Clujul n-are suflet.
Stire – agresorul cameramanului de la Jandarmerie, un huligan care i-a facut de rusine pe adevaratii suporteri ai lui U, va ramane in arest, in ciuda faptului ca familia agresorului i-a achitat victimei o suma de bani drept despagubiri. Vocea comentatorului, colegul Adi Rozenberg, se stinge. In finalul stirii, camera il prinde in chip pe agresorul mascat, apoi camera coboara pe mana ce tine o caramida cat toate zilele. Dar nu caramida e importanta, ci detaliul ce trece neobservat. Mana este inconjurata de inconfundabila bratara albastra purtata anul trecut de zeci de mii de clujeni: Clujul Are Suflet, o excelenta campanie de PR, gandita de discreta Anca Rarau, directorul de marketing al Bancii Transilvania.
Eveniment – e miercuri seara, e evenimentul caritabil organizat de realizatorul TV Sabin Mircea Rus (super felicitari!) dedicat strangerii de fonduri pentru ajutorarea artistei Anca Parghel. 24 de lucrari au fost donate de artistii clujeni, in speranta ca macar cateva zeci de milioane se vor strange pentru artista. A trecut o jumatate de ora. Se simte un miros acru de jena. In afara de artisti si cativa jurnalisti, daca sunt doi licitatori cat de cat interesati! Un doctor inimos cumpara o lucrare, dar nu vine nimeni altcineva la eveniment. “Clujenii” nu au chef si timp de prostii de acest gen.
Intamplare – E ora 11. Ioan Cerchedean (57) vrea sa o termine cu viata. Are un val pe ochi, o stransoare la inima, iar creierul parca e tot mai fara frica. Se urca pe pervazul ferestrei, se nevoieste sa isi caute un loc cat mai ferit si asteapta sa vada ce ii va aduce soarta. Iar soarta ii aduce un sfert din cartierul Marasti la picioare. Tot soiul de gura-casca: copii netunsi, tigani veseli, babe cu plase goale, grase fara servici, oameni seriosi, oameni nervosi – toti il privesc pe Ioan cu mare atentie, cu o asteptare ciudata in ochi.
E o asteptare normala, din astea vad ei la televizor in fiece zi. Atata doar ca azi stirile vor fi despre ei, cu ei. Si cu amaratul de Ioan. “Da’ arunca-te, boule, dumnezeii tai de ratat!”/”Nu se arunca, face numai spectacol”/”Hai sa ii dam un Red Bull, poate face aripi”. La Cluj, lumea se distreaza.
Nu stiu cum vi se pare voua, dar ce scrie Vasile Dancu despre Cluj-Napoca e mai mult decat real.
Orasul nostru e intr-un mare pericol. Caracterul sau eterogen accentueaza o non-identitate colectiva care ii transforma pe multi “clujeni” in “locuitori ai orasului Cluj-Napoca”. Dancu crede ca trebuie sa incepem dintr-un capat al Clujului: prin a-i scrie macar istoria.
Eu nu cred nimic. Dar stiu ce simt.
Stiu ce simt cand vad ca, pentru presa, oameni de afaceri, oameni ai administratiei, Clujul inseamna doar centrul orasului. Stiu ce simt cand vad salile goale ale cinematografelor din oras. Nu, nu ma sugruma spleen-ul, dar fac expeditii constante prin Marasti sau prin Manastur pentru a privi lumea. Lumea din magazinele alimentare de cartier, lumea din pizzerii, lumea din statiile de troleu, lumea adunata pe banci la taclale, in fata scarii de bloc. Ei sunt clujenii care nu stiu cine e Avram Iancu sau Matei Corvin (poate stiu ca sunt niste statui), ei sunt clujenii care vin rar in centru, ei sunt clujenii care nu au fost la teatru in viata lor, care au pasit in Gradina Botanica acum 30 de ani cand, in clasa a patra fiind, au fost dusi de invatatoare. Ei sunt clujenii-hamsteri ce pleaca la iarba verde in haita, se imbata din Burger si lasa cojile de oua in iarba.
Ei sunt clujenii care nu calca in librarii (una scurta – ati vazut ce prafuita e in ultima vreme Libraria Universitatii?), sunt clujenii care nu stiu cine e prefectul judetului, care nu au fost niciodata la mare.
Treceti peste unele exagerari generalizatoare si lasati-ma sa vorbesc si despre noi, cei ce ii privim cu raceala pe clujenii-hamsteri.
