Feb
27
Afaceri clujene. Astazi, preambul
Filed Under Din oras | 2 Comments
Vreau de multa vreme sa scriu despre afacerile din Cluj-Napoca. Despre cele de succes, despre cele care par de succes, despre esecuri, despre motivele pentru care unele afaceri pica in nas.
O sa vorbim despre strazi blestemate, despre prosti, despre destepti, despre mitomanii din mediul de business.
O sa ne intrebam impreuna de ce nu merg restaurantele, de ce nu ies clujenii la cumparaturi, de ce nu merg la teatru decat la anumite spectacole (de obicei, suse, deci “afaceri culturale”), in fine, eu zic ca o sa ne distram de minune analizand cateva chestii interesante.
PS: Ca tot vine week-end-ul, sa ne mai si destindem cu ultima creatie tricoistica a domnului Iulian Haba, care a imaginat designul de mai jos, o idee care va rupe normele (lui Gruita 
)
Feb
26
Noua ordine locala a Clujului
Filed Under Din oras | 17 Comments
Situatia de la Cluj-Napoca este unica in istoria postdecembrista a tarii. Asemanatoare cu cea a Sibiului, unde Klaus Johannis conduce cu mana forte tot ce misca in judet, dar si mai interesanta din prisma faptului ca trioul prefect-primar-presedinte de consiliu judetean are sprijinul premierului si, de ce nu, al presedintelui Romaniei.
E o axa de otel? Greu de spus.
Din reteta metalului cu care este zamislita axa ne lipsesc noua, muritorilor de rand, cateva chestii: nu stim cat va dura alianta, nu stim daca presedintele isi va da demisia si va demara alegeri odata cu cele pentru parlamentul european, nu stim daca presedintele nu isi va dori sa fie premier si sa il bage pe Boc la presedintie (e o varianta).
Ce stim insa e ca, in ceea ce priveste Clujul, aceasta axa poate sa ii decida toata dezvoltarea in urmatorii ani.
Pornim discutia luand la purecat o filiala locala interesanta – cea a PD-L – care nu s-a diminuat ca dimensiuni, ci a crescut favorizata de mandatul de primar al lui Boc. E o filiala in care, pe langa trepadusi ca deputatul Adrian Gurzau sau eterna speranta cu girofar Rares Rusu, pe langa cameleoni ca parlamentarii Mircea Giurgiu, Ilie Calian sau Serban Radulescu, au crescut si oameni politici puternici.
Voi vorbi despre patru dintre ei, asa cum ma pricep, voi scrie ceea ce cred si simt.
Cred ca in puterea acestor patru oameni sta viitorul Clujului.
Sorin Apostu este cel pe care acest viitor se bazeaza cel mai mult. A ajuns primar, desi el a fost primar “in umbra” ani de zile. Apostu e un om puternic, care isi planifica riguros cariera. E un om care nu rateaza oportunitati, un mix de inteligenta si viclenie, disciplina si ambitie care il transforma intr-un pilon redutabil al partidului.
Dupa parerea mea, a unui om care nu il cunoaste deloc, dar care si-a facut o impresie urmarindu-l patru ani, el este cheia Clujului. Am mai zis, a avut un noroc chior sa ajunga primar, prin plecarea subita a lui Boc la Bucuresti, dar norocul si l-a facut singur.
Speranta mea e sa nu isi piarda capul, odata cu noua preamarire. Dorinta mea este sa nu se transforme intr-un politician Alpha TV (pentru cei ce nu-s din Cluj, Alpha e o televiziune locala, de altfel respectabila, care gazduia niste emisiuni sforaitoare cu fostul primar) – etapa si stilul de primar initiat de Emil Boc trebuie depasite. Apostu trebuie sa treaca la nivelul urmator.
Sorin Apostu nu este un om foarte popular in filiala locala a PD-L. Cei ce il urasc sau il fac moldovean (pe la spate), ar trebui sa nu uite ca Apostu a muncit in sediul ala de partid in vremuri cand in filiala nu mai erau, pe langa Boc, decat doi-trei membri, Apostu a fost acolo cand nimeni nu se inghesuia sa plateasca factura la gaz si cand un top de hartie era judicios folosit.
Inca ceva: cei care au o problema cu numirea sa in functia de primar sa se sperie. Apostu nu va ramane doar cu atat. Va dori si sefia filialei. E si normal sa si-o doreasca, e cel care poate sa o dezvolte mai mult decat Daniel Buda, plecat la Bucuresti.
