Motto:

“Totul merge bine. Situatia nefericirii prospera”.

(Henri Michaux)

E de vina aerul, apa, soarele din Romania pentru felul in care noi ne ratam ca popor?

Ma uit prin ziare: nici pe vremea lui Ceausescu nu se intampla ca Armata sa nu isi ia solda, ca medicii sa planga dupa salarii. Azi, procurorii DIICOT au restante la chirii si nu mai au bani de investigatii, judecatorilor li se taie la jumatate venitul, ba li se taie si curentul. E tara-jungla, in care “politicienii”, niste agramati imputiti, cu mentalitate de infractori, se instaleaza in posturi-cheie si dau cu jula-n banii publici, fara jena, fara probleme, intr-un soi de concurs cu timp predefinit – “sa fur cat mai mult, ca numa’ patru ani am la dispozitie”.

Ma uit in urma – au trecut douazeci de ani, Romania nu a evoluat mai deloc: avem aceleasi moace de “oameni de stat”, coruptia ramane o virtute, avem aceiasi moguli, aceleasi circareli politice, aveam aceeasi societate civila (sobor de cufuriti ce-si trag salarii babane din proiecte europene si apoi trag parturi cu miros de intelepciune – niste impotenti morali). Ca si azi, si atunci lucrurile se desfasurau fara respect pentru lege. Iar poporul… Asta-i dezamagirea mea: ma frapeaza ca am crezut ca poporul asta evolueaza.

Romanii sunt cei mai mari consumatori de minciuna pe cap de locuitor din lume.

Ma uit la mine – si nu-mi vine sa cred. Unde-i Liviu ala care vroia sa se faca profesor de franceza? Unde-i baiatul ala cu parul lung care vroia cu disperare sa fuga in Paris, sa stea prin gari, sa fure, sa faca orice, numai sa poata sa se inscrie la Universitate? Unde-i Liviu ala cu parul vopsit in albastru si oranj care-si punea articolele de la ziar sub perna, plescaind fericit? Ce-i cu Liviu asta de-acum, inversunat si dezamagit, care nu se mai poate uita decat la Discovery si desene animate, care nu mai citeste decat Rodica Ojog-Brasoveanu si care, chiar si atunci cand proiecte maiestre ii reusesc, nu se mai bucura nicio secunda?

De azi inainte, nu stiu pentru cata vreme, imi pun sufletul pe “apel in asteptare”:

acel vechi eu n-are decat sa ma sune, o sa vad ca o face, dar nu o sa-i raspund.

Intr-o tara a coruptiei fara corupti, cu societate civila necivilizata, cu un popor demn care barfeste pe la colturi, macar atata lucru pot sa fac si eu – sa-mi ignor sufletul.

PS: Stati pe receptie, in curand o sa vi-l arat pe Isus. Nu, nu am luat-o razna, o sa vi-l arat pe Isus, asa cum il vad si il folosesc romanii.

Criza nu putea fi evitata, cred eu. Nu sunt economistul sef al BNR, nu am studii de “distressed economy”, sunt doar un mic om de afaceri.

Dar efectele ei ar fi putut fi repede diluate. Dar guvernul lui Emil Boc nu s-a priceput. Pur si simplu nu s-a priceput. Emil Boc e un om ok, un luptator, un om cinstit, e orice, dar nu e un economist, habar nu are de economie, nu ii intelege pe deplin resorturile.

*****

Mediul privat a fost motorul principal al cresterii economice si furnizorul principal de cash al Romaniei.

Da, acel cash care a fost pompat in sistemul birocratilor, acel cash dedicat “investitiilor” din care s-au infruptat casuneni si umbraresti, acel cash pentru care niciunul dintre oamenii de afaceri din Romania nu a primit vreodata multumiri din partea mediului politic.

Mediul privat este acum in agonie. In lipsa unor masuri concrete, dar in prezenta unor “planuri anti criza” ineficiente prezentate bombastic duminica de premierul Emil Boc, mediul privat a luat pumni in gura inca de la inceputul anului. Socul loviturilor i-a ucis pe cei mici din business, pe cei ce nu s-au protejat, pe cei ce s-au imprumutat prosteste, pe cei ce nu au stiut sa stea la cutie. Dar nu i-a omorat pe cei ce s-au stiut adapta, pe cei ce au avut rezerve financiare, pe cei ce au avut curajul sa caute noi oportunitati.

