Romanii care protesteaza in strada NU reprezinta “mase”, sunt doar niste sute de oameni. “Mase” sunt sutele de mii de oameni care umbla linistiti prin mall-urile Romaniei.
Cand o sa ii vad pe aia in strada…
Citeste mai mult
(foto: ziuadecj.ro)
Admirabil gestul de a lupta pentru demnitatea ta, de a striga in strada pentru idealurile pe care le ai! Am fost si eu emotionat de calitatea gestului, de discursul militarului din Campia Turzii, mi-a placut privirea senina si curajul.
Dar lucrurile astea nu se fac in uniforma! Baaaa, NU in uniforma! Nu ma futeti la cap ca am ochelari de cal, stiti ca nu e asa! Cine a facut armata sau cine are putina minte sa inteleaga ce e Armata unei tari stie ca asa ceva NU se face.
In acea seara, ofiterul Gheorghe Alexandru a facut insa un gest atat de puternic ca impact, ca a starnit admiratia unei intregi tari.
Si putea ramane asa toata viata, avea ce povesti copiilor la batranete.
Dar omul nu-i decat un nebun mai spalatel, cu scoala, nu-i vorba, dar nebun. Mai precis, e schizofrenic. Ne-am dat seama de asta in zilele ce au urmat, dar si mai bine aseara cand am fost invitat la TVR 3 la un talk-show iar individului i s-a luat in direct un interviu de la Campia Turzii.
Locotenentul Alexandru Gheorghe a solicitat sefului Statului Major General, printr-o hartie scrisa, un plan de masuri care prevede intre altele constituirea unui guvern militar. ”Am solicitat acest guvern militar pentru ca numai cu ordine putem scoate tara din criza“.
Baiatul asta pare dereglat rau la caput, s-a transformat peste noapte din luptator pentru democratie intr-un mic dictator care vrea guverne militare, alegeri libere si monarhie. Mi-ar face placere insa sa stiu ca isi exprima doleantele in institutii specializate alaturi de alti colegi care doresc sa vina extraterestrii si sa il impuna pe Napoleon drept regele lumii.
Si sper din suflet sa nu-l vedem in cateva zile, daca nu i se aproba instituirea unui guvern militar, ca-si ia pistolul si ne impusca pe toti.
Citeste mai mult
Daniel Diviricean e unul dintre cei mai influenti si low-profile clujeni care isi fac treaba cu succes in afara tarii, caci in Romania n-a incaput nicaieri de pile, relatii si prejudecati.
(foto: Daniel Diviricean (in stanga), impreuna cu premierul Republicii Moldova, Vlad Filat)
Am mai scris acum catava vreme de un alt clujean low profile si incredibil de influent, e vorba de Lucian Sarb care e de 3 ani directorul editorial al Euronews, cea mai serioasa si apreciata televiziune de stiri a continentului.
Scriu si mai cu drag despre Dani, caci mi-e prieten de multi ani, as spune unul foarte apropiat, un om cu o inteligenta care ma fascineaza, cateodata periculoasa, cu un simt al umorului deosebit, cu un suflet enorm.
Scriu fiindca dupa doi ani de zile de cand lucreaza in Republica Moldova la cel mai inalt nivel la care poate spera un consilier, e primul articol ce apare in Republica Moldova despre el, e primul text care ii spune povestea, o poveste pe care putini o stiu. Dani este consilier pe probleme de comunicare al premierului Vlad Filat si as indrazni sa spun persoana care a stat cuminte in spatele devenirii lui Filat, asa cum este el azi.
O sa pun aici interviul si o sa dau link si spre site-ul care l-a publicat ca sa cititi mai multe despre acest clujean misto care parca a trait 5 vieti intr-una. Deh, ca si mine, de altfel, poate de aia ne si intelegem atat de bine, caci Gemeni suntem.
Ca un amanunt picant si inedit, nu de la Dani il stiu, dar e misto acum de spus, ca tot se apropie de final mandatul actualului premier roman, Emil Boc, o sa va spun ca, imediat dupa numire, toata lumea se astepta ca Emil Boc sa duca la Palatul Victoria un purtator de cuvant clujean. Decizia a fost indelung amanata, daca va aduceti aminte, Boc a si fost criticat ca tergiverseaza aceasta numire, gresind in cateva randuri flagrant in timpul unor interventii in fata mass-media.
Dani, va zic eu, a fost pe lista scurta a lui Boc, dar acesta nu l-a ales. A preferat-o pe Ioana Muntean, tot o clujeanca, pe care presa a si botezat-o “Necuvantatoarea Guvernului” si care a fost mai mult o poza, e drept frumoasa, dar nu un ajutor, caci avea zero experienta pe partea de strategie si comunicare. Ca dovada ca a gresit cu Ioana, Boc a fost unul dintre cei mai demonizati premieri de catre presa. In cei 22 de ani de la Revolutie, presa nu a sters intr-atata pe jos cu un premier ca si cu Boc.
