Apr
30
Simtiti in aer mirosul ars al revoltei?
Filed Under Din oras | 8 Comments
Hotnews.ro – Presedintele Federatiei Alma Mater, Razvan Bobulescu, a declarat, joi, dupa intalnirea de la Cotroceni dintre liderii sindicali din educatie si seful statului, ca reactia presedintelui Traian Basescu la amenintarile cu greva a fost: “Ne-a zis ca nu ii pasa, ca putem sa facem ce vrem”.
Pai de ce le-ar pasa celor de la putere, de ce i-ar pasa domnului Basescu? Ii doare-n cur pe toti!
Ii doare in cur de profesorii ce imbraca acelasi costum ponosit si saliveaza la carti ani de zile, frustrati pe masurile guvernului care gaseste doua miliarde de euro sa cumpere niste aeronave militare ce vor rugini in hangare, in loc sa faca, cu aceeasi bani, scoli civilizate si sa dea salarii decente dascalilor!
Ii doare in cur pe guvernanti de cei mici, cum e biata mama, asistenta medicala care, dupa 30 de ani de munca, ia doispe milioane, vomate cu chiu cu vai prin “amabilitatea” vreunui ministru de finante din trecut care le-a zis sindicalistilor de la Sanitas sa nu ii mai prinda vreo doi ani pe la Guvern!
Ii doare in cur de micii intreprinzatori, de intreprinzatorii mijlocii si mari, care gem impovarati de angarale, inverziti de furie cand vad ca tot ce produc ei se fute cu nonsalanta pe masini scumpe la Parlament, pe salarii babane la consilieri, pe licitatii otravite la drumuri s a m d!
Ii doare in cur pe toti puternicii zilei de Romania de dincolo de orase, de Romania ce pute a grajd, de Romania imbacsita de praf, unde saracia isi aseaza degetele inchircite pe grumazele amaratilor ce se nasc fara viitor, traiesc mai rau ca vitele si mor nestiuti decat de statistici!
Ii doare in cur pe toti de tot.
In aer, miroase cum mirosea acum 5 ani, cand pesedeii sperau ca mai prind un mandat si instaurau presiune pe capul tuturor intr-o bulibaseala decizionala (credeam noi) fara precedent. Uite ca pesedeii au pierdut atunci, au venit altii in locul lor care au promis nespus si au realizat un cacat, timpul a trecut, iar pesedeii s-au intors, alaturi de cei ce ii invinsesera mai an, e criza, lumea zice ca nu mai poate, romanul se simte oropsit, toti murmura in basca sau in batic…
Dar eu cred ca e numai o vrajeala.
Mirosul ars al revoltei vine de la oala cu fasole a vecinei noastre cea uituca.
Apr
29
Generatia care nu asteapta copii
Filed Under De-ale mele | 34 Comments
Privesc in jurul meu si observ tot mai multi ca mine. Oameni cu varste intre 28 si 35 de ani care nu au copii, chiar daca sunt casatoriti de ceva vreme.
Suntem parte a unei generatii ciudate formata din cupluri care nu asteapta copii.
Nu stiu ce credeti voi, cei care sunteti ca mine. Dar eu nu simt inca “nevoia”.
Liviu, asa ceva nu se pregateste, imi zic unii, ceasul biologic ticaie, imi zice mama, o sa regretati mai tarziu, crede alta, o sa vrei sa il faci cand o sa ai 40 de ani si o sa creasca alaturi de voi cand veti fi batrani cufuriti, mai completeaza altul.
Da, oameni buni, dar eu nu simt nimic, nu simt ca “trebuie”.
Culmea, n-ar trebui sa gandesc asa. Doar parintii mei au fost crescuti la casa de copii si stiu cat de importanta este familia. Dar tot nu ma pot convinge pe mine ca trebuie sa respect datul.
Mi-e frica de faptul ca un copil mi-ar lua si putina libertate/timp liber pe care o am. Protestez inauntrul fiintei mele, caci doresc, egoist, sa mai pot sa ma bucur de casnicia mea.
Am o viata foarte agitata si eu, dar si Cristina, dar parca nu am vrea sa ne dam un Alt-Escape din ea.
Sunt multi ca mine. Multi care nu vor sa se opreasca din viata pe care o duc. Sau care nu au curaj. Sau care pur si simplu isi mai dau putin ragaz.
Nu ii judec, ii inteleg foarte bine. Suntem un fel de tineri cu mintea imbatranita si obosita.
Ne-am futut de la 20-22 de ani tineretea muncind ca tampitii si acum visam la un concediu moral in care, speram noi, sa fim scutiti de telefoanele Inimii care ne spun ca nu ne-am platit factura Vietii.
Apr
28
Nikita, sinucisa? Naomi e solutia, domnu’ Dan!
Filed Under Din oras | 7 Comments
Domnul Dan Tapalaga scrie textul zilei despre laturile din ultima vreme din viata noastra televizoristica.
Poa’ sa scrie dumnealui cat vrea despre laturile media, ele devin tot mai fetide, fara putinta de a mai putea fi aruncate deoparte.
