esti pe directia cea buna

Din pacate in romania mediocritatea si complacerea e la nivel inalt dezvoltata si instalata in populatie…prea putini vad altfel viata…majoritatea au teluri de a avea un ap/casa , plasma si ceva masina tare ….sau poate nici macar un ap/casa ci doar plasma si masina si isi traiesc viata la maxim prin cafenele , cluburi , pe strazi…aaaaaa am uitat hainele de firma , scuze
Am fost casier si exact la fel imi ziceam…si lucram pt 450ron.

Draga Liviu ,

Lasa-ma sa-ti explic despre personajul alaturi de care imi petrec in medie 10 ore pe zi…si anume sheful meu…’directorul agentiei’ bancare la care lucrez , cum ii place lui sa se prezinte…
Este un om cu o vechime de 5 ani in aceasta banca , care a aflat de existenta cardurilor pentru persoane juridice si de semnatura electronica dupa ce m-a cunoscut pe mine ; un om care nu intelege o boaba in limba engleza sau in orice alta limba ; vorbeste in ‘tzaraneste’ , cum imi place mie sa spun , adica in dialect…nu face absolut nimic toata ziua , decat sa tot comenteze fara sens de cele mai multe ori si sa se bage in seama cu diversi clienti….isi cumpara zilnic cate un pepene verde de 8-10kg si il mananca in reprize in oficiu…asta cand sta in banca…dar de cele mai multe ori are treaba prin oras si nu il vezi pana la sfarsitul zilei …cand ne spune sa terminam repede treaba ca el trebuie sa ajunga acasa….pe langa toate astea este semi-analfabet , trimite mail-uri in centrala de te apuca plansul si rasul in acelasi timp ; are manifestari greu de imaginat de genul : lovituri cu pumnii in pereti , injuraturi sau exprimari nu tocmai potrivite in mediul nostru de activitate , arunca cu scaunul prin banca …si toate astea de fata cu clientii care de cele mai multe ori raman tablou si nici macar nu au replica….
Dupa 5 ani de munca in aceeasi banca ,azi , ma intreaba care e codul swift al bancii…ii spun , dupa care ma intreaba cu litere mari sau mici))))))))) si astea sunt chestii generale pe care le pot spune fara sa imi pun in pericol locul de munca ….
Imi amintesc ca in prima saptamana de lucru , cand s-a deschis unitatea si-a cumparat boxe si subwoofer si in timpul programului cu clientii asculta muzica la maxim …el era seful…nu mai conta absolut nimic…

Toata istoria de mai sus ca sa spun ca astia sunt romanii din ziua de azi , care ajung sa ne conduca…care nu-si propun sa chiar munceasca …pt ei e important ca a mai trecut o zi de munca , ca in ‘tz’ zi a lunii ii intra banii in cont si cam atat…..si-a luat nush ce masina…si-a facut nush ce casa…are laptop si gps , desi habar nu are sa le foloseasca , dar are ca asa e trendy si asa vede lumea ca deh el e un mare realizat…..nu vrei sa stii ce se intampla in sedinte sau cand e luat l-a intrebari de superiori…..asta in episodul urmator…

@ a : M-am distrat de minune. sunt convins ca mai sunt si alte exemplare

Liviu, sa stii ca m-ai foarte emotionat cu ideea ta de a “reactiva” Mesagerul. El a fost nu doar un ziar, ci si o scoala de caractere. Felicitari si… tot sprijinul!

P.S.: Bineinteles ca ma abonez!

Dan

Liviu,
Ma bucur in fiecare dimineata ca un copil in fata unei jucarii noi..asta doar de cateva luni. Dupa ce m-am framantat aproape 1 an, intr-o buna dimineata de martie 2009 am mers la seful meu si am spus..Eu demisionez. Mirat, a vrut sa afle cine a indraznit sa ii fure angajata fidela…tipul ala de nu stat la cusca dar buna si in locul altora care rupeau usa la 4.58pm…2 minute coborau cu liftul . Nu aveam nimic, nici macar la nivel de propunere. Aveam doar numaratul zilnic, inainte de somn, a clestilor cu care este prinsa perdeaua verticala din dormitor. “Esti nebuna!” a spus…”Asa este, tocmai de aceea” am raspuns eu fara sa gandesc. Acum profitul reprezinta dublul venitului mediu lunar ca salariat si am inceput noi proiecte. Si zambesc cand realizez ca nu ma mai streseaza soldul cardului la banca. Si ma mai felicit ca am facut cea mai buna alegere.

