Urechi cu pasta de dinti

Cand incepe septembrie, simti in aer pasta de dinti a diminetii. E leneveala oricarei dimineti, dar parca in septembrie mi se umfla urechile de amintiri. Daca vreau sa ma inveselesc, citesc Toparceanu. Daca vreau sa oftez, citesc Dan Verona.

Azi, vreau sa fiu melancolic. Asa ca ne vom aduce aminte de Lantul Coliviilor.

In sanul de maica stateai si radeai,
O, ce colivie frumoasa aveai!
Si, deodata, plangand intr-o seara,
Te-ai trezit pe pamant ca-ntr-o gara,
Ca si cum ai fi fost dat afara din rai…

Copil doar o clipa, stingher si mirat,
La scoala te-au dus intr-un vechi internat.
Si, cum visele stand intre ziduri,
Incepusera sa capete riduri,
Ai spart geamul si-n zari fara nume ai plecat.

Ce te zbati, tu, fratioare?
Gandul e departe tare!
Si pe colivia mica
Sade colivia mare…
Nu e chip de evadare…

Abia ai trecut din copil in barbat
Si iata-te tuns cu chipiu de soldat,
Te-a vanat colivia cazarma
Sa te-nsoare cu patul de arma
Dar c-un pic de noroc si de-aici ai scapat!

Si iata iubirea desculta prin ploi
Te cheama razand sa privesti inapoi.
Nici nu stii in ce lunga robie
O pornesti cand usor te imbie
Sa treci pragul acum coliviei in doi!

Visand sa fii liber o singura zi,
De-acum ai albit tot schimband colivii
Si din viata aceasta intr-o seara
Te trezesti dat pe usa afara
Ca un inger bolnav parasit de cei vii.

Dar Domnu’ vazandu-te al nimanui
Coboara voios vrand cu el sa ramai
Si pe drum iti vorbeste in soapta
Ce duminici frumoase v-asteapta
Sus in cer unde sunt coliviile lui!

PS – nu va mai stresati ca va sterg comentariile. asa am eu chef. si, in general, accept sa fiu criticat de cei care ma cunosc, nu de niste tampiti care nu au baut o cafea cu mine si care persista tot cu aceleasi dume – ca sunt nebun, ca iau bani de la Paszkany, ca iau bani de la Boc, ca sunt securist… La buna revedere! 

No related posts.