Se umple tara de ziaristii-functionari
Nu stiu, frate, dar parca “pe vremea mea” era altfel. Abia asteptam sa ajung la redactie, lucram pe atunci la Mesagerul Transilvan, sa imi vad colegii, sa ma apuc de lucru – era o noua zi, iar orasul avea in burta milioane de intamplari pe care trebuia sa le descopar.
Eram prost platiti, dar ne durea la basca. Vroiam sa fim cei mai buni ziaristi.
Anii au trecut, am lucrat in diferite redactii, cu diversi patroni, suportand umilinte, traind clipe extraordinare.
Mi-a parut dintotdeauna ca meseria asta e speciala: ca nu poti sa iti dai jos haina de jurnalist cand pleci spre casa, la finalul programului.
Cand am pornit proiectul Citynews.ro, problema angajarilor a fost singura pe care am ignorat-o. Nu credeam ca ma voi lovi de ea.
I-am intalnit pe toti:
- jurnalistul de 40 de ani, tatal Cooperativei, mi-a destainuit ca nu vrea sa intre intr-un asemenea proiect fiindca nu mai are chef sa munceasca atat de mult. Mi-a spus ca s-a obisnuit ca, zi de zi, sa traga un pui de somn dupa-amiaza si ca asta e un motiv indeajuns de placut ca sa ma refuze. Imi pare ca, pentru el, totul s-a sfarsit: nu mai are nicio ambitie, asteapta pensionarea.
- jurnalistul-vedeta: care mi-a taiat-o sec: la online, e multa munca de teren, eu am depasit de multa vreme faza asta. Nu ma mai poti trimite ca pe orice ciuri-buri la conferinte de presa. In plus, la ora 17 as vrea sa mi se termine programul de lucru.
- jurnalistul-rasfatat: este extrem de talentat, miroase subiectele ca nimeni altul. Dar strica totul cu atitudinea sa de atotstiutor: isi ia la misto colegii mai tineri, e un circar fara pereche si se comporta neprofesionist atat in redactie, cat si in afara ei.
- jurnalistul-junior: dupa o luna de munca, incepe sa isi dea aere. Nu mai poate merge pe teren chiar la orice cacat de conferinta, subiectul cutare e prea slab pentru el, orice politician care nu ii raspunde majestatii sale la telefon e un tampit.
- jurnalistul-furnica: lucreaza la 5 institutii media, nu poate sa vina la noi fiindca ia 60 de milioane pe luna. La aia si la aia le da aceleasi stiri, mai face o emisiune de televiziune, mai scrie la revista sapte zile si morti, asta e! In plus, a auzit ca la noi nu e voie sa mai aiba colaborari si ca, desi dam salarii bune, se munceste mult prea mult.
- jurnalistul ingrat – el scrie sport, dar numai despre U, ca cica la CFR face alergie. Ceferistii sunt franari imputiti, Andone e un bou, la U sunt numai hoti, ce mai!, are pareri avizate! Sefii sai incearca sa ii tempereze subiectivitatea, il spirjina moral, ii cer sa evolueze, il pun sa citeasca (la partea asta, multi stau foarte rau – in fiecare zi imi aduc aminte de vorbele lui Hoandra care, hatru, zicea ca jurnalistii de azi scriu mai mult decat citesc). Sefii sai ii asigura conditii ca el sa evolueze obiectiv: in timp ce unii jurnalisti sportivi fac deplasari ”sponsorizate” chiar de cluburi (o porcarie fara seaman despre care deontologii de serviciu nu scot o vorba), sefii sai ii platesc deplasarea din banii ziarului, incercand sa il invete ca asa trebuie sa se simta un jurnalist – independent si liber sa scrie ce vrea. Jurnalistul pleaca in deplasare si nu scrie mai nimic de acolo. Nu vede stirile, nu scrie niciun reportaj. Plange la telefon si isi cere scuze. E distrus – abia acum si-a dat seama cat mai are de muncit, abia acum si-a dat seama cate carente are. In ciuda acestor constatari, jurnalistul nu isi schimba comportamentul. Dupa ce au trecut constatarile, revine la aceeasi atitudine de suficienta. Normal ca e dat afara.