Supravietuitorii acestor sase luni de criza nu (s-)au asteptat nimic de la Guvern. Fiindca, in general, oamenii de afaceri nu isi bazeaza strategiile pe eventualul suport al statului, ci eventual si armonizeaza un plan de afaceri, in functie de cutremurele legislative ce le pot perturba in mod nefericit asteptarile.

Supravietuitorii acestor sase luni s-au obisnuit deja cu greul. Li s-au intamplat de toate: blocari de conturi, popriri, amanari de plati, bani luati cu imprumut, rusinea de a-ti executa partenerii de o viata, cam tot.

Asa ca, mai greu poate, vor supravietui si in urmatoarele sase luni, incercand sa miste cat mai mult, ca frigul falimentului sa nu le cuprinda oasele.

Dar oamenii mici, ei abia acum vor da fata cu Criza.

O simt eu, o sa vedeti.

Pana acum, mama ta, sora sau fratele tau, vecinul, prietena, au tras de bani cum au putut, ponderandu-si efervescenta de anul trecut, eventual folosind micile rezerve.

Dar pentru ei, pentru cei mici, fara salarii de mii de euro, fara pile la banci, fara prieteni in lumea buna a politicului, pentru cei mici va urma un soc incredibil.

“Semnele” apocalipsei economice sunt numeroase: somajul va creste mult mai mult, nivelul de trai va scadea teribil (se preconizeaza, statistic, ca un milion de romani vor atinge pragul saraciei la finele anului), economia se va contracta probabil cu inca 3 procente in cel mai optimist scenariu, rahatii de la FMI vor amana transele santajand guvernul, circareala politica se va potenta, ca doar urmeaza alegeri.

Nu stiu sa dau vreo solutie, pot sa imi dau doar cu parerea: nu cred in faze de genul “romanii se vor mobiliza, se vor trezi la realitate, vor munci mai mult in momentele grele”, Romania nu e o astfel de tara.

Romania e o tara care asteapta sa i se dea de mancare, nu e o tara care sa vrea sa se sacrifice.

*****

Ce se mai intampla pe la saptamanalul pe care il pregatim?

In primul rand, (cred ca) ne-am gasit un sediu frumos (si la fel de central) in care vor incapea oamenii din ambele produse.

In al doilea rand, am completat echipa cu niste nume bune. Pe unele, le vedeti deja scriind in Citynews.ro, de altele veti afla mai incolo.

In al treilea rand, o sa fac cu Claudiu Mocanu de la editura Urban Lifestyle o analiza serioasa de pret pentru a vedea daca putem sa scoatem timp de 35 de spatamani o serie de minicarti de bucatarie cu retete din gastronomiile lumii.

Nu o sa facem risipa de bani, nu o sa avem fitze, dar o sa cheltuim pe vizibilitatea produsului si pe expunerea lui in cat mai multe cartiere.

Renuntam total la chioscari. O sa ignor sase luni abonamentele. In plus, peste trei luni, o sa iau un sediu cat mai central de mica publicitate si o sa vreau sa ma introduc si eu in aceasta piata cam lalaie si neorganizata, dar cu mult potential.

Spre deosebire de Citynews.ro (unde se pastreaza toate “regulile” de business care au conturat brandul – cat mai putine parteneriate media, fara bartere, contracte de publicitate pe minim sase luni, exclus reclama politica), saptamanalul va face parteneriate, va face bartere si va accepta publicitate electorala pe reguli transparente (adica nu o sa ma apuc sa fac editii “speciale”, suplimente electorale si alte modalitati de prostitutie media).

A, si inca ceva: cu ingamfarea caracteristica mie, nu voi baga reclama in ziar decat daca clientul plateste in avans macheta. Asta e: o sa ratez probabil multe “oportunitati”, inclusiv agentiile de media din Bucuresti, dar putin imi pasa.

La acest moment, vanzatorii de media si regiile de publicitate pur si simplu isi bat joc de ziarele locale, platindu-le la 120 de zile. Cu mine nu vor putea.