E bataie pe audiente. O bataie atat de mare incat nimeni nu se mai sinchiseste de principii. Aseara, “celebra” Naomi, o boschetara ce n-are demnitate nici cat o curva de pe Calea Turzii, facea dezvaluiri socante despre sinuciderea Nikitei, macumba bortoasa despre care ea, Naomi, nu stia ca e in drum spre Antena 1, la emisiunea lui Capatos. Toate astea in timp ce in Jurnalul National, ziar de inalta tinuta, citim despre Patriciu si despre “acest comportament de ciorditor de speta joasa care este cu atat mai abject, cu cat raptul s-a produs in dispretul legii si cu premeditare”.
Mogulii se bat rau zilele astea: se bat intre ei, se bat cu Basescu, se bat cu bunul simt, parca e ultima scena din sfarsitul lumii!
Bine ca macar au cu ce sa se bata.
La noi, in provincie, pseudo-mogulasii abia de mai respira, sugrumati de fantoma falimentului. Ei nu au televiziuni puternice sau ziare babane, ei sunt proprietarii unor glume media pe care, isi inchipuie ei, le folosesc drept pavaza “in caz de ceva”.
Nu prea mai au unde sa se faloseasca cu puterea lor: la stat, banii s-au imputinat, la privat e jale, politicienii abia de le mai raspund la semeseuri.
Daca pseud0-mogulasii sunt proprietari de firme de constructii sau de turism sau de uzini mecanice sau fost securisti vor arunca la gunoi foarte curand presa, fiindca au destule probleme in a-si sustine afacerile, nu mai au nevoie si de alte guri financiare de hranit.
Cum presa locala nu are travestiti si handicapate de aratat lumii, vocea ei, si asa redusa de interese de-a lungul anilor, va amuti.
Apr
27
… e o poza de prin 1994, primita via email de la fosta mea colega de banca.
Haha, ce fata aveam! Va vine sau nu sa credeti, am dansat intr-un ansamblu folcloric scolar timp de 8 ani de zile si, credeti-ma, a fost o experienta pe cinste! Si acum mi se face pielea de gaina cand vad dansatori de ansamblu, cum e cel de la Ratuc care este senzational, cu niste oameni foarte daruiti si bine pregatiti!
Ce-i drept, acolo am si invatat sa chefuiesc zdravan, deprinzand diverse snoave si bancuri, cantece si strigaturi mai porcoase, dar nu imi pare rau deloc.
Mi-am amintit de lumea aia faina ieri, la Bargau, unde am fost intr-o vizita de “lucru” pe tema “Criza din imobiliare nu se simte in pahare”, unde am primit si-un premiu:
Apr
25
Niste romanasi ghinionisti sunt tinuti prizonieri de niste pirati somalezi care ameninta sa ii ucida daca nu li se implinesc revendicarile.
Marturisesc ca sunt intrigat de faptul ca nicio televiziune nu s-a apucat sa faca tzircus pe tema asta: nu tu helicopter de la Realitatea, nu tu poze cu prizonierii, nu tu material cu nepoata, bunica si mama lor, nu tu Adelin Ochisor, nimiiic!
Oare nu or fi simtit potentialul sefii din televiziuni? Sau asteapta sa le crape capul somalezii si dupa aia sa organizeze un parastas mediatic cum i-au facut bietului handbalist?
Pana una alta, va urez doua melodii:
Francis Cabrel – Je l’aime a mourir
Apr
22
Scurte si marunte
Filed Under Din oras | 6 Comments
- iertare pentru pauza. Cand nu ma simt in stare sa scriu, prefer sa ma uit pe pereti. Aveam nevoie de aer proaspat.
- am fost la Paris cu Wizzair. eu, un cufurit si jumatate, adversar feroce al low-cost-urilor aeriene, nu am avut ce comenta: curatenie, orar respectat, stewardesele mult mai amabile si mai dragute (cel putin nu aveau cururile cat batoza colectivului, precum cele de la Tarom)
- am petrecut cinci zile frecand cam toate muzeele mai necalcate de piciorul japonezilor (Muzeul Modei, Muzeul Cinema-ului, Muzeul Erotismului s.a.m.d)
- am fost fara laptop, act de mare angajament
- m-am intristat ca Parisul a devenit o mica-mica cocina imbacsita de emigranti, dar m-am bucurat ca un popor de infumurati precum cel francez a ajuns sa fie sugrumat de emigranti din majoritatea tarilor africane
- am fost la un concert de gospel de toata jena, prilej cu care am aflat ca parizienii participa la orice cacat de eveniment, doar ca sa aiba cu ce sa se laude seara prietenilor (ba, eu am fost la un concert gospel, tu, eu am fost la ceva mai tare – la o demonstratie de protest pentru eliberarea a 5 cubanezi, etc).
