Nu sunt mare fan PNL, dar ce s-a intamplat in ultima luna la ei, plus discursurile de azi si competitia dintre Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu, mi-au dat impresia ca acest partid poate fi considerat un etalon al competitiei politice in Romania.

… si pentru simplul motiv ca, indiferent de statistici si cifre si indicatori si indici macro si nivel de datorie publica, reusea sa aduca primavara mai repede…

Daca primarul Clujului va aplica noul regulament de publicitate stradala, nu-i vad bine pe unii proprietari de firme de publicitate din Cluj-Napoca, asa cum nu le vad bine nici pe marile companii bucurestene care au scos ani de zile tone de profit din retelele clujene.

Pentru marii jucatori, nu va mai fi la fel de interesant sa se bage la licitatii ce pot urca preturile pana in stratosfera.

Pentru micii jucatori locali, noul regulament va insemna o reducere cu minim 25 la suta a veniturilor. Zic minim, fiindca unele nume “celebre” de agentii de publicitate au trait ani de zile din veniturile conferite de outdoor-ul mai mult sau mai putin ilegal. In lipsa acestui venit, multe se vor apropia incetisor de faliment.

Caci bugetele clientilor au scazut dramatic si, in plus, nimeni nu are chef sa cumpere panouri la a cincea mana la un pret foarte ridicat.

Nume cunoscute din piata locala au disponibilizat oameni buni, au datorii de miliarde de lei la furnizori (presa, productie) sau la stat.

Asa se intampla cand iti bagi botul in banii clientului cu gandul de a-i pune mai tarziu la loc sau cand intri in vrie si nu iti platesti tva-ul sau impozitele, dar iti tragi Porsche sau mai stiu eu ce fite de masini.

N-am crezut ca in anul 2009 ma voi mai simti atat de penibil cum ma simteam si acum cativa ani ori de cate ori venea sorocul sarbatorii Zilei Nationale a Ungariei maghiarilor de pretutindeni.

Ma plimb de o jumatate de ora prin Cluj si ii dictez acest post lui Iulian in cautarea unei bancute, unde sa imi asez oasele, sa ma desfat cu aceasta zi de primavara adevarata.

Nu exista colt de strada sau parcare in centrul Clujului care sa nu fie intesata de “forte” – tablagii plictisiti care isi descocoseaza coloana vertebrala ori de cate ori palcuri de maghiari apar sub streasina chipiului lor, indreptandu-se spre biserica.

E si nevoie de “forte”, mai ales ca ungurii, imbracati frumos, de sarbatoare, unii perechi, altii solitari, zambesc frumos si isi cara cartile de rugaciune. Care, nu-i asa, pot ascunde revolvere, bombe cu ceas, grenade lacrimogene sau tiribombe .

Azi e Ziua.  Ziua in care s-au adunat la colt de Piata Unirii si 17 steaguri verzi – nu le-ar mai inverzi prejudecatile capul – ale Noii Generatii.

La ce-s bune atatea chestii penibile? Nici romani, nici unguri, vezi cazul presedintelui maghiar care a fortat procedurile tocmai pentru a pune gaz pe foc, n-ar mai trebui sa se comporte astfel.

Pana la urma urmei, si pe Mathias Rex, si pe Avram Iancu la fel se caca porumbeii.

De aproape opt luni de zile, masina de zvoneri a prietenilor lui Cozmin Gusa a inceput sa imparta in stanga si in dreapta vestea: Sergiu Toader va pleca de la Realitatea, vine Cozmin Gusa sef mare.

Prietenii lui Gusa (se stiu ei) imparteau informatia cu pretuita precautie: “cam in februarie 2009, intra in paine, va fi sef total, va face deranj, va reorganiza trustul, ii da Vantu mana libera”.

O minciunica mare si un mic adevar: contractul lui Toader chiar expira la inceputul lui 2009, iar informatia putea sa para plauzibila, cunsocuta fiind relatia foarte solida de prietenie dintre mogul si Gusa.

