Feb
8
Acum 11 ani
Filed Under Din oras | 12 Comments
Am gasit “dovada” intamplator. Erau ceva zvonuri ca ar fi adevarat, se stia unii jurnalisti clujeni sunt vinovati si ca trebuie sa le fie rusine.
De ce sa le fie rusine?, m-au intrebat toti.
Fiindca au imbatranit 
.
E aproape gata transformarea, stiu ca am spus ca o pun in cateva ore pe blog, dar mi-a luat mult mai mult sa o pot prezenta din cauza unor chestii tehnice.
Nu-i ceva special: e un chef de 8 martie, in 1999.
Dar pentru cei “implicati” e o amintire speciala.
Eu, par egzamplu, n-aveam nici 20 de ani. Bine, sa observati ca era si cu 50 la suta mai slab. Sa imi fie si mie rusine.
E intr-un fel o caseta-document: pe ea sunt prinse pentru totdeauna chipurile unor oameni extraordinari.
Unii nu mai sunt printre noi, dar ii tinem in suflet.
Altii sunt acum jurnalisti maturi, care au un cuvant de spus in presa clujeana.
Hihi, da, printre cadre, o sa il vedeti si pe Ioan Stoica, patronul de la Caritas, halind ceva pita cu icre, ca ultimul cersetor. Era perioada in care abia iesise din parnaie si, nu se stie din ce motive, directorul general Rozenberg (alt personaj sumbru), il bagase inapoi in schema de conducere a ziarului. Stirea era denumirea din acel moment, un soi de nume menit sa acopere rusinea Mesagerului, fostul ziar al listelor de la Caritas. Au revenit la denumirea de Mesagerul cateva luni mai tarziu.
Ce redactie frumoasa era! Ce oameni inimosi! Ce atmosfera! Eram neplatiti cu lunile, dar munceam cu pasiune. Eram fomisti la modul propriu, dar gaseam cativa lei sa ne cumparam un chil de carnati trandafir “la comun”. Eram tineri si naivi, munceam pentru ca altii sa fure din munca noastra: cate averi nu s-au facut de pe spatele bietului ziar!
Tiberiu Farcas, jurnalistul care scrie istoria presei clujene, o sa saliveze dupa vizionarea acestei casete.
Poate ca odata o sa ne aducem aminte de toate intamplarile amuzante din redactia acelui ziar: de diminetile de iaurt ale fratilor Soica, de papagalul-condor al lui Dan Ivascu, de tigarile mentolate ale lui Bichi, de sacoul lui Stoica pe care il stropeam cu seringi umplute cu zeama de sulf de mirosea contabilitatea a basini de tractorist, de chefurile cu mancarea pe care Preda ne-o facea rost de pe unde putea (atunci am aflat ce-i ala “bartar”), de povestile lui Francisc Nona, de vizitele lui Piersic si Tomulet…
Vremuri bune. Sa ne mai fie rusine pentru inca ceva: multi dintre cei pictati in caseta traim in acelasi oras, dar nu ne vedem cu anii.
PS: Tiberiu Farcas vine cu o idee extraordinara: sa reeditam 8 martie cu toti mesageristii care mai sunt in cluj sau in viata )) daca sunteti de acord scrieti-mi la liviu@imagistica.com
Hai ca a venit si videoul.
Feb
6
Rusine ziaristilor! (unor ziaristi clujeni)
Filed Under Din oras | 12 Comments
sa se ascunda urmatorii: Horea Soica, Mihai Soica, Claudiu Padurean, Sorin Calin,Sorin Rasnoveanu, Liviu Alexa, Dan Ivascu, Cosmin Parv, Mihai Lisei, Beni Pascu, Ion Preda, Dan Husanu, Rares Beuran, Tibi Farcas, Adriana Pop, Dan Bodea, Giani Rafai, Ioana Padurean, Ramona Lazar, Francisc Nona, Mirela Livadar, Elena Bob, Bichi Socaciu, Sanda Iacob, ceafa lui Catalin Berindean, fomistul de Ioan StoicaCaritas, doamna Popescu si mama Soicilor, Iza Gherhes si Gabi Hotiu.
Urmeaza in cateva ore un document rusinos/incendiar/scandalos din arhiva serviciilor de masa.
Feb
4
Da, era o celebra replica pe care toti ziaristii mai cocosi o dadeau pe goarna atunci cand vroiau sublinieze cat de mare e puterea presei.
E drept, multe batalii au fost castigate de presa. E drept, cand presa “se pune” pe un subiect, pe un om, rezultatele se vad. Ca-i gasit adevarul, ca e tocata marunt o persoana, puterea ei se vede.
Dar razboiul cu presa are un castigator. Criza.
Feb
3
My logo
Filed Under Din oras | 19 Comments
Facut de un bun si talentat om pentru mine. Ca vreau sa schimb designul la blog.
Place? Nu place? Ziceti!
Feb
2
Epidemie, viciu sau inconstienta?
Filed Under Din oras | 6 Comments
Ori de cate ori mi se propune sa merg acolo, accept.
Ori de cate ori propun sa mergem acolo, se accepta.
Taximetristii cumpara cate 200.
Mamele poftesc la ei.
Copiii balosesc cand trec pe-acolo.
Si da! sunt facuti de o multinationala! Rusine Kaufland pentru acest pericol public!
Micii de la Kaufland e Dumnezo!
Astazi, ca tot suntem in criza, am plecat cu mai multi colegi sa le stampar foamea. Cu circa 9 euro si 83 de centi, am ostoit doispe fomisti.
Renuntati la mesele pompoase de la pranz! Faceti-va fericiti colegii, angajatii, copii! Mergeti la Kaufland la micerie!
Acest produs este recomandat numai impreuna cu o bautura carbogazoasa. Nu exista mai mare placere decat sa ragai discret in troleu si sa ii umpli pe cetateni de respect, usturoi si bicarbonat autentic!
Aspecte…
Feb
2
Ziua Mondiala a Locurilor Umede
Filed Under Din oras | 3 Comments
E azi, 2 februarie. La multi ani, mie. Si eu sunt umed cand vad cat de bine merge tara asta.
Jan
31
O buna parte din timpul meu liber este folosita pentru introspectie. E felul simplu de a ma linisti atunci cand sunt agitat sau coplesit de cele zilnice. Ma ajuta, savurez cu placere fiecare “fisier” din creier, las deschisa cate o “sesiune”, mai dau cate un alt-esc mintii mele.
Dar sunt momente in care nu mi-e de ajuns. Si atunci iau cartea lui Habarnam, povestea minunata a lui Nikolai Nosov cu care am crescut si cu care, se pare, voi imbatrani.
In lumea piticilor ce nu se sperie de aventura, as vrea sa stau si eu. Sa rad de Dondanel, sa o trag de codite pe Mierinana, sa privesc la mesterul Piulita si sa ascult minciunile nemaiauzite ale lui Habarnam.
Poate stiti povestea, poate nu. Poate va faceti timp sa fiti din nou pitici.