- jurnalistul foca – nu poate sa fie obiectiv. Pur si simplu. Daca il apreciaza pe Boc, atunci Nicoara e un fandosit care isi face jocurile. Daca il apreciaza pe Nicoara, atunci Boc e pe spate. Ii atragi atentia ca menirea unui jurnalist este sa fie echilibrat. Cand ii spui asta, iti reproseaza ca vrei sa ii limitezi libertatea de exprimare.
Da, domnilor, Citynews.ro are o problema. Cel putin la Cluj-Napoca. Asta mi-a spus un prieten – ne-am facut renume prost – platim bine, dar nu vrea nimeni sa vina la noi. Cica la noi se munceste.
Eu sunt un tanar om de afaceri. Chiar si asa, mai mereu am incercat sa le ofer totul angajatilor mei. Ma laud cu asta si le spun ca ii scutesc de toate lucrurile ce mi s-au intamplat mie, de-a lungul anilor. Am fost umilit, prost platit, am lucrat in conditii execrabile (erau dati cand, sa confirme Mihai Soica, la Mesagerul Transilvan, ni se aducea cate un top de hartie la 12 oameni, cerandu-ni-se sa il dramuim pe cat posibil macar doua luni).
Chiar daca am 29 de ani, am incercat sa fiu mereu un sprijin angajatilor mei. Conditiile de munca pe care le ofer sunt exceptionale – la Imagistica si Citynews.ro, am investit o gramada de bani in asta, cred ca suntem printre putinele firme din industria de advertising si media care au dat, de exemplu, zeci de mii de euro pe licente!
Nu am intarziat nicio data cu plata salariilor. Am toate impozitele platite la zi. Dezvolt proiecte super motivante pentru orice angajat.
Dar singurul lucru pe care nu il pot cumpara cu bani este bunul simt al unora.
Revenind, cred ca breasla jurnalistilor are o problema. Poa’ sa se creeze mii de asociatii, ea exista si nimeni nu pare dispus sa o discute. E vorba de ceata ce se aseaza peste viitorul ei. Daca asa vor arata jurnalistii de maine ai tarii, daca presa locala se va umple de jurnalisti-functionari ce doresc sa lucreze de la 10 la 16, atunci viitorul breslei e mai trist ca o telenovela indiana.
No related posts.

Societatea românească în general vorbind suferă de o boală: incompetenţa. Aproape oriunde te-ai uita vei vedea incompetenţă: justiţie, politică, învăţământ, sănătate, justiţie, învăţământ, administraţie… Oh, am spus de două ori justiţia şi învăţământul! In(po/compe)tenţa celor două ne distrug prezentul şi viitorul.
Cât despre jurnalişti… nu pot să mă pronunţ. Ştiu doar că firma la care lucrez are bloggeri angajaţi. Adică bloggeri profesionişti cum ar veni. Se plâng că nu au subiecte. Poţi să mai zici ceva?
Coane Liviu, poate lumea vrea sa stie si care e genul tau preferat din tipologiile insirate mai sus: jurnalistul rasfatat, pe care il angajezi la marea repezeala si care iti aduce cele mai mari deservicii.
cînd o să văd UN SINGUR ANGAJATOR de presă care să-l plătească pe ziarist pentru orele lucrate duminica (nu punem la socoteală ce trece peste cele 8 ore zilnic, deja e răsfăţ) o să fiu de acord cu tine.
pînă atunci, consider normal ca ziaristul să iasă la bere şi cu alte persoane decît cu alţi ziarişti, consider normal ca ziaristul să aibă şi el o familie cu care să meargă în weekend, nu doar să-şi sune nevasta la telefon că iar ajunge noaptea acasă iar sîmbătă pleacă în deplasare, etc.
şi ziarişti-funcţionari am văzut şi la case mai mari, care la 5 puneau lacătul pe birou.
