Ce facem noi la Citynews.ro poate fi aplicat oriunde in Europa.

De exemplu, in Ungaria. Unde Citynews.hu poate intra lejer pe o piata media destul de plicticoasa, dar cu bugete de advertising online considerabil mai mari.

Cine e interesat de o asociere pentru dezvoltarea proiectului si intru cucerirea maghiarimii stie cum sa dea de mine.

Nu e nicio recenzie la Balzac.

E doar fascinatia cu care, de-o vreme, observ un alt “tipar” in jurul vietii mele: al femeii de 30 de ani. Necasatorita, suava, bagata in relatii complicate si dornica de mai mult decat de-o iubire de cearsaf. 

Ea are 30 de ani in curand, torsul perfect si ochii luminosi. Sarut-o si vei innebuni de mirare, caci saliva ei te “conecteaza” la cele mai felurite stari, trecandu-te electric prin nori, zburatacindu-ti din stomac turma de fluturi ce dormeau linistiti, bagandu-ti in nari cocaina limbii ei. Ea are in ea doua femei – prima e cea calma si matura, care citeste carti de aventuri si se iubeste “solid” cu viitorul sot in garsoniera cumparata impreuna, facand sex de doua ori pe saptamana; a doua e diavolita din coapsele ei care se iubeste cu un tip de care s-a indragostit in zece minute, chimic, fara scapare si caruia ii duce dorul in timp ce e cu viitorul, la gandul caruia se excita incontrolabil atunci cand, seara, dupa ce se stinge lumina in dormitor, si-l scoate din dulapul mintii, incet, sa n-auda nimeni si face ce vrea, in gand, cu el: ii doarme pe piept, se plimba dezbracati prin locuri pustii, ba chiar se si casatoreste cu el, seara de seara, bineinteles, de fiecare data intr-un nou scenariu si intr-o noua rochie.

Ea a trecut putin de 30 de ani, poate ca nu e rupta din revista Hustler, dar are acel je ne sais quoi din obrajii imbujorati care o face agreabila. E optimista si vesela, nu o poti scoate dintr-ale zambetelor, indiferent cat de cacacioasa e situatia. E o eterna sclava a iubirii, a amintirilor, de amandoua cu greu se poate desprinde, parca e lipita de ele cu prenadez din cel bun. Nu a avut multe relatii, dar a luat-o in freza de fiecare data. Pe primul l-a descoperit cu alta, dupa sapte ani de “convietuire” cand, in loc sa astepte inelul, si-a luat talpasita spasita. Cu ghearele lacuite in rosu dramatic, s-a agatat disperata de inima lui, ba chiar ar fi acceptat ca ala sa le futa pe amandoua. Ce vreti, relatie moderna! In fine, l-a gasit pe al doilea, un pomponel legat de fustita mamicii, necopt ca un ciorchine strepezit de struguri care iti strange limba. Ea stie ca relatia nu are niciun viitor, dar, un alt defect suav de-al ei, inchide ochii tare pana cand, pe pleoapele inchise, din stelele si liniile colorate ce ii apar fermecator, se deseneaza exact tabloul vietii la care tanjeste.

Ea a avut o viata grea si tare trista. Poate ca nici nu arata decent, cu sanii ei mari si defectul de la picior. Dar ochii, ochii ei dati cu crema de ghete maro, sunt singurele dovezi ale comorilor ce-i sunt ascunse in sange. Cand are chef, picteaza, cand nu are chef, plange. Ca i-e grea viata si nu are pe nimeni alaturi. Odata, cand i s-au strans prea multe lacrimi sub sani, a vrut sa se sinucida. Nu a mai reusit, dar a spart tot ce a prins in cale, s-a invartit in camera pret de vreo 4 secunde, apoi a cazut beata de necaz pe jos. Au gasit-o privind sub pat, cautandu-si parca papucul destinului sau, aruncat neglijent in strafundul canapelei. Acum e bine, dar tot singura si parca mai norocoasa: in felul ei simplu de a privi viata, e mai buna decat noi toti. Iar Dumnezeu, cand coboara jos sa isi ia ceva de mancare de la Mc Donalds, trece intotdeauna pe la ea si o inveleste de noapte buna.