Singura agentie care va avea tratament preferential va fi Trend Communication, care plateste mereu la timp si nu da tepe, cum fac alte celebre agentii care desfac media pe la noi prin urbe si care ofera bilete la ordin fara acoperire sau cate si mai cate.

Si, nu in cele din urma, atunci cand va fi gata de lansare, vom bea o bere rece. Ca e al dracului de zapusit aerul.

Asadar, guvernul are un plan de masuri senzationale, in folosul mediului privat: propune o masura de ajutor pentru toti cei care nu si-au platit anul asta datoriile catre stat, dar le arata degetul mijlociu tuturor celor ce respecta legea si statul!

Foarte fain! Merci, domnule premier! Nea Pogea, esti marfa! Cum s-ar zice, toti nesimtitii care si-au permis sa ignore platile catre stat stau acum si rad de noi, dobitocii, care am platit la timp, facand eforturi gigantesti sa nu cumva sa intarziem vreo zi!

Foarte fain! Domnule Boc, nea Pogea, dau eu o bere pentru faza asta! Cand ne vedem, va arat cati bani lichizi am bani lichizi am bagat in sistemul de stat ca un bou, in loc sa ii folosesc pentru dezvoltare!

Masura guvernantilor este un gest incalificabil, un atentat la sanatatea mediului privat, o masura ce instiga la ignorarea legii si promoveaza frauda!

*&#@)#$   *^!% (las’ ca va traduceti voi!)

Ma papa si pe mine limba, ca si pe Cru – ieri a avut loc prima dezbatere din seria pe care primarul Sorin Apostu a initiat-o pentru stabilirea unui proiect de citybranding.

Primo, felicitari domnului Apostu ca doreste sa rezolve aceasta problema.

Secundo, multumim Primariei pentru invitatia adresata Imagistica de a participa la dezbatere. Nu am onorat-o, fiindca eu, personal, prevedeam nivelul discutiilor si am preferat sa nu imi pierd vremea. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar eu ascult de patru ani balivernele universitarilor ori parerile “competente” ale unor sfertodocti si… m-am saturat. Din punctul meu de vedere, Iosif Pop si Branzas au avut cele mai pertinente opinii cu privire la subiect. As fi vrut, de asemenea, sa aud si eu parerea unor brand manageri sau creatori de brand care pastoresc nume importante date comunitatii: un Tudor Giurgiu de la TIFF, o Anca Rarau de la Banca Transilvania, o Oana Iures de la Napolact, o Mihaela Turdean de la Farmec, adica oameni care mosmondesc anual strategii complexe de branding si care ar fi putut veni nu cu verdicte, ci cu experienta.

Tertio – si stiu ca aici o sa imi sara in cap toti – da’ citybranding n-o sa faca Primaria niciodata cu scriitorasi ratati, universitari decrepiti si studentei aiesecisti. No, ca am zis-o!

Ca si in cazul lui Alin Tise ce nu vrea sa isi asume responsabilitatea cheltuirii banului public alocat mass media, si domnul Sorin Apostu ar trebui sa ia Cluj-Napoca de coarne: fie sa faca o licitatie, fie sa atribuie proiectul unei firme specializate, CU EXPERIENTA in branding (eventual, cu un proiect de citybranding in portofoliu), nu sa isi dea cu parerea orice firmulita de publicitate (da, injurati, falimentarilor si escrocilor!).

Daca experienta mai mult decat relevanta a clujeanului Bogdan Branzas nu i-ar parea suficienta domnului Apostu, pentru o suma de bani de DOAR trei ori mai mare decat cascavalul alocat stalpisorilor de beton proiectati de Planwerk, dumnealui si-ar putea asigura consultanta unor nume mari din strainatate.

Pana acum, in mica mea activitate de cativa ani la carma Imagistica, m-am batut de vreo patru ori pe proiecte majore cu firme de profil din capitala.

Erau proiecte locale in care aceste firme bucurestene doreau sa se implice, dar prezentarile lor tradau cliseismul si lipsa de research PROFUND inainte de elaborarea materialului creativ.

Asa mi se pare ca arata si propunerile “celebrei” companii Porter Novelli care s-a ostenit sa ne arate cateva logo-uri prin intermediul primarului: ei au creat o poveste care isi doreste sa aseze orasul acolo unde el nu se simte bine.

