Deci. Mi-au zis toti prietenii mei sa ma feresc de Emil Kanya, directorasul general al tipografiei Media Pro de la Cluj. Ca e figurant, ca e infumurat, ca nu are respect pentru clienti, ca nu stiu ce.

Mi-am zis – bre, pe mine nu ma intereseaza ca e figurant, important e sa fiu multumit de munca tipografiei si sa ma simt bine ca si client.

In calitatea pe care o am, aia de “patron” (un cuvant extrem de urat), mi-am facut deja un renume, zic eu important, acela de bun platitor.

In fata angajatilor, caci nu intarziu nici macar o zi salariile. In fata furnizorilor, caci ma targuiesc cu ei o singura data si apoi le platesc constant; si chiar cand mai exista scapari, inerente unei atmosfere de criza, ei stiu intotdeauna ca “Alexa plateste”. In fata partenerilor, caci ii recompensez cu bonusuri si gratuitati, ori de cate ori am ocazia. In fata celor ce nu isi permit serviciile noastre, caci lucram foarte multe lucruri pro bono.

Asa ca ma astept sa fiu tratat cu respect.

Pe Kanya l-am sunat alaltaieri de vreo patru ori. Stia ca vrem sa tiparim la Media Pro si ma gandeam ca apreciaza faptul ca un client ca mine vrea sa scoata un numar zero in 17.000 de exemplare, basca sa semneze un contract cadru pentru tiparirea saptamanalului. Pe vremuri din astea de restriste, te bucuri de orice cash, nu? Nu, dom’le, nu asa gandeste falnicul director al tipografiei, care mi-a raspuns a doua zi, baiguind o scuza de care si mie imi era rusine: ca nu a avut telefonul la el.

Mai da-o-n ma-sa de scuza! Azi l-am sunat din nou si iar nu mi-a raspuns, nerevenind nici macar dupa cateva ore.

Asa ca am intrerupt colaborarea.

Putinii mei bani vor merge in tipografia lui Patriciu, alt mogul care are insa oameni ce nu-si bat joc de banii sai.

Cum face acest Kanya cu banii lui Adrian Sarbu. Acest Kanya pe care nici macar paznic la Piata Marasti nu l-as pune.

PS: Nu sunt singurul client care si-a luat lumea in cap din cauza lui Kanya. Se pare ca e meteahna veche la baiatul asta. Emile, crede-ma, nu ti-o las neplatita!