@prodan: Mihai, iar te ambalezi si dai pe langa subiect. e treaba ziaristului cum alege sa isi petreaca timpul liber. daca vrea la bere, e ok. daca vrea sa se odihneasca, e ok. dar eu te intreb, alea 8 ore, chiar le lucreaza ziaristul? sa fim seriosi.
Liviu, doar un cuvânt despre textul de mai sus: FELICITĂRI!
[...] atunci viitorul breslei e mai trist ca o telenovelă indiană”. E doar o mică parte dintr-o însemnare a lui Liviu Alexa despre cât e de greu să găseşti, în Cluj, un ziarist care să muncească. Lectură [...]
Incredibil! Comenteaza Mihai Prodan? Unul dintre cei mai slabi ziaristi de pe planeta? Cand ar trebui el sa-si plateasca patronii ca ii dau voie sa intre intr-o redactie?
8 ore de lucru … hmm dubios concept. unul cu iz de naftaina ff bun de propaganda atat pentru angajat cat si pentru angajator.
Ziaristul are 8 ore de lucru la fel ca si oricare angajat. Dar, cine e de vina ca o conferinta de presa e la orele 18.30 cand la terasa din colt e veselie mare? Cei ce se duc sunt “fraierii satului”? Sau cei ce sunt in colt la bericica? Parerea mea ca nici unul daca problema e pusa corect. Cei ce se duc isi fac meseria si in opinia lor merita mediatizata acea conferinta de presa, iar cei ce nu se duc considera ca nu. Fie ca nu merita direct conferitna fie ca ar merita conferinta dar efortul lor e prea mare sau prea prost platit. Si aici apare de fapt buba. Divergentele in atitudinea profesionala. Cititorul de rand fix in cot il doare de faptul ca duminica e doar o extensie de inca 20 de ore la vineri seara prelungit in sambata. Sau de orele pierdute de jurnalist in asteptarea unei declaratii in miez de noapte. Cei ce au ajuns sa creada ca nenea de la primarie sau de la orice institutie trebuie sa isi faca reervare pentru a i se lua un interviu de catre prea-maritul jurnalist sunt simpli idioti. Nu ma refer la un apelativ jignitor ci la o clasificare psihologica. Un idiot dpdv al inteligentei este undeva deasupra inteligentei porcului. (Cica procul are in general un IQ de 54, Idiotul e undeva in jur de 70-74, si uneori pe bune ca unii porci sunt mai inteligenti chiar si de altii cu un IQ definit cu mult peste medie …)
Fiecare slujba isi are plusuri si minisuri. Nimeni nu te tine in jurnalism daca nu esti dispus sa platesti pretul. Nicaieri de altfel.
Ziaristul functionar trebuia sa plece cand a avut ocazia sa o faca, cu multe luni in urma. Bine ca a plecat si acum (da, scuze, a fost dat afara de fapt, da da da) Prost ii cine accepta sa fie negru pe plantatie, nu cine impune asta. Ca in rest poate ai dreptate
si jurnalistul bloghist?
petrişor, cînd ţi-am citit comentariul, nu ştiu cum se face dar mi-am amintit de foştii tăi angajatori de aici din Cluj şi ziceau colegii că rîd singur aici în faţa calculatorului, cînd eu de fapt mă gîndeam ce .. hmm.. părere are domnu Petrişor despre mine.
Liviu, draga, lucrurile nu sunt atat de simple cum vrei tu sa para. Ideea e ca tu nu ai stat prea mult in redactia citynews.ro ca sa-ti dai seama de complexitatea situatiei. Iar daca vrei ca toti ziaristii sa fie roboti… Stii bine ca fiecare are personalitatea lui si nimeni nu e perfect. Cred ca cel mai bine e sa analizezi singur fiecare situatie in parte si sa nu halesti mereu ce auzi de la altii. Mai ales ca in presa ai nevoie de doua surse pentru verificarea unei informatii
Gelu, draga, nici nu stiu ce sa inteleg din comentariul tau. Ti-am zis mereu ca nu vreau ca ziaristii de la City sa fie roboti, vreau doar sa nu isi expuna parerile personale in stiri. Mai mult, personalitatea unuia sau altuia nu are legatura cu profesionalismul. mai mult, ma stii bine, nu halesc mereu ce aud de la altii. dar e normal sa am incredere in oamenii pe care ii pun sefi peste redactii. ce inseamna personalitate, gelu? sa te iei de gat cu redactorul-sef, sa ii comentezi, cand tu nu ai decat 2 luni in presa?