Chiar daca firma care a produs aceste prezentari este una cu pedigree, mi se pare ca nu a nimerit-o deloc! Asa-zisa lor cercetare a fost facuta prin intermediul messengerului (dezvaluire exclusiva ) , eu si inca un om de afaceri am fost abordati de cineva de acolo in acest fel. Ba, frate, un research pentru un proiect de asemenea anvergura presupune teren si interviuri de cel putin patru luni de zile, ca sa “mirosi” orasul si sa ii faci o radiografie cat mai acurata!

Simplul fapt ca variantele de identitate vizuala propuse se bazeaza pe denumirea Cluj (si nu Cluj-Napoca) ne arata ca acea “cercetare” a fost facuta cu fundul. Aici nu discutam de judet, ci de citybranding, iar orasul e Cluj-Napoca, chiar daca lungimea acestui nume compus i-ar putea da de cap putin mai mult din punct de vedere vizual unui art director.

Tot ce vedem in aceste prezentari sunt niste bla-bla-uri cu o umbra de legitimitate argumentativa, genul pe care le scriem cu totii la teza de limba romana pentru ca asa le-am citit in cartile de analiza literara.

Istoria?

Cluj-Napoca este un oras plin de istorie, atata doar ca locuitorii sai habar nu au detalii precise despre ea )) . Noroc ca Primaria a demarat initiativa scrierii unei istorii a orasului, fiindca doar citind-o, ne vom putea recunoaste identitatea pe care putem construi ceva in viitor.

In ciuda diversitatii monumentelor istorice si culturale, a cladirilor s a m d, niciun edificiu dintre acestea nu exceleaza prin valoarea “de piata” necesara includerii ei ca argument intr-o asemenea discutie.

Obiective?

Sa fim seriosi, in afara de Gradina Botanica, cu greu ne putem lauda ca detinem puncte MAJORE de interes ce pot fi branduibile.

Mai bine inchei aici.

De fapt, mai vreau sa zgandar putin tocana.

Plin de viata din 1167? Sincer, eu nu vad acest oras ca pe o sticla de bere.

Transilvania traieste aici? Mi se pare o declaratie de intentie ce tradeaza o atitudine infumurata. Restul ardelenilor unde traiesc? La Oltenita, la Babadag?

Cel mai bun mix transilvan? Pretentios, chiar prea pretentios, plus o senzatie de rece. Nu mai punem la socoteala ca traducerea in engleza a acestui slogan il va baga in ceata pe orice turist. Iar asta cu mixul transilvan, ma duce cu gandul la o punga de Vegeta.

Iar ideea asta incrancenata de a propune Zilele Orasului asa, cu obstinatie, mi se pare prafuita rau. Ziua Castravetelui de la Szeged ar avea mai mare succes decat zilele orasului din Cluj-Napoca.

Cat priveste pozitionarea creativa, toate atributele-adjective prezentate  mi se par exagerate: eu nu vad Clujul magnetic si nici efervescent.

Mi-ar placea o abordare mai calda, mai nepretentioasa, mai comerciala.

Un proiect de citybranding nu trebuie sa-i placa lui Marga, lui Dancu, lui Dalai Lama, ci locuitorilor sai – primii vectori de raspandire a identitatii orasului – si vizitatorilor sai – cei mai importanti “utilizatori” ai acestei identitati.

Nu consider MEGARELEVANT argumentul existentei unei traditii universitare pentru crearea unui brand de oras precum Cluj-Napoca, atat de eterogen. Mai tarziu eventual, cand am stabilit deja ce vrem de la brandul orasului, putem face campanii targetate in liceele transilvanene pentru a le reaminti viitorilor studenti ca universitatile noastre ii asteapta.

Mai cred ca un asemenea proiect nu poate fi dus la capat fara sprijinul concret al marilor firme din Cluj, al Primariei si al comunitatii.

Pana acum, in afara de Primarie, nimeni nu a avut chef de implicare intr-un proiect de citybranding serios.

Toti si-au dat cu parerea, dar firmele din Cluj au refuzat orice implicare financiara.

Universitatile sunt foarte greu de urnit.

Iar comunitatea are nevoie de multa “curte” ca sa isi formeze o parere.