Alin Tise este personajul pe umerii caruia sta viitorul judetului. Un tip extrem de ambitios, Tise a evoluat invatand din greseli sau din situatii in care a fost pus, cateodata fara voia sa. Putini il cunosc cu adevarat, dar toti isi dau cu parerea despre el: unii il cred capricios, altii il cred foarte razbunator. N-as zice. Alin Tise e inca putin avocat in comportament, are acel ceva – de cocos – in atitudine, dar nu e deloc un ageamiu. E dur, pragmatic, cateodata exagerat, dar stie regulile jocului politic. Poate ca nu e genul laudaros, dar asta nu inseamna ca nu e eficient.
Daca as putea sa ii transmit un sfat, i-as spune ca, in ceea ce il priveste, e important sa se inhame la un proiect grandios. Un proiect solid, pe care sa il duca pana la capat. Asta cred eu ca e calea implinirii lui, solutia cu care va inchide gura tuturor celor ce nu cred in el.
Florin Stamatian, noul prefect, a fost deja pictat de atotstiutorii Clujului. Au zis cu totii: “Gata, profesorul a primit si el o functie, nu puteau sa il ignore. O sa fie un prefect cuminte, un prefect pasiv”. N-as zice aceste lucruri despre Stamatian.
Omul asta a refuzat de-a lungul anilor demnitati mult mai inalte decat cea de prefect. Iar daca a acceptat acest post, a fost pentru ca nu existau alte solutii viabile pentru aceasta functie (filiala e cam la fundul sacului in ceea ce priveste cadrele de nadejde – voi scrie mai multe in cele ce urmeaza).
E clar ca Stamatian nu va fi un prefect incisiv, va fi un supraveghetor atent al activitatii consiliului local si al celui judetean. Dar poate aduce orasului si judetului o alta dinamica, prin coordonarea mai eficienta a deconcentratelor. Daca Stamatian are o misiune, este aceea de a aseza pe aceeasi linie activitatile serviciilor publice deconcentrate, pentru ca acum e cam vraiste in zona asta.
In fine, Daniel Buda, presedintele Comisiei Juridice din Camera Deputatilor, un politician descoperit si dezvoltat de Boc, la fel un lider puternic in filiala clujenilor.
Daniel Buda a fost mereu o interfata eficienta a Clujului la Bucuresti. Indiferent ca a fost vorba de interesele partidului sau de interesele orasului, Buda a fost de foarte multe ori cel trimis sa rezolve, sa negocieze sau sa atace. Interesant la acest politician, foarte tanar pentru anvergura pe care a dobandit-o, este ca nu isi doreste (inca) pozitii si functii importante.
Tineretea asta are si cateva neajunsuri. Sangele fierbinte a lui Buda l-a facut adeseori neplacut in ochii colaboratorilor. Se va raci cu timpul.
Buda e un personaj de penumbra, de “semiculise”. Si cand zic semiculise, nu intentionez sa induc nimic rau.
Buda e omul caruia Emil Boc trebuie sa ii creioneze un destin politic mai apasat. De Boc depinde ce va ajunge Buda cu adevarat.
Sa trecem acum si la niste realitati. Lucruri nespuse pe fata, lucruri importante ce ii privesc pe acesti patru oameni care pot influenta in bine sau in rau viitorul Clujului.
Adevarul este ca acesti patru oameni nu se prea inghit unul pe altul. Se tolereaza reciproc, “pentru binele partidului” si pentru ca se tem de mania lui Boc. Dar fiecare are cate ceva de impartit cu restul de trei.
Ori asta trebuie sa inceteze. In lipsa unei opozitii reale (revigorarea PSD si PNL in urmatorii patru ani pare acum o gluma buna), singurul pericol care ii paste pe cei patru este sa isi faca unii altora opozitie.
Dar daca se vor sprijini reciproc si vor lasa la o parte ambitiile personale, vor modela cum vor dori destinul unuia dintre cele mai importante orase ale Romaniei. Clujul a crescut mult in ultimii patru ani, dar nu destul, mai trebuie sa creasca. Ii lipseste acel “glamour”, ii simtim cu totii lipsa. Deci e mult de munca.
