Situatia de la Cluj-Napoca este unica in istoria postdecembrista a tarii. Asemanatoare cu cea a Sibiului, unde Klaus Johannis conduce cu mana forte tot ce misca in judet, dar si mai interesanta din prisma faptului ca trioul prefect-primar-presedinte de consiliu judetean are sprijinul premierului si, de ce nu, al presedintelui Romaniei.
E o axa de otel? Greu de spus.
Din reteta metalului cu care este zamislita axa ne lipsesc noua, muritorilor de rand, cateva chestii: nu stim cat va dura alianta, nu stim daca presedintele isi va da demisia si va demara alegeri odata cu cele pentru parlamentul european, nu stim daca presedintele nu isi va dori sa fie premier si sa il bage pe Boc la presedintie (e o varianta).
Ce stim insa e ca, in ceea ce priveste Clujul, aceasta axa poate sa ii decida toata dezvoltarea in urmatorii ani.
Pornim discutia luand la purecat o filiala locala interesanta – cea a PD-L – care nu s-a diminuat ca dimensiuni, ci a crescut favorizata de mandatul de primar al lui Boc. E o filiala in care, pe langa trepadusi ca deputatul Adrian Gurzau sau eterna speranta cu girofar Rares Rusu, pe langa cameleoni ca parlamentarii Mircea Giurgiu, Ilie Calian sau Serban Radulescu, au crescut si oameni politici puternici.
Voi vorbi despre patru dintre ei, asa cum ma pricep, voi scrie ceea ce cred si simt.
Cred ca in puterea acestor patru oameni sta viitorul Clujului.
Sorin Apostu este cel pe care acest viitor se bazeaza cel mai mult. A ajuns primar, desi el a fost primar “in umbra” ani de zile. Apostu e un om puternic, care isi planifica riguros cariera. E un om care nu rateaza oportunitati, un mix de inteligenta si viclenie, disciplina si ambitie care il transforma intr-un pilon redutabil al partidului.
Dupa parerea mea, a unui om care nu il cunoaste deloc, dar care si-a facut o impresie urmarindu-l patru ani, el este cheia Clujului. Am mai zis, a avut un noroc chior sa ajunga primar, prin plecarea subita a lui Boc la Bucuresti, dar norocul si l-a facut singur.
Speranta mea e sa nu isi piarda capul, odata cu noua preamarire. Dorinta mea este sa nu se transforme intr-un politician Alpha TV (pentru cei ce nu-s din Cluj, Alpha e o televiziune locala, de altfel respectabila, care gazduia niste emisiuni sforaitoare cu fostul primar) – etapa si stilul de primar initiat de Emil Boc trebuie depasite. Apostu trebuie sa treaca la nivelul urmator.
Sorin Apostu nu este un om foarte popular in filiala locala a PD-L. Cei ce il urasc sau il fac moldovean (pe la spate), ar trebui sa nu uite ca Apostu a muncit in sediul ala de partid in vremuri cand in filiala nu mai erau, pe langa Boc, decat doi-trei membri, Apostu a fost acolo cand nimeni nu se inghesuia sa plateasca factura la gaz si cand un top de hartie era judicios folosit.
Inca ceva: cei care au o problema cu numirea sa in functia de primar sa se sperie. Apostu nu va ramane doar cu atat. Va dori si sefia filialei. E si normal sa si-o doreasca, e cel care poate sa o dezvolte mai mult decat Daniel Buda, plecat la Bucuresti.
Alin Tise este personajul pe umerii caruia sta viitorul judetului. Un tip extrem de ambitios, Tise a evoluat invatand din greseli sau din situatii in care a fost pus, cateodata fara voia sa. Putini il cunosc cu adevarat, dar toti isi dau cu parerea despre el: unii il cred capricios, altii il cred foarte razbunator. N-as zice. Alin Tise e inca putin avocat in comportament, are acel ceva – de cocos – in atitudine, dar nu e deloc un ageamiu. E dur, pragmatic, cateodata exagerat, dar stie regulile jocului politic. Poate ca nu e genul laudaros, dar asta nu inseamna ca nu e eficient.
Daca as putea sa ii transmit un sfat, i-as spune ca, in ceea ce il priveste, e important sa se inhame la un proiect grandios. Un proiect solid, pe care sa il duca pana la capat. Asta cred eu ca e calea implinirii lui, solutia cu care va inchide gura tuturor celor ce nu cred in el.