Oooooooo! Nici nu stiti cate exemplare mai sunt! Intr-o diversitate de locuri, si “la stat” si “la privat”…, suntem, de fapt, de rasu’-plansu’…

Un singur comentariu! Daca nu ar exista acesti oameni pe care eu ii numesc indieni=(nu fac nimic sa iasa din viata asta robotizata) cine ar mai munci pentru noi?

singurul lucru care imi vine in minte acum e prietena mea.ma enerveaza.ma enerveaza la culme.nu vrea decit sa stea,sa nu faca nimic sa stea in pat sa se uite la mine.nu pot .trebuie sa ma misc,sa fac ceva ,nu pot sa stau sa astept.eu sint nebun sau altii sint nebuni.greu de zis

Si ce te faci cand ai trait un soc al despartirii de lucrurile la care ai muncit ani intregi, iar cauza dezastrului o vezi tot in tine, in prostia care te-a dominat, astfel incat nu mai ai incredere sa mergi mai departe pe aceeasi cale? Si daca, drept urmare, iti fixezi ca unic scop al existentei satisfacerea pasiunilor (cele majore – doua, maxim trei)? Pasiuni care necesita BANI, altfel nu pot exista.

Cu alte cuvinte, nu ma regasesc in nici una dintre cele doua categoriile descrise.

@a de abia astept episodul urmator.

Partea asta mi se pare cea mai grozava. Sunt putini cei care pot sa inteleaga paragraful asta in adevaratul sens. Felicitarile mele!

” Banii…[...]Cand reusesti sa scapi de patima de a-i avea, atunci poti inainta mult mai repede.

Cand am sume la dispozitie, eu nu mai vad zerourile, valoarea banului, ci proiectele si nevoile ce trebuie indeplinite pentru a le pune in practica.”

ok si care ii llegatura cu pastoru penticostal ?? sau asta o fost asa sa deie bine rima ) ?

Salut. Sunt Felicia din Alba Iulia. Las un comentariu doar pt. ca de curand am intrat intr-un “club” unde am niste avantaje financiare faine si pe deasupra, daca ma implic putin in promovare mai fac si niste banuti lunar. Sa stii ca toti vrem bani, scopurile intradevar sunt diferite. Cum faci tu o suma de bani si cum face altul aceeasi suma, iar este diferit. cum punem pret pe ei nu mai vorbesc. Doar de putin timp am inceput sa fiu optimista: o sa fiu independenta financiar !

Cum dracu a ajuns directorul director daca are atatea defecte?!? Mai ales ca a reusit asta intr-un mediu privat, unde rezultatele conteaza! Probabil ca are rezultate. Nu m-as mira sa constat, inca o data, ca eficienta nu e a celor care au invatat bine teoria, ci a celor care indraznesc si lupta, … iar lupta nu e, de obicei, un gratios vals de opereta in care sa aiba succes cei mai manierati. Poate ca avem mare nevoie de astfel de badarani neinstruiti care indraznesc sa lupte. Poate ca, fara ei, noi, cei binecrescuti si cu note de zece la scoala, ne-am uita cu amabilitate unii la altii, murind de foame.

Alexa,IO AM RENUNTAT….!
-la alergatul dupa bani
-la agentia imobiliara crepusculara
-la vise
-la plata catre ….imagineaza-ti(directorul de mai sus)
-la singurul prieten,caruia mai am ceva bani sa-i dau…
-la zambetul ce-l aveam in diminetile cu soare
-la gandurile despre frumos,arta,muzica,pescuit,iubire,munte,mare,Ciurila,Taga,Somesu Rece,Tarnita,Belis,Jucu…
-la vizita mamei pe care am imbatranito si eu prin absenta mea…
Alexa,sunt un nimic…nici macar votul meu n-a contat,cred ca niciodata..un nimeni,un datornic umil si ce este interesant ,ca nu-mi pasa ce va fi.
Vorbeai de OBIECTIV…asemeni celor care vand produse de tot felul si te conving sa li te alaturi,sa-ti fixezi un tel,o dorinta …
TOTUL SE NARUIE…SUNT UN FUNCTIONAR AL VIETII.
Salut Alexa.

Imi place ce ai scris! sa stii ca nu esti singurul care vede treburile asa. De aia trebuie sa scrii in continuare: asa vedem si noi cati santem de-un fel. Poate la un moment dat ajungem majoritari si atunci lenea, comoditatea, hotia vor fi intrecute de ambitie, constiinta etc…

Chir nu am inteles nimic din tot comentariul acesta care e legatura cu ,,pastorul penticostal” sau vorba lui jony …..,,sau asta o fost asa sa deie bine rima ) ?”