Suntem ziaristi? Atunci suntem cei ce ne invidiem unii pe altii, galagiosi si inimosi, perfizi si implicati, niciodata impreuna, dar ferindu-ne de singuratate. Suntem disciplinati ca o armata atunci cand descoperim o cauza comuna si barfitori ca o popota de jandarmi (de la Tolontan am furat-o), atunci cand nu avem cu ce ne ocupa timpul.
Clujul e scris de bistriteni ca mine, de zalauani ca Prodan, de deveni ca Moga sau din Ocna-Mures ca Rares Bogdan, etc. Cati dintre voi v-ati gasit locul? Cati dintre voi nu urati si iubiti deopotriva orasul asta?
Suntem oameni de afaceri? Atunci suntem cei ce ne dam la gioale, indiferent unde ni se intersecteaza drumurile. Pentru noi, Clujul e un loc unde se face business, nu e un oras. E terenul de razboi in care trebuie sa ai grija din care tabara faci parte. Daca esti de pe Lac sau de-al ungurilor, din grupul BT sau din grupul securistilor, atunci trebuie sa stii pe ce cai sa apuci, cu cine sa te aliezi si cui sa nu ii ceri sprijinul. Doamne fereste sa ii vezi pe toti implicati intr-un proiect comun! Orasul? Sa se descurce!
(Numai daca luam exemplul celor doua echipe de fotbal si imi veti da dreptate. Daca sunt romani “verzi” printre acesti oameni de afaceri, pe unul nu o sa il vezi sponsorizand CFR-ul lui Paszkany. Daca se intampla sa fie fani U, atunci cand ii suni sa le ceri sa ajute clubul, toti se trag pe cur, desi cu o seara inainte, la receptia cutare, mai toti se dadeau batosi: acum e momentul sa ajutam clubul, sa ne sune cineva dimineata ca vrem sa ne implicam, bla-bla-bla).
Suntem vectori ai administratiei? Atunci suntem datori vanduti celor ce ne-au pus in functii, mereu atenti sa nu ni se asculte telefoanele, dornici sa ajutam niste prieteni, dornici sa ne ajutam pe noi. Ce dracu’, toti au furat cate ceva pana cum, de ce sa nu o fac si eu? Clujul a fost nenorocit ani de zile de asemenea oameni care intrau in administratia publica locala fara niciun fel de pregatire, cheltuind prosteste, distrugand aproape tot. RADP, groapa de gunoi, contractul cu SADE, mai stie careva ceva?… ca pe mine ma ineaca deja furia!
S-a incercat branduirea orasului. Fara succes.
Caci cel mai necesar branding pe care trebuie sa il facem e brandingul inimilor noastre.
Sa mergem pe strazile Clujului, care mirosind a tei, care a pisat,
sa ne privim in fata unii pe altii, care unguri, care romani, care catolici, care ortodocsi,
sa ne sugrumam orgoliile, care poeti ratati, care academicieni, care manastureni, care uisti, care ceferisti,
sa vedem (caci trebuie sa aflam intr-o zi!):
unde si-a ascuns Clujul sufletul?
No related posts.
E prima data cand citesc un articol despre Cluj si il simt… Liviu iti dau dreptate in tot ceea ce spui. Trist dar adevarat. Si eu cred ca daca se spun lucrurilor pe nume, avem sansa de a pleca de la un “as it is” Cluj.
Un Clujean, de mai bine de trei generatii.
tu, ca un om umblat prin toata tara asta, dintr-un capat intr-altul, stii vreun alt oras in care e altfel? nu e Clujul de vina. astia suntem, n-ai ce-i face…
Liviule, nu-mi posta comentariul, dar te rog corecteaza “inneaca”. In rest, scrii contaminant!
@ Flors : e greseala, de ce sa o ascundem, las ‘ ca o corectez acuma. Poate ma iarta lumea, caci mai scriu de pe mobil. In rest, saru’ mana de aprecieri.
Din pacate acesta este adevarul. Cel mai tare imi place cum faci diferenta intre “Clujeni” si “locuitori ai clujului” !
Desi dintr-un punct de vedere Clujul evolueaza (afaceri/infrastructura/etc) pe un plan paralel Clujul o ia la vale (Cultura/oameni/studenti) !
[...] Nu mai vreau sa lungesc eu povestea. Daca doriti sa cititi acest articol : AICI ! [...]
Interesting approach… pacat ca oameni de cacat sunt actorii a ce scrii tu… de ex aia guracasca cu Ion… vezi ba Ioane ca e deasupra ta… un fel de: arunca-te… da-o-n masa de viata! Ce sa mai vrei?