Ea a muncit mereu pentru tot. Nu isi aduce aminte sa fi primit vreodata ceva de-a gata. Poate si de aceea e atat de darnica cu trupul ei, pe care il ofera tuturor celor interesati. Dar, cand capul ei se balangane de la impinsele pe care unul sau altul i le dau cand se opintesc in ea pe patura, gandurile ei zboara tot la Acela, pe care nu il va putea avea niciodata. Are doua casnicii trecute prin frigider, a renuntat la ele tot pentru Acela. Acela nici macar nu stie ca undeva, intr-un colt al orasului, de ani de zile, cineva se joaca cu poza lui, cineva vorbeste cu poza lui, cineva doarme cu poza lui, plangand ca un criminal in serie.

As mai avea o multime de “ele” in insectarul ochilor mei. Am scos doar patru la lumina.

Dar sunt destule ca sa va dati seama cat de frumoase sunt cele de treizeci. Si cat de tarziu, ca barbati, ne dam seama de asta.

Inform Media, societatea care tocmai a inchis astazi ziarul Cluj Expres, parea, atunci cand am luat eu prima oara contact cu un produs de-al ei, sa fie un model demn de urmat pentru orice antreprenor de presa locala.

Jurnal Bihorean s-a impus inca de la inceput drept o alternativa serioasa la (pana atunci) imbacsita presa locala oradeana.

Habar nu am unde au derapat ca si strategie, mai ales ca facusera si o serie de achizitii si in online.

Cand am vazut ca s-au pus pe cumparat ziare (Timpul de la Resita, Cuvantul Liber de la Hunedoara), am crezut ca vor duce reteta Jurnalului Bihorean peste tot. Dar s-au dat pe moda gratuitelor, pe un format editorial ciudat, cu o mica componenta locala si cu mult continut de factura generalist-tabloida.

Ce nu inteleg eu nici sa ma pici cu ceara e de ce s-au inversunat pe Cluj atat de tare. Clujul e o nuca greu de spart pe media scrisa, cu o piata greu de cucerit. Cat de prost trebuie sa fii sa strici atatia bani zi de zi, luna de luna, ca sa inchizi atat de brusc intr-o buna zi, admitand ca ai facut o greseala?

S-a discutat pe bloguri despre concurenta facuta de Adevarul de Seara.

Nu as pune cele doua produse pe acelasi calapod.

Chiar daca Adevarul de Seara are la randul sau o reteta editoriala diluata (scoti jde mii de exemplare ca sa dai cap de ziar un material ultra light???), intuiesc ca ideea lui Corneteanu cu acest gratuit este alta (nu ma injurati, poate nu va place Corneteanu, mie imi place foarte mult).

Corneteanu face doua chestii destepte cu acest gratuit: primo, indunda piata cu brandul sau si il consolideaza, obisnuind cititorul cu prezenta gazetei si facandu-l sa isi doreasca achizitia pe bani a Adevarului “normal” de a doua zi si, secundo, prin tiparirea gratuitului isi face cel mai eficient marketing posibil.

Nu a fost cazul cu Cluj Expres, ai carui proprietari au crezut ca fac din rahat bici.

Cluj Expres se inscrie din punctul meu de vedere in seria cazurilor idioate de afaceri si investitii in media din care mai putem aminti senzationalul cuplu Badiu-Nica, oameni de afaceri care au bagat sute de mii de euro intr-un ziar gratuit fara consistenta pe care l-au inchis subit, investind apoi, fara explicatii, intr-o televiziune locala.

Inchiderea Cluj Expres nu e ultima inchidere de ziar local la Cluj-Napoca.