Inca un motiv de ciuda pentru blogarimea cu inceput de chelie si experienta in jurnalismul cititului de stiri la radio: a inceput campania de abonare la Mesagerul de Cluj.

Si merge bine. Spre deosebire de alte saptamanale facute “cu sufletul”, oamenii suna zilnic la noi sa se aboneze la saptamanal. Pe bani.

In cel mai pesimist scenariu, ar trebui sa avem 1000 de abonamente in maxim o luna si sa incepem sa urcam. O cifra buna pentru un ziar care inca nu a aparut.

In cel mai optimist scenariu…

Orice cifra peste 2000 ne va duce direct pe primul loc in Cluj-Napoca. Si le va demonstra carcotasilor ca se poate. Apoi ne vom apuca de judet.

Ma gandesc sa fac si un counter cu numarul de abonamente, sa il updatez zilnic, poate imi mai cresc numarul de vizitatori ce-si sug de sub unghii de nervi.

Ma uitam ieri la relatarile facute de reporterii nemti si le comparam mai apoi cu relatarile facute despre eveniment de “corespondentii” din Germania ai televiziunilor romanesti.

Ma uitam la declaratiile politicienilor nemti din timpul votului si de dupa exit-poll si le comparam cu tampeniile debitate de politicienii nostri in aceleasi situatii.

Ma uitam la analizele pe care invitatii televiziunilor germane le faceau asupra felului in care votul nemtilor le va afecta destinul. Si ma gandeam la porcariile debitate de “analistii” nostri inainte si dupa ziua scrutinului.

In timp ce comentatorii romani vorbeau despre Angela Merkel, comentatorii nemti incercau sa isi dea seama ce va insemna ascensiunea liberalilor si a extremei stangi in peisajul politic autohton si extern.

Nu suntem in stare nici macar sa luam exemplu de la altii.

PS: Nu-i misto cum se joaca politicienii romani cu tara de vreo trei saptamani? Ignorand cu desavarsire Romania, dar vorbind mereu despre ea, ei joaca bambilici pariind pe destinele noastre.

Iar noi privim derby-ul lor la televizor, desi ar trebui sa fim in teren sa-i arbitram. Si sa le dam cartonas rosu.

Ma, jur ca nu-i inteleg pe romani! In decembrie, cei care mai au un banut la tescherea sparg usile hotelurilor din Sinaia, Busteni, Azuga etc si dau cate o mie doua de euro pe un sejur de cinci-sase-zile.

Ia priviti insa ce se poate face cu 1200 de euro:

Pentru asta muncesc eu tot anul, va jur!

Si nu exista ranjet mai mare decat cel de pe fata mea in momentul in care, in apa oceanului fiind, imi indrept nasul spre Europa, Romania, Cluj si strig catre cei ce pasesc in mocirla iernii: Mi-e caaaaaaaaaaaaaaaaaaaald!

Sa mergi in Caraibe poate fi o fita daca iti iei bungalow-uri si alte cacaturi.

Dar daca esti indestul de multumit cu un hotel super frumos de 4 stele, cu mancare all inclusive si cu un transport decent, nu te costa mai mult de 1200 de euro de persoana (11 zile).

Ii compatimesc pe toti cei care se cara in Tunisii, Egipti si Marocuri, la tiganie. Cu putin mai multi banuti, poti merge in Paradis.

PS: Reclama o sa fac doar agentiei cu care eu ma duc de vreo doi ani incoace prin diverse paradisuri: Holidays Inc. din Polus. Stati linistiti, nu mi-au facut niciun barter pentru postul asta. Va recomand sa le calcati pragul, daca vreti sa ajungeti in locuri minunate si incredibile. De cate ori ma uit peste destinatiile lor, ma zgariu pe ochi ca n-am decat o viata: unde sa merg data viitoare – in Laos sau in Jamaica, in Chile sau in Singapore, in Martinica sau pe plajele Australiei?

Fiti diferiti, nu fiti xeroxurile altora! Bucurati-va de viata! Decat un frigider nou, mai bine 25 la suta dintr-o excursie din asta!

PS2: Abia astept sa ajung la el, la ocean. Mi-e dor de el, de mirosul si de gustul lui.

Sa ma credeti pe cuvant: ma stradui cat pot sa fiu un roman iubitor de tara si de locuitorii ce respira pe teritoriul ei.

Dar cand vad cat prostie exista in locurile unde ma poarta viata, imi dau seama tot mai mult ca sunt o natie de nu pare sa mai aiba salvare.

Azi, ochii mi s-au oprit pe www.cocalari.com, un site dulce-amar care identifica poze sau materiale video cu romanasi de-ai nostri ce se dau in stamba pe webul romanesc.

Am ales 15 poze mai “jmekere”. Ma uit de o jumatate de ora la ele si ma gandesc.

Ma gandesc ca nu imi pare rau ca astia voteaza, ci ca se reproduc. Ca din sperma si ovarele lor se vor naste exemplare si mai retardate, care vor “improspata” nefericit viitorul de cacat al Romaniei.

Pentru astia de mai jos, napalmul e o solutie incerta. Caci e posibil ca multi dintre ei sa aiba frati si surori.

4

1

Chiar ieri imi povestea o nuntasa (am fost la Slobozia la o cununie) despre cum o ameninta firmele de recuperare de credite. Aveam sa citesc azi ca nu exagera deloc doamna.

Imi zicea ca niste cretini de la firma de recuperare a GE Money o sunasera sambata dimineata la ora 7, ba unii chiar i-au vorbit urat, amenintand-o cu instanta. Asta pentru ca nu avusese timp sa achite la timp o rata pentru masina de spalata luata de la Domo.

Faza nu e noua, in America se practica des asemenea chestii, de cand a inceput criza.

Oare e bine ca ziarul Viata Clujeanului era neatins vineri dupa-masa, dupa o saptamana de lancezit, in rafturile unui magazin InMedio?

Mai, frate, cum am eu noroc cateodata, da’ stii cum?, noroc chior!

Imi cautam un spatiu de inchiriat – asa, mai pi shientru, un spatiu unde sa vindem mica publicitate, anunturi, alea alea, fiindca vrem sa dezvoltam un caiet special pentru Mesagerul si sa atacam incet-incet business-ul altminteri solid al publicatiei de anunturi Piata de la A la Z. Nu cred ca e imposibil – proprietarii Pietei s-au culcat pe o ureche (ok, sunt singurii pe piata si au o mare notorietate), tirajul lor e destul de scazut, in plus sunt extrem de inchistati in ofertare, storc clientii de bani si nu ii recompenseaza cu nimic.

Gasit-am io un spatiu fain pe strada buna, dar parca ma tinea ceva in loc. Oare n-ar fi bine sa mai astept? Daca gasesc altceva mai bun?

Ii povesteam de problema mea unui prieten, cand imi zice: “Pai, bai, Livione, cate beri dai daca iti dau eu spatiul meu, un spatiu de fo suta de metri patrati la strada, situat vizavi de Piata?”.

Hahahahaha, tare de tot! L-am vizitat ieri, e perfect pentru ce imi trebuie mie! Avem de bagat niste marafeti in renovare, dar merita – e peste de drum de Piata. Vorba proverbului japonez pe care mi-l spune mie de fiecare data un amic milionar: Daca vrei sa faci bani, du-te si pune-ti dugheana in locul in care se fac deja bani!

Hai ca va pup, ma duc la treaba!