Discutiile sunt calea spre progres. Depinde ce intelegi tu prin “a comenta”. Mi s-a “comentat” si mie si chiar am fost de acord cu “comentariile” in toate cazurile, deoarece in cazul in care “comentatorul” nu avea dreptate ii explicam situatia reala. Daca eu nu aveam dreptate ii acceptam “comentariile” si nu cautam sa ma eschivez si sa inventez neadevaruri numai pentru a avea ultimul cuvant. Chiar daca sunt rasfatat. Nu ziarist rasfatat, pentru ca n-am zis niciodata ca sunt ziarist. Sunt doar rasfatat
@ Antonescu – intamplator, cand am scris despre ziaristul rasfatat, nu la tine m-am gandit
de ce va plangeti? nimeni nu va obliga sa faceti munca asta asa cum nimeni nu va obliga sa suportati atitudinea angajatorului, lipsa unui contract de munca(pt ca in linii mari lucrati pe drepturi de autor)…lipsa duminicilor libere etc. face-ti ceva pt voi…daca aveti sange in vene….eu am renuntat la umilinte…program de doi bani sau alte mizerii din redactiile in care am lucrat( multe in 8 ani de presa). multumesc celor de la care am avut ce invata in toti acesti ani….si jos palaria pentru cei care isi fac profesti din pasiune – pe astia ii recunosti dupa cum scriu…ce scriu sau despre cine
acestia nu se plang si nu se cred genii in domeniu.ii intalnesti atat in sala de lectura a bibliotecii centrale cat si pe o terasa la o bere…unii au familie, copii si multe neajunsuri dar nu se plang. deci? cine e “prostul”? cel ce mananca cinci paini sau cel ce i le ofera? mai ganditi-va cui va oferiti serviciile…si ce compromisuri acceptati
@ Florys: In opt ani de presa nu ai invatat cum se scrie “faceti”. Un adevar trist. Tu cred ca n-ai lucrat ore suplimentare.
alexa, io cred ca te incearca un mare sentiment de frustrare & revenge. Am inteles ca mai multi ziaristi de calitate au rezist sub patronatul tau 2, 3 luni. Dc oare? Apoi ai vrut sa-i dai o lectie tinarului de pe sport care te-a abandonat.
@admin: ie ie ie
Scriu aici ca un profan, dar totusi am si eu o parere.. cica! Ce ai descris acolo mie personal mi se par niste mici analize facute de angajator angajatului.
Totusi cand vine vorba de presa… sunt subiecte sensibile, sunt oameni care trebuie sa invete… din pacate nu cred ca se poate face un echilibru foarte bun… cel putin nu cu bota… desi bataia e rupta din rai…
Acum mai mult de atat nu are rost pentru ca tu stii mai bine ce ai in ograda proiectului si stii ce ai de facut!
Spor la treaba
nu prea e in ograda proiectul.din cate am inteles eu problema la citynews e conducerea redactiei nu jurnalistii.am citit pe bloguri despre colegi care au fost dati afara de la city si au zis ca aveau cam mult de lucru dar problema nu era lucru,ci neintelegerile din redactie.iar liviu am inteles ca tu tragi sforile dupa ce iti comunica o singura persoana de acolo nu prea de incredere si nu prea agreeata de colegi. petrece si tu mai mult timp pe acolo sau verifica din doua surse informatiile despre angajatii tai, poate jurnalistii sunt buni si altceva e problema. iar jurnalisti experimentati nu prea ammai auzit pe acolo.ceva nu pusca poate banutii aia frumusei nu sunt asa de multi incat sa fie jurnalist ne vedeta, ne junior,ne ingrat,ne rasfatat, interesat de proiectul asta nou.