Florin Stamatian, noul prefect, a fost deja pictat de atotstiutorii Clujului. Au zis cu totii: “Gata, profesorul a primit si el o functie, nu puteau sa il ignore. O sa fie un prefect cuminte, un prefect pasiv”. N-as zice aceste lucruri despre Stamatian.
Omul asta a refuzat de-a lungul anilor demnitati mult mai inalte decat cea de prefect. Iar daca a acceptat acest post, a fost pentru ca nu existau alte solutii viabile pentru aceasta functie (filiala e cam la fundul sacului in ceea ce priveste cadrele de nadejde – voi scrie mai multe in cele ce urmeaza).
E clar ca Stamatian nu va fi un prefect incisiv, va fi un supraveghetor atent al activitatii consiliului local si al celui judetean. Dar poate aduce orasului si judetului o alta dinamica, prin coordonarea mai eficienta a deconcentratelor. Daca Stamatian are o misiune, este aceea de a aseza pe aceeasi linie activitatile serviciilor publice deconcentrate, pentru ca acum e cam vraiste in zona asta.
In fine, Daniel Buda, presedintele Comisiei Juridice din Camera Deputatilor, un politician descoperit si dezvoltat de Boc, la fel un lider puternic in filiala clujenilor.
Daniel Buda a fost mereu o interfata eficienta a Clujului la Bucuresti. Indiferent ca a fost vorba de interesele partidului sau de interesele orasului, Buda a fost de foarte multe ori cel trimis sa rezolve, sa negocieze sau sa atace. Interesant la acest politician, foarte tanar pentru anvergura pe care a dobandit-o, este ca nu isi doreste (inca) pozitii si functii importante.
Tineretea asta are si cateva neajunsuri. Sangele fierbinte a lui Buda l-a facut adeseori neplacut in ochii colaboratorilor. Se va raci cu timpul.
Buda e un personaj de penumbra, de “semiculise”. Si cand zic semiculise, nu intentionez sa induc nimic rau.
Buda e omul caruia Emil Boc trebuie sa ii creioneze un destin politic mai apasat. De Boc depinde ce va ajunge Buda cu adevarat.
Sa trecem acum si la niste realitati. Lucruri nespuse pe fata, lucruri importante ce ii privesc pe acesti patru oameni care pot influenta in bine sau in rau viitorul Clujului.
Adevarul este ca acesti patru oameni nu se prea inghit unul pe altul. Se tolereaza reciproc, “pentru binele partidului” si pentru ca se tem de mania lui Boc. Dar fiecare are cate ceva de impartit cu restul de trei.
Ori asta trebuie sa inceteze. In lipsa unei opozitii reale (revigorarea PSD si PNL in urmatorii patru ani pare acum o gluma buna), singurul pericol care ii paste pe cei patru este sa isi faca unii altora opozitie.
Dar daca se vor sprijini reciproc si vor lasa la o parte ambitiile personale, vor modela cum vor dori destinul unuia dintre cele mai importante orase ale Romaniei. Clujul a crescut mult in ultimii patru ani, dar nu destul, mai trebuie sa creasca. Ii lipseste acel “glamour”, ii simtim cu totii lipsa. Deci e mult de munca.
Partidul incepe sa intre in pana de cadre. Cine isi va asuma cresterea viitoarei generatii? Daca Daniel Buda nu se retrage barbateste din functia de presedinte al organizatiei, isi va asuma el dezvoltarea filialei? Va putea sa o faca de la Bucuresti? Iar daca se va retrage, va putea Apostu sa creeze aceeasi emotie ca si Boc in randul membrilor de partid? Greselile PSD Cluj ar trebui sa le dea de gandit. Cand erau la putere, clujenii pesedisti (ministri, deputati, etc) si-au ignorat filiala: deh, nu mai era timp de detalii. Acum plang in pumni si nu isi pot reveni.
N-am concluzii. Azi pur si simplu nu am.
Am temeri si sperante. Temeri ca nu cumva orgoliile acestor politicieni sa influenteze in rau viata mea de cetatean. Sperante ca acesti politicieni vor intelege incredibila sansa pe care o au.
Sa tinem pumnii stransi Clujului.
Citeste mai mult
)
