Da, e criza peste tot. Si ea atinge si presa. Azi, ziare se inchid, ziare taie din cheltuieli, ziare dispar.

Eu cred ca presa e in criza de tare multa vreme. Si nu sunt semne ca ar putea iesi din ea.

La nivel national, titluri tari precum Ziua, Evenimentul Zilei, Cotidianul, se chinuie sa supravietuiasca mancand din propriile orgolii.

Ziua nu mai are identitate editoriala, Evenimentul Zilei sufera de supra-management, taindu-si craca zi de zi si platind tribut unor partizanate politice, aidoma Cotidianului, un ziar pe sufletul meu, dar care nici cu strategii de marketing facute de Dumnezeu nu va putea sa isi revina.

Bataia pe publicitate e crunta, insa e bine ca macar au pe ce sa se bata! La Bucuresti, cat de cat, se mai fac bugete pentru print, chiar daca ele se impart cum vor muschii unor directori de marketing sau ai unor agentii de media care au anumite preferinte. Chiar si asa, incasarile sunt mici, mici de tot, in comparatie cu nevoile unui ziar national. Ma refer la nevoile de business, de strategie, de dezvoltare. In acest context, oameni ca Patriciu sau Vantu devin esentiali pentru consolidarea unor produse de media serioase. Si au avantajul ca privesc media ca pe un business.

La nivel local, dezastru! Jale!

Titlurile comunistoide se gasesc in mai toate judetele tarii, dar viitorul lor e acolo unde se duc, mai devreme sau mai tarziu, si cititorii lor: la tintirim. Aceste titluri inca mai au incasari din mica publicitate sau din vanzari, dar lipsa de cunostinte manageriale, refuzul investitiilor si frica de marketing ii vor duce la faliment.

Titlurile de-o vara, ziarele finantate de speculantii imobiliari, ziarele jurnalistilor, abia de mai traiesc.

Titlurile de-o vara, aparute pentru a servi unor interese politice, se sting de la sine. Din pacate, sting si destine, prin angajarile masive de jurnalisti, ametiti de promisiuni de salarii imense.

Ziarele finantate de speculantii imobiliari/patroni de firme tari nu au nici ele vreo sansa. De obicei, daca e vorba de speculanti imobiliari, achizitia si sustinerea pe termen scurt a unui titlu reprezinta o cheltuiala infima, daca scopul final este obtinerea unui mijloc de control al administratiei locale sau judetene. Acesti “patroni de presa” sunt cei mai periculosi – folosesc presa ca pe o curva, isi fac nevoile cu ea, ii lasa niste parai in poseta si apoi se cara. Ei nu inteleg presa, nu ii cunosc sangele, respiratia, pasiunile, partizanatele. Ei  ii vad presei doar puterea, nu si slabiciunile, nu si menirea.

In fine, ziarele patronate de jurnalisti, niste greseli ale naturii acestui business, daca imi e permis sa spun asa, fara sa doresc sa jignesc pe cineva. Sunt multe exceptii pozitive, multi jurnalisti cu intelegere a business-ului, cu talent de management si cunostinte pe masura. Dar sunt si multi jurnalisti care iau decizia pripita de a-si deschide o publicatie, crezand ca o sa faca diferenta.  Si nu o fac. Se afunda in datorii, isi bat joc de angajati, se prostitueaza politic, doar ca sa supravietuiasca.

Bun, astea sunt greselile. Sa vedem si piedicile.

In marea lor majoritate, clientii locali de publicitate pur si simplu refuza sa isi faca reclama in presa, la radio, la TV. Nu inteleg menirea reclamei, nu inteleg de ce trebuie sa aiba o strategie de marketing, pur si simplu au impresia ca nu au nevoie de asa ceva.

Si atunci e tare greu sa obtii venituri din publicitate. Oamenii de vanzari din media sunt printre cei mai urgisiti, ca sa spun asa, printre cei mai refuzati, printre cei mai umiliti. Zi de zi, incearca sa convinga companiile sa intre pe propriul produs, zi de zi sunt refuzati. Victoriile lor sunt rare, dar adevarate. Fiindca orice client convins inseamna mult in pesajul general.

Dar cea mai mare problema sunt cititorii. Cititorii care nu cumpara presa locala, dar care cumpara tabloide. Care nu cumpara presa fiindca nu inteleg de ce trebuie sa fie informati. Cititorii needucati, care abia citesc placuta din lift. Cititorii neincrezatori, care refuza sa mai creada in presa, fiindca presa i-a dezamagit.

Nu stiu care sunt solutiile la toate chestiile expuse mai sus de mine. Cateodata, mi se pare ca unele pur si simplu nu au o rezolvare posibila, alergand coada una dupa alta in cercul vicios al dilemelor.

Stiu doar ca presa locala e la reanimare. E intinsa pe targa, abia de respira, dar e privita de ochii a zeci de medici sfatosi care se cearta intre ei degeaba, unii mai competenti, altii mai prost pregatiti. Aveti grija, dragi medici, pacientul mai are putin oxigen!