Stiu ca nu am dreptate sa gandesc asa dar, ori de cate ori ii vad la televizor pe membrii PNT-CD, creierul meu imi da un SMS: “Niste ratati, hahaha!”.

Tariceanu a fost ieri la Cluj sa lanseze candidatul liberal la Primaria orasului.

Candidatul e Marius Nicoara, un om care a contabilizat doua mari infrangeri anul trecut si o va bifa si pe a treia (nu se pune mandatul de senator, unde a fost ales pe calculator de Tariceanu).

Candidatul este, dupa unele barfe, vlaguit din punct de vedere financiar si moral: a bagat deja bani in doua campanii babane, a pierdut destul pe bursa pe actiunile Bancii Transilvania (unde este membru fondator), a fost fortat sa se implice in cursa, “ca sa tina sus steagul PNL”.

Ma gandeam ca Tariceanu va lua in serios batalia de Cluj, ca ii va intelege importanta. Speram sa monteze intreg aparatul central de partid (strategi, sponsori, media), pentru a sapa la temelia sanselor lui Sorin Apostu (candidatul PD-L, pentru cei ce nu sunt din Cluj).

Dar nu ma credeam ca se va comporta ca ultima gioarsa. Cand singurul tau element din discurs este “reprosul” ca Apostu e omul lui Boc, ba mai mult, cand faci glumite de cacat stalcindu-i “din greseala” numele in “Aprostu”, atunci esti mai penibil decat un penetist ratat. O fi Apostu omul lui Boc, dar parca si Nicoara si-a chemat fratele mai mare pe maidan sa ii dea suturi in cur adversarului!

De cealalta parte, PSD ne-a surprins realmente, nominalizandu-l pe modestul candidat emininke Teodor Pop Puscas. Bine, modest este Puscas doar sufleteste, ca financiar sta bine. Tare as vrea sa vad cum ar arata o audienta intre domnia sa, primar, om de afaceri si pensionar militar,  si un pensionar civil. I-as pune pe fiecare sa isi desarte sacosele: pe nea Puscas poseta Louis Vuitton, pe nea Vasile din Gheorgheni, plasa din rafie.

Atat a putut PSD sa dea: un om care se crede mereu in misiune. Abia astept sa vina la Cluj greii PSD ca sa il lanseze la apa pe cel ales.

Trecand peste ironia asta si ajungand la alta, eu asemuiesc PSD Cluj unei haite de maidanezi ce latra doct si nervos spre un arici facut covrig. In ironia mea, ariciul simbolizeaza Viitorul, dar ei, cainii, nu stiu asta si latra si saliveaza spre el fara sa stie cum sa il intoarca.

Slab, foarte slab. In conditiile date, nimeni nu pare in stare sa sesizeze oportunitatile si contextul in care aceasta campanie are loc, nimeni nu speculeaza incalcarea promisiunii de a nu parasi Clujul, facuta de Boc. Nimeni nu are o strategie coerenta, niciun opozant al PD-L nu are echipa si bani pentru a castiga Primaria. 

Stau cuminte si astept sa vina verdele. Sunt in centrul orasului, masinile trec transpirate si grabite.

Apare un grup de scoleri: trei baieti si o fetita, nu au mai mult de zece ani. Sunt veseli si galagiosi, se imping unii intr-altii. La un moment dat, fetita face doi pasi in spate, se curbeaza ca o pisica, isi pregateste ghearele si ii trage jos pantalonii de trening copilului blond ochelarist. Gest sec. 

O rama de piele, liniste si apoi un izvor de lacrimi. El plange, ceilalti au zbughit-o de multa vreme.

Copiii de azi nu sunt doar mai evoluati, ci si mai cruzi… 

Un articol greu (cititi-l) si mii de ganduri de lehamite.

********************************************************

Cand am ganduri din astea si mi-e mintea obosita, ma gandesc cat mi-e de dor sa imi bag narile intr-un pahar verde de sifon cu sirop de zmeura. Sa trag pe fiecare conducta a nasului tepii de dioxid de carbon si sa hapai tot sucul racoros din trei inghitituri impiedicate.