Toader a plecat, a venit Hurezeanu presedinte al trustului. Au innebunit curiosii – pai, daca Hurezeanu a luat postul asta, cat de mare va fi Gusa? Maaaare de tot, bagau pe foc amicii lui Cozmin, in soapte complice.

In numele viitorului post detinut, viitorii colaboratori ai Marelui Sef Realitatea TV negociau deja “misiuni speciale” – periaje la primari de prin Ardeal, proiecte de companie, cum se zice pe la Capitala – invarteli.

Butaforia era completa: Cozmin s-a retras din PIN, viitorii colaboratori si-au luat la revedere de la familie si prieteni, fara sa uite sa mai adauge un detaliu care sa intareasca surpriza: vor lucra in fostul sediu Gelsor, v-ati prins, acolo unde numai greii Imparatului SOV au voie sa stea.

Mie imi venise o parte din “adevaratul adevar” luni dupa-amiaza. O sursa, nu foarte mare amic cu SOV, imi spusese ca Gusa joaca teatru, ca nu va fi sef la Realitatea, ci ca va avea un soi de agentie de publicitate/proiecte/biznisuri cu care, folosindu-se de SOV si de renumele postului de televiziune, vor face sa fie bine. Zicea aceeasi sursa, cam malitioasa, ca Vantu sta rau cu cash-ul, ba chiar insinua ca e disperat. Altminteri, nu isi explica de ce SOV se cobora intr-atat incat sa isi expuna cu atata evidenta numele in societate.

Adevarata dezvaluire o face insa Floriana Jucan de la Q Magazine care, indiferent daca a fost servita sa nu cu informatii direct de SOV, a facut senzatie si valva, chiar si in randul jurnalistilor de investigatii. Bravo ei!

Nici emisiunea de la Realitatea TV nu a fost intamplatoare. Cititi aici scriptul si va veti da seama ca aceasta emisiune din 9 martie, pe langa senzationalii invitati Patriciu si SOV, are si rolul de semnalizator, de semnal: “Atentie, am inceput!”, par sa transmita mogulii.

Mesajul ii e adresat lui Basescu si vine dupa mai multe luni in care jihadul mediatic la adresa sa s-a intetit. Zic unii oameni foarte informati ca linsajul de pe Realitatea ar fi fost premeditat de SOV, care si-ar fi dorit ca Basescu sa zica “piua” si sa il cheme la diverse negocieri privind “cestiuni” importante. Cum “Base” nu a cedat la santaj, Realitatii i s-au lipit Antenele si, discret, Patriciu.

In aceasta piesa de teatru chinezesc, teatru al umbrelor si sforilor, al perdelelor ascutite si al soaptelor inabusite, papusarii si-au ales personajele: Patriciu il ia pe Crin de plete, SOV il ia de Gusa pe Geoana, iar Voiculescu ajuta din spate cu zmarandestii sai mediatici.

Luati-va semintele si berea: ne pregatim de finala cea mare! Mogulii si-au depasit orgoliile si privesc, uniti cu leucoplastul conjuncturii, spre Basescucelcuseriviciilesistructurilecustatulsicudosarele.

Bataia asta trebuia sa aiba loc acum patru ani, Nastase a scapat lejer atunci, mogulii nu erau inca decisi daca le e de folos o fratie.

Acum insa desertul e bantuit de praf, aerul e incert ca dragostea de adolescenti, iar momentul… momentul e unic!

Atata m-a frecat la cap Andrei Crivat sa ma duc pana la Irish&Music Pub sa bag la foale din deja celebrele sandwich-uri, incat nu am rezistat si am dat iama, ros de foame si curiozitate.

