O fi fost Ioan Rus prea dur vineri dupa-masa la forumul oamenilor de afaceri organizat de PSD, dar jur ca m-am racorit citindu-i bruftuluiala pe care i-a tras-o lui Geoana: nu de discutii cu pesti galbeni avem nevoie.

Ca patron, ma doare in cur de “temerile”, “responsabilitatea cu care, noi, guvernul, privim criza”, de “cele mai eficiente masuri pe care le vom lua”… Nu vreau sa ii mai aud ca “studiaza posibilitatea crearii unui plan de revigorare a mediului de afaceri”…

Chiar a fost nevoie de opt luni ca Emil Boc sa isi dea seama ca tampitii de la Inspectoratul de Stat in Constructii toaca pe achizitii nesimtite 57 de milioane de euro?

Ba, javrelor, da’ voi ne credeti prosti?

Imi vin de-a valma sudalmile si gandurile: in astea opt luni, mediul de afaceri a ignorat oricum mediul politic, asa ca nu inteleg de ce ma enervez…

Ca-n lectiile de supravietuire de pe Discovery, oamenii de afaceri s-au straduit sa-si tina business-urile in viata. Cunosc o gramada de antreprenori care au fost mai mult oameni in aceste opt luni decat oameni de afaceri: au tras cu dintii sa nu dea afara, si-au taiat lor propriile venituri sau micile placeri, si-au pasuit partenerii disperati de lipsa de cash, nu si-au bagat in insolventa datornicii. V-am mai zis si altadata: din TOATE punctele de vedere, oamenii de afaceri care au avut chestii cat de cat solid construite sunt pregatiti de multa vreme pentru criza. Dupa ce te bati opt luni in mediul asta ostil, poa’ sa invie Hector Berlioz, ca nu te mai impresioneaza.

Dar zilele care se scurg, asa, de-a moaca, fara ca janghinele din structurile de putere sa ia vreo masura, ii fac rau Romaniei. Credeti-ma, doar Romaniei. Si ii fac un rau imens, inca necomensurabil.

Daca cei care detin puterea ar fi inteles cu adevarat ce trebuie sa faca, inca de acum opt luni lucrurile puteau sa se atenueze. Prioritatea nu e nicidecum sistemul bugetar. Prioritatile anti-criza nu ar trebui sa vizeze nici macar angajatii privati. Ci ar fi trebuit sa ii tinteasca pe patroni. Mediul de afaceri a fost cel care a sustinut cresterea economica pana acum, de pe eforturile lui s-a produs banul gros pe care l-au dat de gard oamenii puterii. Cand ei, patronii, nu au mai produs, lucrurile s-au clarificat: canci bani de la buget, deci adio cascaval de furat.

Se mai mira Emil Boc de scaderea incasarilor bugetare, cand eu, un mic om de afaceri, trebuie sa pun in balanta salariile angajatilor sau plata impozitelor catre stat?! Dom’ profesor, ma doare-n cot de temerile dumneavoastra, o sa platesc intotdeauna mai intai oamenii ce lucreaza la firma mea, dupa aia o sa platesc utilitatile, apoi o sa imi platesc leasingurile, apoi furnizorii si, eventual, o sa ma gandesc sa semnez ordinul de plata ce ii trimite lui Udrea portia mea de bani pentru a-i sparge pe Eurosport.

Azi, “coalitia” a adoptat 32 de masuri anti-criza, in fapt, 32 de bla-bla-uri mustind de ignoranta. N-am citit acolo nimic despre TVA-ul platibil la incasare, despre scaderea TVA-ului, despre inghetarea pe termen de un an a salariilor bugetarilor etc.

Am in piept, asa, o chestie care imi furnica respiratia: un soi de batz ventricular mustind a revolta si neputinta deopotriva. O fi varsta, cine stie…

Piata de la A la Z e o publicatie de anunturi gratuite. Sau era, pe vremuri. Anunturile erau gratuite pentru oamenii simpli, platite pentru firme.

Acum se autointituleaza “ziar de informatii si anunturi gratuite”, dar, la infiintare, fiind cam singurul actor pe domeniul “micai publicitati”, Piata de la A la Z isi cucerea cititorii prin utilitate. Daca erai student, o cautai pentru chirii. Daca erai proaspat casatorit, o cautai pentru achizitia unui apartament. Daca erai angajator, o cautai pentru anunturile de angajare date de diversi oameni neamploaiati. Daca erai singur cuc, iti cautai perechea la inocenta rubrica de matrimoniale.

Succesul la vanzare al publicatiei a inceput incetul cu incetul sa fie monetizat. Anunturile angajatorilor n-au mai fost gratuite, nici cele ale agentiilor imobiliare, nici cele ale prestatorilor de servicii care isi doreau mai mult de un anunt in ziar. Si foarte bine ca s-a intamplat asa.