felicitari nu stiu cum e la voi la cluj dara parerea mea e ca la noi la bistrita angajatii cei ai aici pt city nes sunt k mai ales cristian silasi care se pricepe foarte bine la presa si augustin danci care este un tanar foarte ambitios…felicitari si bafta in continuare
@ florin – florine, nu ma dezamagi, nu emite consideratii dupa discutii cu oameni care habar nu au ce se intampla la city. Proiectul city merge ok, in ciuda multor oameni care ii gasesc cusururi. O sa mai vezi multe chestii interesante la noi, Pe online, mai gresim si noi, nu are nimeni experienta majora in Transilvania in proiecte de anvergura pe partea de online newspaper. Dar oricat de valorosi sau nevalorosi au fost oamenii perindati pe la city, ei nu au inteles un lucru – ca eu vad acest proiect ca pe o afacere. Iar o afacere are reguli, standarde, targeturi. Cand sunt indeplinite, e ok. Cand nu, dau afara. Aaaa, parerile personale ale unora si altora despre cum trebuie dezvoltata afacerea, ma lasa rece. Sunt doar pareri. Iar ei sunt liberi sa incerce pe cont propriu. Sa ii vedem atunci. Cunosc mai bine ca multi altii problemele breslei. Angajat si angajator, mereu am crezut insa ca in meseria asta se vorbeste prea mult despre altii, datul cu parerea devine a doua natura. Si eu mai pic in pacatul asta, stai linistit. Dar macar eu incerc sa ma abtin.
ce sa spun? cam multi boschetari prin presa (nu numai clujeana). cit despre deontologie… pina si faptul ca am citit doua comentarii de la diferite persoane care sustineau ca o informatie se verifica din doua surse (si nu din trei cum stiam eu) ma face sa fiu trist. mi-a placuta faza cu “tatal Cooperativei”… dar, nu ai definit Cooperativa (si nici faptul ca aproape toti fostii si actualii angajati au facut parte din aceasta). fiind vorba despre proiectul tau (afacerea), banii tai samd, nu ai decit sa-ti scolezi oameni – ia tineret entuziast daca se mai exista.
Felicitari Claudiei pentru “city nes(café)”! Vreau si eu unul, frappé. Cat despre cei de la Bistrita, te-ai abtinut si tu tocmai cand s-ajungi la varf.
Aceasta problema apare in toate domeniile, nu doar in jurnalism. In Omega Link avem nevoie de 2 oameni pe parte de cablari interioare. Am dat anunt, am asteptat cv-uri. Dupa o prima selectie am ramas cu ~50 de cv-uri si am inceput interviurile. Dupa 3 zile de interviuri nu am reusit sa gasim 2 oameni desi pretentiile noastre nu erau foarte mari. Nu cautam specialisti pentru ca se asigurau training-uri. Pretentiile lor in schimb…
Dupa cum spunea si dl. Liviu Alexa desi ofeream tot ce ne statea in putinta comparativ cu alte firme in domeniu, cand salariul de inceput era mai mare considerabil fata de echivaletul unor firme ca Astral, UPC, Sistec, etc, desi nu ceream ore suplimentare si de multe ori daca nu era de lucru angajatii puteau pleca inainte de expirarea celor 8 ore, desi incercam sa fim cat mai aproape de angajat si de problemele lui, cu toate acestea nu am reusit sa multumim diferitele tipologii de oameni. As putea sa le insir dar e pacat de timpul irosit in incercarea de a scrie/citi despre asemenea oameni. Multa lume spune ca in Romania nu se castiga bine, ca “patronii” isi bat joc de angajati…dar angajatii? Atata timp cat angajatul este nemultumit ca trebuie sa isi indeplineasca indatoririle din fisa postului, atata timp cat idealul a 90% din oameni este un loc de munca in care sa lucreze 5% din timpul de lucru si in rest sa doarma sau sa stea de povesti pe MESS, atata timp cat mentalitatea nu se schimba, “patronul” trebuie sa fie ca un Cerber…un alt motiv de nemultumire pentru angajatul minune.