In treacat fie spus, nu mai fusesem prin Music Pub de pe vremea cand agatam gagici prin celebra metoda “halba de bere cu votca” si credeam ca localul e plin tot cu vizigoti nespalati si boraci. Surpriza insa, Septi, cel care detine acum ”carciuma” a facut minuni acolo, renovand totul si dand un pic de civilizatie si stil locatiei. Nu multe fite, dar atat cat trebuie sa te faca sa te simti bine. Si liber.

Crivat asta e cam dilau. Se vede cand isi baga el coada, insufleteste orice proiect.

Sandwich-urile astea – ca e O’ Bama, ca e O’ Felie sau O’ Ceapa – fac adevarate minuni la ceas de seara si cer voleuri voioase de bere.

E reclama pe fata, dar mi-am platit nota. Chiar cred ca ar trebui sa va dati intr-o seara un F5 si sa aflati daca am dreptate sau nu.

Mi-am pus in cap sa dezvolt si sa lansez in maxim 6 luni un portal al Clujului, unul adevarat, diferit de toate labele triste precum cluj4all sau cluj.info sau cluj.net.

Proiectul meu va fi unul util si modern, in stilul Imagistica.

Initial, m-am gandit ca as putea sa cumpar un domeniu de genul cluj.ro sau cluj.com. 

M-am mai lovit de targoveti de domenii si in trecut, dar aia erau profesionisti, daca se poate spune asa ceva despre oamenii astia: vreau sa zic ca am purtat discutii onorabile, de afaceri si cu argumente.

Dar povestea cu aceste doua domenii m-a lasat masca.

L-am contactat pe proprietarul primului domeniu, cluj.ro, un obscur patron de firma de software care, de fapt, nu mai functioneaza si e transformata intr-un sereleu de constructii. Omul mi-a servit o poveste gogonata cum ca el nu se pricepe la vandut domenii, ca nu are niciun fel de experienta, rugandu-ma sa ii fac eu un pret.

Intre timp, l-am rugat pe un amic de-al meu sa se intereseze de tipul asta (amicul meu e un priceput vanzator de domenii) si am aflat ca proprietarul actual avusese un conflict cu un alt clujean vizavi de proprietatea domeniului. Il sun si pe ala. Alt obscur patron, de data asta de restaurant, care s-a jurat ca domeniul e al lui si ca actualul proprietar il detine ilegal.

Deja eram buimac. Revin la primul. I-o servesc clar, ii zic ceva de genul – dom’le, lasa gargara si zi-mi cat vrei pe .ro. Sa vedeti, ca eu am mai avut oferte sa il vand, chiar si la 300 de milioane de lei, dar am refuzat… Ii zic: omule, dar daca nu faci nimic cu el, daca nu stii sa il dezvolti, de ce nu il vinzi altcuiva…

Asa… mai bine il tin…, imi zice el.

Cu detinatorul cluj.com a fost mai simplu. Ne-am lamurit tot prin doua-trei emailuri. El, cetatean canadian de origine romana, baga prin 2007 pe forumuri texte cum ca domeniul sau valoreaza 35-40 de mii de dolari. Ii scriu omului ca ii ofer 5 mii. Ala imi scrie ca a primit o oferta de la cineva: 8 mii de parai platibili in mai. Ii zic 5,5 mii, dar ne platim fiecare taxele. Ala imi zice 6,5, ca e stresat cu banii si numai de aia imi vinde la pretul asta.

Eu zic pas, dupa inca doua zile de gandire. Nu pentru suma, ci pentru idee. Cu banii pe care i-as da baiatului ala, imi fac o campanie numa’ buna de marketing pentru noul portal. Va fi putin mai mult de muncit pentru a impune noul nume, dar denumirea e oricum “brenduibila”.

Exista o gramada de puleti care au domenii .ro foarte bune. Norocul lor.

Ce ma enerveaza e ca nu au simtul realitatii. Cer mii de euro pentru un domeniu, sume care nu se justifica. Sunt copti de foame, dar refuza un dezvoltator, mergand pe principiul: da-l in ma-sa, ca are bani, daca nu da, mai bine mai stau si mai astept doi ani.