Branduirea clujului… asta-i buna…clujul nu are inca fata de intrat pe harta turistica… pentru ca nu are cu ce sa demonstreze ca poate… obiective sunt… cine le stie?
Pricep ideea, sunt de acord în mare cu ea, deşi cred că se aplică la mai toate oraşele din România (şi probabil de aiurea), nu cred că e doar o tară clujeană.
Totuşi: de câte ori am fost la teatru în ultima vreme sala era plină. La fel şi la cinema (ok, nu pe perioada verii).
nu stiu ce sa zic artcolul e super si ai dreptate ce spui…clujul e plin de oameni care isi dau aere la fel ca in toate orasele dar in loc s ane mandrim de clujeni trebuie sa n eife rusine de ei……pacat pt ca acum catva ani clujul si oamenii de acolo erau o bogatie pt tara romaneasca acum sunt doar niste nimicuri……….si o sa ajunga si mai rau
pe măsură ce citesc editorialele tale le dau dreptate celor care te-au poreclit ciudy.
bună scriitură! şi mare dreptate ai!
scrie mai des.
Nimik nou …doar asta e directia spre care se dezvolta civilizatia umana oriunde in lume.
La fel e si-n alte colturi mai “civilizate” ale lumii, daca vrei empatie tre sa cauti comunitati mici care nu au optiuni/libertatea de a alege precum avem in cluj si prin urmare sunt oarecum constransi sa fie uniti.
Din pacate este adevarul, si nu prea o putem schimba.
Un exemplu simplu: incearca in america intr-o zona unde toti merg si pan’ la wc cu masina sa te duci pe jos…rezultatul in cateva zile iti dai seama de ce e nevoie de masina (optiunea 2 e arma sau aripi), asa ca te aliniezi …intri in rand cu lumea si contribui la alienarea societatii.
Da, foarte bine spui Ela. Eu mai merg din când în când pe jos şi sânt o ciudată, ,erg pe străzi aproape goale, parcă eşti după război. Şi m-am încăpăţânat să nu mă aliniez şi am şi suferit şi am zis că nu-i nimic, pot veni înapoi acasă. Pe la Cluj n-am mai fost de ani buni, parcă pe atunci era mai paşnic sau poate nu ştiam noi ce se întâmplă. Oricum s-au schimbat multe între timp, unele probabil în bine, altele mai puţin.
Pe mine ma deranjeaza foarte tare lipsa de respect intre Clujeni. Mi se pare o totala lipsa de respect a celor care parcheaza la Iulius sau la Polus in locuri nepermise, dar care sunt foarte aproape de accesul la magazine. Ca burta lor de manelisti nu se poate plimba de la masina la magazine. Uitati-va la marcile de masini: sunt masini scumpe detinute de niste parveniti care acum o generatie erau obisnuiti sa mearga cu caruta pana in fata surii.
Nu vorbesc despre lipsa sufletului fiecaruia. Oameni barbari si fara suflet au existat tot timpul si vor exista din pacate.
Dar ma bucur pentru observatia ta, Liviu, in privinta comunitatii. Intr-adevar e nespus de trist sa simti in jur lipsa sufletului unei comunitati, fie omogene, fie eterogene.
E proiectia capitalismului. A lumii pro inventii tehnologice, care nu sta sa ne intrebe vrem sau nu. Lumea in care traim produce “individul”. Cu un ritm grabit de viata cu o sumedenie de activitati omul se conformeaza: rezolva totul online, merge cu masina, in timpul liber este “cu firma” (pentru a-l ajuta pe plan individual – in cariera), sau doarme pentru a incepe maine acelasi joc. Mai mult, individul nu mai este ajutat de nimeni ca pe vremuri, trebuie sa se bazeze pe puterile proprii. N-are nicio treaba cu restul oamenilor. Astfel nu participa cu sufletul la sufletul unui oras, chiar daca acolo se simte bine si acolo si-a gasit cel mai tare loc de munca.
Ce mai sper e sa nu se evapore si sufletul individului (in cazul celor care au fost crescuti sa aiba suflet), sa supravietuiasca oricarei ideologii.
Multumesc pentru exprimarea atat de exacta a ceea ce pe undeva mocnea si facea ravagii si in sufletul meu…oricum…noi, cativa, am renuntat sa mai iesim “in oras”…
Clujul de mult nu mai are clujeni, in schimb il reprezinta olteanul, moldoveanul cu buletin de cluj, mai sunt si din tritiu, ploscos. au adus cultura in acest oras, ei sunt in statii, mall-uri, la meci de fotbal, sunt noua fata a Clujului.
[...] Clujul n-are suflet [...]