- am venit pe avion balosind la gandul unor oua rosii cu castraveti si branza telemea, ceea ce am si performat
- m-am apucat de treaba (peste 120 de emailuri, in afara de spam), atent la zvonurile din piata care spun ca doua mari agentii de publicitate sunt pe punctul de a-si da duhul. In urmatoarele 3 luni, s-ar putea sa mai auzim de niste crahuri, atat din lumea media, cat si din advertising
- va pupez si va ofer drept scuza-cadou un deal cu flori chiar de la buza unui rondou din Montmartre
Apr
15
Afaceri clujene – Broker Cluj sau de ce nu e bine sa te pui cu Secu
Filed Under Din oras | 2 Comments
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) i-a interzis fostului presedinte al SSIF Broker Cluj, Petru Prunea, sa mai activeze in urmatorii cinci ani la bursa. Decizia vine in urma unui control efectuat la sucursale din Deva si Baia Mare, unde CNVM a constatat mai multe fraude.
Petru Prunea, fost boxer de performanta, se da acum lovit, desi motivele pentru care CNVM l-a ars sunt mai mult decat grave. Practic, prea preocupat de interviurile pupincuriste pe care le dadea prin ziarele financiare despre cat de tare e Broker SA, a permis dezvoltarea unor proceduri financiare penale (fraude si inginerii de cea mai joasa speta).
Prunea da acum vina pe divizia de securities a Bancii Transilvania pe care o acuza de manevre impotriva sa si a firmei pe care o conduce. In lumea bursei, orice e posibil, dar eu nu cred ca decaderea lui Prunea se datoreaza jocurilor BT. Sau, cel putin, nu in intregime.
Sa derulam putin arhiva mintii si sa ne uitam la evenimentele din 2007 si 2008. Erau vremuri in care Prunea anunta rezultate “la hectar” in privinta profitului (2007), dar si vremuri in care (2008) se batea cu pumnul in piept despre felul in care va gestiona criza.
Printre aceste interviuri, Prunea incepea sa atace – la inceput, mai incet, apoi, tot mai tare – un fond inchis de investitii ce urma sa fie listat pe Bursa. E vorba de STK Emergent, al carui presedinte, Nicolae Pascu, fusese angajat al firmei conduse de Prunea.
Acuzele lui Prunea erau grave: STK manipuleaza piata, STK este un nou FNI, Pascu are abilitati manageriale similare cu ale traficantilor de droguri, PD-l e in spatele fondului etc.
La vremea cand debita asemenea ineptii, Prunea nu era o voce de neglijat. Listarea fondului STK a fost serios afectata de aceste declaratii care diminuau cel mai pretuit giuvaer al clientilor BVB: increderea.
Din pacate, gura lui Prunea i-a batut curu’. Fiindca, efectiv, a avut ghinion: s-a pus cu cine nu trebuia.
Caci in spatele tanarului Pascu, altminteri o persoana modesta, cu aspect blajin, stau, inca de la inceputuri, mari bogatani ai urbei clujene si nationale, dar si mari securisti ai Romaniei. Ultimii dintre ei, securistii, urasc sa fie aratati cu lanterna, dar, poate mai tare decat asta, urasc sa piarda bani.
Fondul s-a listat. La nefericitul moment, criza deja tragea parturi fetide pe bursa, iar scandalurile instalate de Prunea au dinamitat mult rata de subscriptie a investitorilor.
Oamenii din spatele lui STK nu au putut sa faca nimic atunci, dar au asteptat cuminti o greseala.
Iar greseala a venit. Rares Nilas, unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai primei generatii de brokeri autorizati, sau tanarul Pascu – ambii fost angajati ai lui Prunea – stiau foarte bine care sunt punctele nevralgice ale managementului SSIF Broker SA.
Cu un pic de sprijin din partea organelor de ancheta, era floare la ureche sa darami imperiul lui Prunea. Nu partea penala a fost vizata, sunt sigur, ci oferirea pe tava CNVM-ului a unui motiv de eliminare din piata a batranului boxer.
Prunea nu mai valoreaza astfel nici cat o ceapa degerata.
Povestea lui Prunea e intrucatva trista. Dar foarte normala pentru lumea marilor afaceri, in care nu exista mila si nici “succesuri” eterne. Cei care stiu ce inseamna sa faci afaceri si care joaca la nivel mare inteleg din prima clipa ca spatele trebuie sa iti fie mereu asigurat, ca nu e bine niciodata sa faci gura mare, fiindca nu stii niciodata peste cine dai, ca trebuie sa iesi la un moment dat din schema, LA TIMP, daca joci solitar.
Nu stiu ce face Petru Prunea zilele astea, dar i-as recomanda sa citeasca o strofa dintr-o preluare buna de tot a cantecului lui Dylan (daca nu ma insel), “tradus” pe limba lui Pittis intr-un cantec pe care il ascultdin cand in cand in ambele versiuni fara sa ma pot hotari care imi place mai mult:
Un boxer sta prin gunoaie
El ce lupta o iubea
Si prin gand ii umbla iara
Caderile multe la podea
Si pumnii cu gramada
Pan’ce urla pus pe plans
Uite plec eu, uite plec eu
Dar ramane pumnul strans…