Livin’ on the edge
Ador melodia asta, ma simt foarte eu cand o ascult.
Caci asa traiesc de ani de zile.
La limita. Like a chronic-risk-taker.
Nu stiu daca m-as putea obisnui vreodata altfel.
Nu cred ca imi doresc o viata calma.
Nu simt ca am exagerat vreodata apasand cu talpa pe acceleratia riscului total, dar, e drept, Cineva-Acolo-Sus a avut in nenumarate randuri grija de mine.
Unora nu li se potriveste o asemenea viata. Altii vor sa o traiasca, dar se dezechilibreaza-ntr-o zi si pica, de obicei pe partea Raului.
Nu fiti invidiosi pe mine: nici eu nu stiu, atunci cand simt in talpi taietura fina si rece a lamei, daca merg spre Rau sau spre Bine.
Dar stiu ca trebuie sa merg inainte.
Related posts:
dragut………chiar dragut,am gasit din intimplare ceea ce ai scris si am ramas cu gura cascata,probabil stii ce zici…da,Aerosmith,trebuie sa ai o cultura muzicala pentru asta ca si pentru altele asemenea……e draguta ideea ca si dumneata esti asa cum eram cindva,aveai voie sa asculti Europa Libera dar n-aveai voie sa comentezi…asa am ajuns noi cei ce am trecut de-o virsta….ascultam jazz,rock,simfonica…etc dar nu comentam!ne aude cineva si nu e bine pentru noi………..
asa si? nu prea inteleg care e scopul editorialului…
eu zic ca iti merge bine si ca te simti “in stare”. nu cred ca te-ai gindit ca traiesti pe marginea unei prapastii, ci mai degraba ca emani o stare de bine si ca incepe sa iti placa de tine asa cum esti, iar acest lucru nu se intimpla in urma cu ceva timp. e semn de implinire…te iubesc femeile, te cauta prietenii, capeti consistenta materiala (incet dar sigur) si iti vin idei frumoase care, puse in practica, cresc si mai mult cota ta personala. daca e asa, bine, bravo tie! daca nu….