Florys: In opt ani de presa nu ai invatat cum se scrie “faceti”. Un adevar trist. Tu cred ca n-ai lucrat ore suplimentare.
BA FRATE, ASTA FAC SI ACUM…ORE SUPLIMENTARE DAR PENTRU MINE….SI CREDE-MA CA O LINIUTA SAU O LITERA MANCATA IN GRABA NU IMI DEREGLEAZA CONTURILE…MARE FRUSTRAT POTI FI DACA TE-A DERANJAT ATAT DE RAU:))
ESTI SI PROBABIL UN FUNCTIONARAS AL BRANSEI…TE-AI DAT DE GOL
p.s. pt Iovanovic
)
esti “si tu” probabil…etc
Domnule Alexa, ce te opreste sa schimbi oamenii in permanenta. Cititorii sunt interesati de continut si mai putin de cum si de ce au plecat oamenii de acolo. Nu ii intereseaza ca Liviu Alexa e tiran si ca isi plateste bine oamenii. Nu ii intereseaza ca jurnalistii sunt tineri si mai gresesc. Ii intereseaza continutul. Si cand ai un produs bun jurnalistii buni o sa vina la tine. E adevarat ca in Cluj e multa prostitutie si banul e pe primul loc. Daca e sa imi aduc aminte prima mea leafa din presa a fost de 50 de lei si era atat de bucuros nu de bani ci pt ca scriu la un ziar. Si acum sunt bucuros ca scriu la o publicatie. Insa ca recomandare e bine sa organizati mici concursuri pentru jurnalisti mai ales pentru cei tineri. Ceva de genul premiu pentru cel mai citit articol, cea mai buna ancheta, pentru materialul care a avut cel mai bun efect.
All the best
@ Florys: Daca pentru tine a scrie gresit gramatical (ca si generatia distrusa de internet) ti se se pare un lucru neinsemnat, sa stii ca pentru un om normal, angajator sau pentru cine doresti mataluta, ar fi foarte grav, mai ales ca lucrezi in presa, dupa cum spui chiar tu. Rusinos de-a dreptul. Graba nu te scoate din cacao, ba te baga mai tare.
iovanovic draga….unii gandesc si fac…altii scriu si citesc ….sau plagiaza…si se considera mari jurnalisti. ai dreptate vis-a vis de limbajul “mess” care ne distruge subtil din cauza faptului ca suntem prea grabiti…si uneori superficiali. DA , ai mare dreptate si imi asum greselile, dar asta nu ma obliga sa suport umilintele unui angajator de 2 lei,care nu are nici macar studiile mele(fara modestie nu sun putine), nu? tu le accepti? despre lipsa de respect a acestora vorbeam si felul in care colegii se plang si nu iau o pozitie ferma. eu am ales o cale mai libera si oarecum mai grea…nu sunt un exemplu dar cel putin am incercat, am reusit pana acum si sincer….merita. ma deranjeaza oamenii care miauna pe la colturi si in fata sefilor sunt doar zambete. despre lasitate si pupincurismul jurnalitului mediocru vorbeam si despre felul in care se afiseaza in fata altora lingandu-si ranile.
Toti angajatorii din presa se plang ca nu gasesc personal calificat cu care sa lucreze. Ca nu gasesc tineri dornici de munca. Sau ca nu gasesc oameni care sa se implice trup si suflet in activitatea de presa.
Toti angajatorii din presa se lauda ca dau cele mai bune salarii, ca ofera cele mai bune conditii.
Eu personal am cautat sa ma angajez la una dintre publicatiile clujene, am trimis zeci de mail-uri, cereri de angajare si nu m-a bagat nimeni in seama. N-au avut nici macar bunul simt sa-mi raspunda, sa-mi zica ori ca nu au locuri disponibile, ori ca nu le place de mine, ori ca nu sunt buna de nimic.