitii. Si l-au extras de la actionariat step by step, astfel incat dezvoltarea sa nu fie periclitata.

Din punctul asta de vedere, prefer pozitia lui Voiculescu. Bine alimentat cu cashul unor afaceri precum Grivco, Voiculescu si-a construit un trust media de forta, nu l-a vandut, iar acum se bucura de roadele pe care pomul Intact i le da: ba financiare, ba politice, no, asa-i in tenis…

Mi-s rasfirate ideile la ora asta, e seara si am scris la textul asta intrerupandu-ma de cateva ori. Imi aduc aminte si ma ia cu lesin de viata Cotidianului – ziarul cu frontispiciu clasic de care imi era dor dimineata, apoi de ziarul modern de sub mana lui Maruta si de sub stampila lui Stanca, apoi de izul de Romania Mare din paginile ultimelor saptamani.

Urasc piranha care mananca vise.

No related posts.