Partidul incepe sa intre in pana de cadre. Cine isi va asuma cresterea viitoarei generatii? Daca Daniel Buda nu se retrage barbateste din functia de presedinte al organizatiei, isi va asuma el dezvoltarea filialei? Va putea sa o faca de la Bucuresti? Iar daca se va retrage, va putea Apostu sa creeze aceeasi emotie ca si Boc in randul membrilor de partid? Greselile PSD Cluj ar trebui sa le dea de gandit. Cand erau la putere, clujenii pesedisti (ministri, deputati, etc) si-au ignorat filiala: deh, nu mai era timp de detalii. Acum plang in pumni si nu isi pot reveni.
N-am concluzii. Azi pur si simplu nu am.
Am temeri si sperante. Temeri ca nu cumva orgoliile acestor politicieni sa influenteze in rau viata mea de cetatean. Sperante ca acesti politicieni vor intelege incredibila sansa pe care o au.
Sa tinem pumnii stransi Clujului.
Feb
25
O femeie adevarata
Filed Under Din oras | 5 Comments
O citesc ori de cate ori scrie in Elle, imi place felul ei nonconformist si faptul ca nu uita niciodata unde e nordul.
In busola ei sufleteasca, lucrurile par mai complicate decat un sudoku de nivel maxim, dar devin simple in traducerea ei.
Mihaela Radulescu vorbeste limba vietii foarte bine.
Va recomand azi un interviu .
Feb
24
Coincidente paranoice (update 2)
Filed Under Din oras | 8 Comments
Cand Emil Boc dadea declaratii de la Jucu, niste mangafale spargeau sediul BT. Un minut si sase secunde, pac! si gata! Au sters putina. Profesionisti, ce dracu’!
Cand Emil Boc se dadea cu saniuta la Baisoara, niste alte mangafale ii spargeau casa lui Alin Tise, presedintele CJ Cluj. Fara urme, curat. Incredibil de curat.
Mie imi place sa adulmec lucruri. Miros pita, tigarile pe care le fumez, ziarele pe care le citesc, benzina, narile iubitei etc.
Acum adulmec ceva ce mi se pare mai mult decat o coincidenta: daca nu as trai in Romania, m-as duce direct la medicul curant si as cere niste Zyprexa.
Cum insa stiu ce se intampla la noi, cum insa am auzit faze in care oameni ai legii, cu mare putere, pot sa fabrice probe, sa planteze probe, sa te bage la parnaie sau sa te compromita, mi se pare ciudat ca, in ultima vreme, ori de cate ori Boc vine la Cluj, se intampla cate ceva.
De parca forte ascunse, pe care nu le cunoastem, dar ale caror maini catifelate le simtim mereu, ar incerca sa ne damneze orasul. Clujul e raaaaaaaaaaaaaau, la Cluj totul e raaaaaaaaaaaaaaaaaaau, parca simt in creieri.
PS: Rares Bogdan are un text foarte interesant care imi dovedeste ca inca nu am nevoie de medicatie. Inca
PS2: Mai sunt si altii care scot coincidente paranoice. De exemplu, ca eu si Rares Bogdan dezvoltam subiecte comune, ba pe blog, ba in editoriale. Asta e gogonata. Ce nu e gogonat in schimb este faptul ca avem o colaborare buna. Chiar si intre agentii, Trend Communication si Imagistica. O colaborare care mi-a dat ghes, de exemplu, sa refuz azi dimineata o cerere de pret pentru reclama la Citynews.ro.
Cererea venea din partea agentiei Ad(d)Veritas, o agentie care are datorii la ziarul ZIUA de Cluj de mai bine de 8 luni.
Nu sunt recuperatorul de bani al ziarului Ziua de Cluj, dar faptul ca o agentie de publicitate (si nu e singura) isi bate joc de veniturile unei institutii media ma enerveaza la culme. Spuneti-i solidaritate, spuneti-i cum vreti. Dar Ad(d)Veritas face un gest de cacat vizavi de un furnizor care si-a respectat contractul.
PS3: Da, se pare ca blogul asta are ceva efect, de vreme ce, la nici doua ore de la publicarea PS-ului, cei de la Ziua de Cluj au primit un bilet la ordin prin care si-au recuperat datoria. Asta nu inseamna ca Ad(d)Veritas nu a gresit, intarziind o plata 8 luni!!!
Feb
23
Presa de la tara – un exemplu interesant
Filed Under Din oras | 5 Comments
Cine s-ar gandi ca taranii vor sa citeasca ceva?! Noua ne pasa de oraseni, facem produse doar pentru ei, produse in care, poate, includem sporadic rubrici despre satul romanesc - de obicei, interviuri sforaitoare cu nu stiu ce primar sau cu nu stiu ce popa. Dar nu ii privim ca pe niste cititori de presa.
