Ce ne opreste sa ne implicam in politica? De ce nu gasim imboldul moral de a dori sa participam cu propriile forte la dezvoltarea tarii, cum ne intreaba filozofii media?

Habar n-am care-i raspunsul corect. In ceea ce ma priveste, ma simt inert, sec, ca un burete de bucatarie.

Domnul Saftoiu spunea, recent, intr-un interviu publicat in Evenimentul Zilei, sper sa-mi aduc aminte bine cifra, ca numarul celor care fac realmente politica in Romania nu sare de 30 de mii de romani.
E evident ca nu e mult. Dar cum sa te bagi in politica daca, tanar fiind, greii partidului te privesc ca pe un catelandru numai bun de lipit afise, de carat corturi in campanie sau de pus fluturasi prin casutele postale? Cand tot ce pot ei sa iti ofere e un chef la cabana, unde sa te imbeti cu sefii? Cum sa speri ca parerea ta conteaza cand “liderii” partidului vorbesc pe la televizor despre implicarea tinerilor in actul de decizie, iar apoi baga pe liste traseisti sau pilosi care platesc un miliard pe loc eligibil?