Atata doar ca modelul de business a suferit, odata cu aparitia primilor bani mai seriosi, modificari esentiale: deodata, patronii publicatiei si-au dorit expansiunea regionala. N-au reusit, Piata de la A la Z a intrat prea tarziu pe alte judete, editia “regionala” nu era deloc bine dozata: doar un procent infim de salajeni sau bistriteni sunt interesati de anunturile clujene (care si azi au o pondere covarsitoare).

Apoi, aceeasi patroni au refuzat sa isi adapteze continutul “editorial” (nu mai discutam designul, ca asta e alta mancare). In strainatate, editorii unor asemenea specialitati media investesc foarte mult in educarea celor care dau anunturi: ii invata cum sa isi scrie textele, le demonstreaza ca un potential client ce isi doreste o masina ar capata mai multa incredere daca ar vedea in ziar si doua poze cu respectivul vehicul (daca se poate spalat ). Cel mai important activ al unei asemenea publicatii este increderea cititorului ca ii este utila, indiferent de care parte a jocului se afla: daca e vanzator, sa aiba incredere ca isi va gasirepede musterii, daca e cumparator, sa aiba incredere ca lucrul cumparat e oarecum “certificat” de calitatea publicatiei.

Cand colo, ce sa vezi? Piata de la A la Z, orbita de banii pe care ii incasa pe banda rulanta, a mimat adaptarea: existau zvonuri ca agentii imobiliare serioase ce publicau siruri intregi de anunturi in Piata de la A la Z manipulau ordinar, saptamana de saptamana, piata de chirii si vanzari de imobile. Azi terenurile din centru erau 1000 de euro metrul patrat, saptamana viitoare subit cresteau la 1100.

Boom-ul imobiliar clujean le-a dat aripi si mai mari patronilor publicatiei. Cotorul Pietei de la A la Z se ingrosa de la saptamana la saptamana: terenuri, case, duplexuri, apartamente cu vedere spre New York… Apoi, reculul.

Cand criza le-a subtiat din nou veniturile, adaptarea “editoriala” s-a facut instantaneu. Piata de la A la Z  a renuntat la standarde.

Azi, mi-a cazut in mana cel mai nou numar. Cinci pagini de anunturi cu masaje orientale. Sa citim si sa luam aminte:

Bruneta, 22 ani, sexy, curata, discreta, ofer masaj erotic cu finalizare.

Vrei sa te simti ca-n Paradis, un ingeras te asteapta sa te faca sa plutesti pe norisori pufosi, ofer toate tipurile de masaj erotic cu finalizare la cabinetul meu/hotel.

Stati, ca nu e totul. Hahaha, mor de ras, i-auzi o ‘inovatie’:

Cine sunt, vrei un indiciu, eu vin, intru in tine, te dobor te arunc in pat, ti-e cald, iei foc, gemi, ihh, sunt gripa…

Sa mor io, mi se zguduie camasa de ras. No, stati ca mai avem:

La ora asta, 8700 de oameni se gandesc la sex, 3400 au facut-o deja, 2400 urmeaza sa o faca, numai unul sta si se holbeaza la tel. mobil

Sexul e ca ninsoarea, niciodata nu sti cat o sa dureze so ;a cati cm o sa ajunga, discretie si igiena garantata.

Nou, sunt un dulce moment din clipele innorate si pline de griji ale acestei vieti, igiena si discretie maxima.

Nu mai discutam de anunturile “corporatiste” din ziar, cu saloane de masaj erotic, de fapt, paravane pentru prostitutie.

Oare mai exista divizia Moravuri de la Politie? Ca ar avea de lucru doi ani numai citind Piata…

Sa zicem repede si apoi sa trecem la trebi mai serioase: nu credeam ca va veni momentul ala in care cineva sa fie dispus sa plateasca datoriile atat de rostogolite ale echipei-simbol a acestui oras. Bravo primarului Sorin Apostu, in primul rand, ca l-a vrajit pe Florian Walter sa faca pasul asta! Nu stiu cu ce l-o fi “combinat”, ce i-o fi promis, prea putin ma intereseaza! E meritul lui Sorin Apostu ca a gasit, pe vremuri de criza, petitor pentru “U”. Felicitari lui Florian Walter. Punct. Am stat cu sufletul la gura sa vedem: o fi inca unul care nu se tine de promisiune, cum a facut-o Oncos mai an?

Nu-i putin lucru sa bagi un milion si ceva sute de mii de euro sa stingi datoriile facute de altii la acest club.

In sfarsit, Paszkany are un adversar pe masura sa la Cluj: un om la fel de bogat ca si el, la fel de harsit in cele bune si cele rele.