Povestea de mai jos mi-a fost spusa de un prieten, om de afaceri. Cica anul trecut, un fost celebru penetecedist, Dan Horoba, ar fi incercat sa editeze o publicatie pentru mediul rural. A bagat in foaie de toate: mai un articol de la Ziua de Cluj, mai un text de la Romania Libera, ba o relatare despre cum sa ingrijim caii, in fine, “mixul editorial” era facut dupa parerile editorului, asa cum a estimat el profilul viitorilor sai cititori.
La inceput, ziarele erau distribuite, daca bine mi-a relatat prietenul meu, prin carciumi, magazine alimentare, cooperative etc., la pretul de 1 Ron. Recuperarea banilor se facea insa destul de greu: pentru 6 roni, trebuia sa mergi pana nu stiu unde in Bontida. Asa ca Horoba a decis sa dea ziarul gratuit.
Ca sa poata sa o faca, avea insa nevoie de niste publicitate care sa ii acopere costurile. A obtinut niste fonduri de la niste prieteni cu companii care aveau produse destinate mediului rural. Odata gratuit, ziarul a fost mult mai repede distribuit si mai repede “inghitit” de oameni.
Ce sa vezi, ce sa vezi, au inceput prietenii lui Horoba sa sune extaziati: reclama avusese un efect incredibil, iar oamenii vroiau sa suplimenteze fondurile de publicitate.
Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ziarul. Dar ideea…
Pe tarani, presa, adevarata presa, ii ignora de 19 ani. Nimeni nu s-a gandit sa parieze pe ei, nimeni nu ii vede consumatori de presa scrisa. Desi ignorantilor li se pare ca mediul rural a stagnat, din punctul de vedere al emanciparii, chiar si cu pasi mici, lucrurile nu s-au impotmolit: de bine, de rau, telefonia mobila merge bine cu cositul, televiziunea face casa buna cu odihna de seara.
Bancile, firmele de telecom, produsele industriei usoare si multe, multe altele, ar putea lejer specula o asemenea piata.
Cine va avea curajul sa se inhame la un asemenea proiect?
Feb
22
Azi nu mi-s dus la biserica
Filed Under Din oras | 7 Comments
Beau suc de lamaie cu cactus, ceva brizbriz de la Pfanner, si citesc poezii de Brumaru.
Astazi, m-am gandit sa citim un Cantec Naiv.
Erai nesimtit de frumoasa!
Aveai captuseli de matasa
Pe acolo pe unde nu-i voie
Sa umbli decat la nevoie.
Cu mainile, ba chiar cu gura,
In clipele date de-a dura
De ingeri ce-si lasa scriptura
Si-o iau halandala prin lume,
Cu nimbul si-aripile-n spume,
Cand musti dintr-o para zemoasa.
Erai nesimtit de frumoasa…
Feb
20
Cand va crapa presa locala invechita?
Filed Under Din oras | 5 Comments
Exista in toate judetele – sunt ziare cu titluri de sorginte comunista ori sunt publicatii ce au deja zece ani vechime. Rezista inchircit, indiferent de puterea politica, de criza sau de schimbarile de curs ale euro.
Informeaza, spun unii. Informeaza la suprafata, as spune eu. Publica ineptii, pagini intregi de interviuri sforaitoare cu alesii locali, articole cu sisestenii in sarbatoare (locuitorii din Sisesti), poeziile artistilor urbei (nu le citeste nici dracu), dari de seama de la bilantul Parchetului etc.
Dau limbi in cur, practica critica la comanda, se fac pres cand trebuie.
Nu se adapteaza, nu investesc nici in marketing, nici in angajati, nici in cititori.
Nu au management, afacerea se scurge taras-grapis, intr-un simulacru de onestitate din care picura profituri onorabile.
Eu ma intreb cand vor disparea de tot, de vreme ce pe piata au aparut si ziare super ok (exemplu Jurnal Bihorean), care pot fi considerate modele demne de urmat pentru oricine.
Eu imi raspund mie la intrebare. Niciodata! Atata timp cat se va gasi un deputat care sa picure 25 de milioane pe luna pentru un interviu, atata timp cat Electrica va mai face anunturi de trei lei pe euroi buni ca li s-a ordonat de catre prefect, atunci presa locala “de sustinere” nu va muri niciodata.
PS: In curand, tot despre presa, dar despre presa rurala. Am o istorie mega interesanta.