“Draga Liviu,

Din cauza acestui articol ne-am decis sa venim in una din insulele de care aminteai, si bine am facut. Noi am ales Republica Dominicana, undeva langa Punta Cana. Banuiesc ca indiferent ce zona sau alta insula din cele 32 ramase alegi, e super ok; totusi, atentie sa nu fie cea mai ieftina varianta pentru ca este pana la urma o tara nu foarte dezvoltata.
Ar fi multe de spus dar nu voi insista cu toate; inca un sfat ar fi sa alegeti colaborarea cu o firma nemteasca, deci sa zburati din Austria, cu escala in Germania. Serviciile sunt recomandate astfel daca agentia din Romania este serioasa iar preturile din nou, sunt altele pentru nemti decat pentru noi, romanii. Stiu ca pare aiurea dar am ales sa avem incredere in cei de la agentia cu care am colaborat si varianta de zbor cu un grup de austrieci si nemti a fost foarte fericita.

In rest, natura e superba aici iar daca nimeriti un resort ok, totul va fi perfect. Probabil ca daca ati calatorit pana acum stiti deja ca pentru romani sunt contactate hotelurile mai nasole pentru bani putini iar pentru cei mai din vest cele bune.

Multumim pentru inspiratie si vacanta placuta!”

Ma bucur ca mi-ati scris. Daca v-am influentat decizia, sunt si mai mandru.

Va invidiez. Acum 11 luni, si eu eram pe plajele din Punta Cana, mama ma-sii ce pofta mi-e!

Mai cititi odata articolul din linkul de mai sus.

Apoi, priviti poza de mai jos. Decat un revelion cu cocalari manelisti la Predeal, mai bine un rom cu lime pe o plaja din Venezuela. Pentru aceeasi bani, credeti-ma.

… dar abia a inceput luna de campanie electorala.

Chiar daca Evenimentul Zilei ne arata aici ca lucrurile s-au schimbat mult in ultima vreme in dreptul candidatilor, ma gandesc cu greata la felul in care nimic nu se va schimba in economia acestei tari.

Pentru noi, criza economica abia incepe. Sa vedeti ce-o sa mai plangem prin martie 2010.

Lucrurile merg bine.

Semnul ca lucrurile merg bine e ca Iulica injura din nou nu stiu ce chestie la calculator. E seara si ne pregatim sa scoatem ultimele pagini din primul numar al Mesagerului de Cluj. Mai stam cu cateva “gauri” in pagini, pana duminica se mai pot intampla chestii interesante in oras, plus ca sunt multe si pe sport in week-end.

Spuneam deunazi ca ne dorim macar o mie de abonati chiar inainte de primul numar. Am reusit. E o premiera absoluta in Romania – sa ai o mie de abonati care sa achite pe 6 luni sau un an inainte chiar de a fi scos ziarul! E o surpriza totala la Cluj – pe timp de criza, sa convingi o mie de oameni sa cheltuie niste leuti ca sa citeasca ziarul!

Stiam ca va fi greu. Si ne-a fost greu. Avem trei saptamani de zile de cand aram orasul, ne-am intalnit cu cei o mie, le-am ascultat problemele, le-am baut ceaiul si cafelele.

Atatea povesti au adunat oamenii care s-au ocupat de abonamente!

Ma incalzeste de fiecare data cand ii aud pe colegii mei spunandu-mi cum au gasit-o vesela pe doamna aceea avocata care avea zece pisici sau cu domnul care le-a dat zacusca si le-a povestit despre pasiunea lui secreta (daca e secreta, n-o zic!). Sau pe domnul care a baut jumatate din banii de abonament cu prietenii intr-o seara de meci, hahahaha, si care ne-a rugat sa ii dam restul de jumatate pe credit (normal ca i l-am dat).

In case de domni sau garsoniere de tineri, in apartamente cu miros de ciorba sau cu miros de amintiri, clujenii ne-au dat increderea lor. Increderea ca nu am mizat gresit si ca putem sa facem un ziar extraordinar din ideile lor.

I-am descoperit. Nu stiam unde se ascund, dar i-am gasit.

De asta sunt cel mai mandru.

1000 e putin, poate, dar indestul sa stim cum sunt si restul: carcotasi, atenti, veseli, neincrezatori, fideli, dornici de companie, dornici de mai mult, dornici de oras, mandri ca-s clujeni.

Spre urmatoarea mie de abonati nu-s decat trei-patru saptamani de munca. Nu ne intereseaza, de-acum stim pentru cine muncim.

PS: In curand, o surpriza.

Astazi colegii de la Ziua de Cluj aniverseaza cinci ani de la prima aparitie.

O cifra, aparent banala, acoperita de o coaja de portocala ce ascunde un miez cu multe, multe intelesuri. Si cu multe amintiri, cu multi draci, cu multe ratari, cu multa inversunare.

Nu stiu altii cum simt, dar eu ma-nclin in fata acestei aniversari.

Intr-un peisaj extrem de adormit al presei zilnice tiparite, Ziua de Cluj s-a asezat corect si cu greu pe o pozitie aparte.

Ziua de Cluj? Un ziar serios. Ziua de Cluj? Da, ii citesc, la aia ai ce citi – mi-aud peste tot.

Ba chiar azi dimineata, un cititor imi lasa pe blog un mesaj:

“Felicitari ca rezistati!Dar articolele din ziuadecj.ro sunt mai bune ca ale voastre.Sper sa va inspire”.

Un ziar serios – e gandul ce iese din mintea si gura fiecarui cititor care intelege de ce un articol sau o anumita abordare fac diferenta.

O echipa serioasa – e “blabla”-ul lui Rares Bogdan, contestat de pitifelnicii din media sau din business, dar care e acoperit de “argumente umane” pana la capat:

de articolele incapatanatei si rasfatatei Kristina Restea, un jurnalist inteligent si foarte atent la detalii. de textele acurate ale lui Alin Golban, un ziarist pe care sper sa nu il mai vad niciodata parasind scrisul. de articolele Luminitei Silea sau ale Cosminei Fernoaga, doua jurnaliste foarte serioase. de ochiul vigilent si morocanos al lui Calin Poenaru sau de munca invizibila a prietenului meu, Mihai Moga. de certurile lui Octavian Hoandra sau ale lui Rares Bogdan pentru un titlu. Pentru un titlu!

Cinci ani pe piata, pe o piata tampita cum e Clujul, e o performanta.

Dincolo de respectul pe care doresc sa il transmit celor ce trudesc la ziarul asta pe care nimeni dintre oamenii importanti din Cluj-Napoca nu-l ignora, mai degraba empatizez cu sentimentele/multumirea/frustrarile celor care au incercat sa construiasca din nimic un cotidian (si aici nu ma refer la “noii” actionari), cu eforturile celor care au facut rost de bani de salarii luna de luna, cu dorinta lor de a nu se opri.

Cinci anii lor nu sunt bani si cifre si tiraje – ci riduri mai adanci pe frunte.