U Cluj nu va mai pati, ca in trecut, rusini inexplicabile: nu o zice nimeni in fata, poate doar fanii, dar conducatorii CFR-ului au impiedicat discret si eficace echipa U Cluj ori de cate ori au putut, fluierand apoi a niznai.

Ei, uite ca lucrurile se schimba. Subit, Walter le-a dat cateva semnale celor de la CFR. Intamplator, cu totul intamplator, surprinzatorul sponsor al U Cluj, cotidianul tabloid Cancan i-a dat un scurt avertisment zilele trecute lui Iuliu Muresan, relatand o faza comica in aparenta – cum a ratat presedintele CFR destinatia tragerii la sorti din cauza unei neintelegeri cu biletele de avion produse de fiica sa. A fost un avertisment, asa cum avertisment a fost si articolul putin supralicitat despre Paszkany de acum trei saptamani, si tot din Cancan, despre felul in care il avantajeaza pe omul de afaceri clujean programul Prima Casa.

De ce zic ca Paszkany are un adversar pe masura? Fiindca Walter are, in primul rand, la fel de multi bani ca si el. Ori banii sunt esentiali in acest joc de copii mari care este fotbalul.

In al doilea rand, fiindca Walter a stat ani buni in spatele lui Cristi Borcea, combinatorul-sef al Ligii. Si a avut ce invata de acolo.

In al treilea rand, fiindca Walter stie ca in fotbal, ca si in afaceri, nu toate drumurile sunt drepte, ca poti sa intri pe poteci laturalnice si sa iesi la luminis, scurtand drumul. U Cluj nu va ma fi “subit” defavorizata sau daca va fi, va iesi scandal. U Cluj are acum o voce in plus care, completata de cea a fanilor, va suna mult mai tare.

Este incredibil cum, ani de zile, nici un om de afaceri local nu si-a dat seama cat de frumoasa e Cenusareasa U Cluj. A trebuit sa vina un strain sa o ia de nevasta, desi in Cluj-Napoca exista oameni de afaceri mult, mult mai avuti ca si Walter. Da, dar sunt oameni de afaceri care nu au investit deloc in comunitate, nu inteleg ce inseamna acea “legacy” pe care trebuie sa o lasi orasului care te-a facut nu instarit, ci putred de bogat. Nu au investit fiindca i-a durut in cot: am auzit cu urechile mele un potent si celebru om de afaceri zicand cu ipocrizie ca, decat sa dea bani la U, mai bine ii da unei case de copii (stati calmi, e atat de zgarcit ca nu a dat niciodata un sprijin real vreunui orfelinat). Nu au investit fiindca le-a fost lene, le-a fost teama sa arate ca au bani: unul se imbraca mai rau ca un administrator de bloc, altul umbla cu haine gri, doar-doar nu-l va remarca cineva pe strada sa ii ceara bani, etc.

U Cluj s-a maritat bine. Eu cred ca Walter o va duce in Liga celor mari, fiindca el nu e obisnuit sa piarda vremea la matineu. Stie cum miroase Liga celor mari si va dori inapoi cat mai repede posibil.

Chiar daca greu, vine o vreme cand se intoarce roata: sper ca vremile blestemate si pline de ghinioane ale U Cluj sa fi disparut pentru cat mai mult timp.

Ati citit pe Citynews.ro despre “incidentele” financiare din cadrul Asociatiei Profesionistilor in Presa Cluj, organizatie profesionala extrem de vocala de-a lungul vremii, “reprezentativa” pentru breasla jurnalistilor, in sensul ca nici vorba (vreo douazeci-treizeci de membri, din care putini platitori de cotizatie).

Bref, fostul secretar al asociatiei, fost membru al APPC, a extras din conturi o suma de bani importanta, aferenta muncii prestate de-a lungul a patru ani. Ca o merita, nimeni nu contesta. Ca nu trebuia sa ia acesti bani, sta chezasie chiar declaratia sa de acum catava vreme potrivit careia el renuntase la remuneratie promitand directionarea banilor catre doi studenti la jurnalistica (promisiune neonorata, rusinos!).

Dar tehnic, legal, gestul in sine este extrem de grav si sinonim cu frauda financiara.

Aaa, nu ne place taria acestui cuvant – FRAUDA? De ce nu ne place, fiindca acest cuvant e rostit de ziarul lui Alexa enervantul? Sau pentru ca e adevarat, dar nu ne place sa o recunoastem?

Unii, jurnalisti despre care credeam ca sunt mai lucizi in a privi o asemenea situatie, au spus ca gestul este moral.

Moral? Dar partea ilegala, pe langa lege, in ciuda legii, aia nu se vede?