Liviule…si alti visatori (printre care si eu) – Pasarea malai viseaza!!!
Ceea ce ai prezentat tu in acest articol este multumirea omului, care in aceput sa faca ceva, a ridicat capul dar inca e departe de obiectivul real si anume libertatea spirituala si materiala. Dupa mine…cei care gandesc in felul prezentat de tine, sunt(em) mai mult sau mai putin la granita nivelului de siguranta. Asa ca mult mai este, dar suntem pe calea cea buna si o sa putem urni tot mai multi, credinta in bine. Paturic si Paturice de Romania … incepeti sa numarati:)

Da ,mare dreptate in ceea ce zici,nu comentez ca este inutil ai zis tot ce se putea zice.

felix si dedicatie speciala pt liviu si tudor:)
cum a ajuns ‘directorul’director????-episodul 2:)
in cei patru ani de experienta profesionala in aceasta institutie ‘directorul’ a lucrat intr-o locatie dintr-un orasel unde era frate cu toata clientela , frate intru tatal ceresc …ca asa spun ei..nush din ce secta face parte …parintii lui,oameni de vaza si cu multi ‘frati’ si ei ,l-au ajutat sa realizeze bugetele ca doar stim bine ca orice CNP curat se incadra la un credit…si asa isi facea bugetul ..si asa a facut performanta , banuiesc…nu stiu exact toata istoria , dar din cate am aflat cam asta e… dar , fii serios felix cati incapabili nu au scaune confortabile sub buci??:) si uite asa s-a intamplat …eu ca o bula am nimerit foarte aiurea in toata chestia asta cu jobu …pt ca am schimbat orasul si vechiul job si vechea institutie…inca de la interviu mi-a parut ciudat tipul , dar am avut al doilea interviu-cu dir regional si pentru mine (bula)acela a contat si a fost decisiv … ce sa va mai spun ..ca am o colega care e insarcinata si cand a dat vestea a iesit un circ ca in piata …adica cum isi permite ea sa faca un copil??? a fost ceva planificat?? cine o sa faca munca ei?? doar nu el …ca nu are nervi de asa ceva…ca o sa-i desfaca contractul de munca…ce crede ea ca s-a rezolvat pentru 2 ani???
o fi avand el ceva talente ascunse , dar eu nu le-am descoperit inca…poate doriti sa aflati cum a dormit in luna de miere pe balconul camerei de hotel , sau cum nu are voie sa deschida frigiderul de acasa in absenta proaspetei sotii…sau cum inca doarme pe canapeaua din camera de zi …toti colegii ii cunosc probleme de acasa..nu pt ca ar fi interesati sau preocupati ci pentru ca acestea sunt discutiile dintre sefu’ si restul…
se fac sedinte regionale , cursuri si tot felul de intalniri la care participa …el se intoarce de acolo si in loc sa ne spuna ce s-a discutat sau ce a invatat …ne impartaseste experienta drumului , cantitatea si calitatea alcoolului consumat(ca n-are voie sa consume acasa) si cam atat…am avut cateva sedinte de cand suntem o echipa si majoritatea au inceput si s-au terminat cu expresia ‘eu sunt seful’… rezultatele sunt pe unitate , nu pe individ…asa ca daca 4 negrii fraieri trag si sunt ceva rezultate seful lor e ok , sau nu deranjeaza suficient cat sa atraga atentia … eu nu am fost o tocilara si nici nu am avut 10 pe linie la scoala , nu cred neaparat in chestia asta , dar mi-am dorit sa lucrez intr-o institutie bancara ; am facut facultatea , departe casa intr-un oras universitar si nu am mai plecat de acolo; am avut marea sansa ca imediat dupa absolvire sa fiu angajata ca si casier intr-o institutie bancara , dupa 9 luni am fost promovata…si toate astea pentru ca m-am straduit foarte mult ,pentru ca am vrut sa invatz, mi-a placut meseria si ma straduiam sa fac fata cerintelor…bagam la ore suplimentare de-mi sareau capacele si nu regret pentru ca asa m-am format…acolo am vazut si auzit multe , dar asa ceva niciodata…am cunoscut oameni de banca adevarati , manageri in adevaratul sens al cuvantului , oameni instruiti si dedicate, oameni care faceau ambitii personale din job si din proiectele in care erau implicati, erau si uscaturi , dar nu asa….si acum sunt implicata 100% in tot si imi place ceea ce fac, dar nu vrei sa stii cum ma simt cand un fraier ma conduce …si tot el ma pune sa-i traduc mail-uri , rapoarte , sa-i fac toata munca de administratie etc si se crizeaza cand plec in concediu si pierde clienti pe care eu i-am adus cu greu si am muncit pe branci sa-i pastrez… asta e Romania si astia sunt noii romani care au ajuns in diverse pozitii pentru ca sunt pusi de altii la fel ca ei sau mult prea comozi pentru deschide ochii sa vada realitatea… am incercat sa schimb ceva , dar sunt un negru mult prea mic si conducerea e comoda si asa trec zilele si criza economica nu ma ajuta sa-mi gasesc alt job…singurele satisfactii sunt rezultatele mele si faptul ca am reusit sa incheg cat de cat o echipa din oameni culesi din toate partile…