Cand il zborsim pe Mazare, de ce folosim dubla masura? Daca ar fi sa judecam cu aceeasi unitate cu care unii jurnalisti extrem de seriosi privesc problema APPC inseamna ca Mazare a procedat moral in momentul in care a sponsorizat cu 800 de mii de euro televiziunea partenerilor sai. Chiar daca e penal, dupa logica asta, e insa moral sa iti ajuti partenerii de afaceri sa treaca cu bine peste aceste vremuri grele?!

Ce s-a intamplat acolo, in contabilitatea APPC, se numeste frauda.

Daca Garda Financiara ar face un control, ar decide niste amenzi nasoale: contabilitatea si flow-ul financiar sunt vraiste.

Domnule Adrian Popa, presedinte al APPC, nu auditul CECAR (altminteri o organizatie cu profesionisti adevarati) este modalitatea prin care “curatati” lucrurile. CECAR nu e Garda Financiara, CECAR-ul trebuia chemat inainte, eventual, sa ajute asociatia sa fie “pe lege”. Justificarea Dumneavoastra este jenanta! Ati preluat presedintia asociatiei fara a avea minima RESPONSABILITATE de a verifica situatia financiara a APPC! Din punctul asta de vedere, chiar daca nu sunt membru, consider ca demisia se impune!

Daca Politia Economica ar face o verificare, cineva ar trebui sa aiba dosar penal. De ce nu se intampla asta? Fiindca e vorba de niste jurnalisti?  Sau fiindca insisi jurnalistii, membri in conducerea asociatiei, ascund gunoiul sub pres?

Cand citesc declaratii de genul “e o problema interna”, imi vine sa rad. Unde-i transparenta de pe stindardul asociatiei? Sunteti jurnalisti intr-o asociatie profesionala cu un anumit statut, nu membrii unei fundatii care aduce masini second-hand din Germania!

Unde-i vehementa implicarii APPC in aflarea adevarului? Cu ce e mai deosebita asociatia profesionistilor de presa clujeni fata de cel mai ordinar evazionist din Barlad?

Nu astept raspunsuri de la conducerea APPC. Daca era ceva de facut, raspundeau la obiect, in timp real.

Nu conteaza nici ca unor jurnalisti (se stiu ei care) le tremura chilotii. Sorry, raspunderea in fata legii e aceeasi, pentru jurnalisti, cocatori, asfaltatori sau tractoristi.

Nu stiu nici ce parere au sponsorii asociatiei, cand vad cum le sunt “folositi” banii.

Tot ce stiu este ca APPC nu va reprezenta niciodata jurnalistii simpli. Nu a facut-o niciodata pana acum, de ce-ar face-o de-acum inainte?!

APPC a existat datorita unor orgolii ce au vitaminizat temporar functiunile ei. O asociatie profesionala dedicata jurnalistilor nu se face doar pentru a organiza in fiecare an petreceri de “lansare” a unor anuare – pretexte pentru betii oarecare, ce pot avea loc si fara un asemenea “motiv”.

Unde era APPC cand jurnalistii de la Informatia de Cluj au fost dati afara, ba si cu salarii neplatite?

Unde era APPC cand jurnalistii de la Gardianul editia de Banat Transilvania erau dati afara, fara explicatii?

Unde e APPC acum cand jurnalistii de la Realitatea sunt pur si simplu fortati sa isi semneze demisiile, desi, in realitate, ei sunt aruncati pe drumuri?

Unde a fost APPC cand unor ziaristi li s-au scos materiale din pagina sau li s-au modificat substantial textele?

APPC nu ar trebui sa fie despre jurnalisti orgoliosi, ci despre jurnalistii simpli. Ca X, care are un copil, e bolnava rau, dar, in demnitatea ei, nu se plange si munceste pe branci de dimineata pana seara. Ca Y, care nu are unde sa locuiasca, e nebarbierit de o saptamana, dar lumea crede ca e in doliu, nu ca doarme pe unde apuca. Ca Z, care a luat recent un mare premiu, dar nimeni nu i-a aratat un semn de apreciere.

Da, o fi Alexa enervant, dar, in acest caz, Alexa are dreptate.

Rupert Murdoch doreste sa introduca sistemul de plata obligatoriu pentru continutul generat de site-urile publicatiilor pe care le conduce.

“Jurnalismul de calitate nu e ieftin”, zice magnatul care pariaza pe trei publicatii cu trafic sporit: The Times, The Sun si News of The World. Magnat care deja scoate bani buni din continut platit pe publicatia Wall Street Journal.

Pot genera modelele de plata ale acestor titluri tari un trend general? Nu pe gratuitate s-a bazat pana acum expansiunea grozava a Internetului?

In Ro, e foarte greu de crezut ca un site de stiri va putea sa ii convinga pe romani sa scoata banul.