Timpul a trecut si, intr-o zi, cand Boc cobora scara avionului ce-l adusese la Chisinau, a fost foarte surprins sa fie primit de Vlad Filat care i l-a prezentat cu mandrie pe consilierul sau Daniel Diviricean, un roman ce nu-si gasise loc in tara sa, dar care facea treaba minunata in Moldova. Misto e viata asta, nu?
Dar sa citim interviul, publicat AICI:
Actorie, jurnalism, cochetare cu teologia, acum comunicare pentru guvernul RM. Vorbim despre Daniel Diviricean, consilierul pe comunicare al Prim-ministrului Filat. În studenţie îl făcea pe Moş Crăciun, iar greaca veche i-a dat bătăi de cap şi asta în timp ce realiza emisiuni la radio şi prezenta ştiri la TV. Pasiunea pentru comunicare a început în biserică, pe când era cantor, iar de la atelierul cu lădiţe din lemn până la guvernul RM a fost cale lungă. De la actorie a învăţat să descopere oamenii, de la jurnalism a însuşit să citească printre rânduri, iar de la profesia de comunicator a deprins că uneori coumunici mai bine când nu spui nimic.
“Nu mi-am făcut iluzii că voi ajunge preot…eram deja prea “pământean”
- Actor, jurnalist, comunicator, ne-a scăpat ceva din formarea dvs. profesională ?
- Poate doar pentru culoare, voi menţiona faptul că am cochetat cu teologia. La început, am fost cantor în biserică, iar după ce am terminat Facultatea de Teatru, am fost admis la Facultatea de Teologie. Nu mi-am făcut iluzii că voi ajunge preot, era prea târziu, eram deja prea “pământean”. A fost însă, o pornire căreia i-am dat curs, am făcut ce am simţit, aşa cum fac de fiecare dată. Din păcate, nu am reuşit să finalizez studiile teologice, din cel putin două motive, unul a fost legat de activitatea profesională, care nu-mi lăsa prea mult timp pentru studiu, iar cel de-al doilea era legat de greaca veche. Incercaţi să o învăţaţi şi s-ar putea sa mă înţelegeţi perfect.
- Pe unde şi cum a fost studenţia lui Daniel Diviricean?
-Studenţia mea a fost foarte activă, asta pentru că aveam şi două locuri de muncă în timp ce urmam facultatea. Eram prezentator tv şi realizator radio. Noaptea eram la repetiţii, dimineaţa la tv, în timpul zilei la cursuri, seara la radio. Pe lângă toate acestea, aveam şi activităţi de sezon, de exemplu făceam pe Moş Crăciun, prezentam diferite evenimente care aveau loc în oraş.
“Totul a avut o logică în cariera mea”
- Cum a început cariera dvs.?
- A început în radio. Era primul radio care s-a deschis la Cluj-Napoca, oraşul în care m-am născut. Dacă vorbim însă de primul meu loc de muncă, acesta a fost într-un… nici nu ştiu cum îi spune… un fel de atelier în care recondiţionam lădiţe din lemn pentru depozitarea legumelor…. Îmi amintesc cât de fericit am fost când mama mi-a cumpărat un ciocan şi un cleşte. Aveam “sculele” mele, nu mai trebuia să le iau cu împrumut, mă simţeam deja un reparator de lăzi profesionist, începeam să am pretenţii… De la lăzi, am trecut la confecţionarea de distribuitoare electronice pentru difuzarea prin cablu a programelor tv. Asta ca să vedeţi că totul a avut o logică în cariera mea. Era primul meu contact cu lumea comunicării, cu televiziunea în acest caz, dar e adevărat ca prin intermediul unor distribuitoare elecronice la acea vreme. De acolo am plecat direct la radio.
“La biserică, oamenii îşi dau frâu liber sentimentelor şi se lasă descoperiţi”
- Ce stă la baza reprofilării profesionale a dvs?
- Reprofilare? Vă referiţi la trecerea de la lădiţe şi distribuitoare la munca în domeniul comunicării? Nu cred că în cazul meu se poate da un răspuns clar… Eu cred că lucrurile au evoluat oarecum independent de mine, dar, dacă privesc în urmă, la perioada în care eram în liceu, deja eram membru într-un partid politic şi eram cantor la biserică, unde de fapt cred că a început pasiunea pentru comunicare. Uneori, mă plictiseam în strana până urma rândul meu să cânt, iar preocuparea mea principala era să studiez oamenii. Stiţi cum e, la biserică, oamenii îşi dau frâu liber sentimentelor şi se lasă, fără să vrea, descoperiţi. Pentru mine era foarte interesant să încerc să înţeleg ce dramă ascundea fiecare dintrei ei… Ajungeam, uneori, să empatizez cu ei. Nu va imaginaţi că făceam vreo cercetare… Ceea ce făceam eu atunci era involuntar, nu urmăream ceva anume, era doar o curiozitate imensă să descopăr oamenii. De multe ori, ajungeam, până la urmă, să interacţionez cu oamenii pe care îi studiam şi mă bucuram când descopeream că le-am intuit corect stările.
Măsură de la actorie, curiozitate de la jurnalism şi consistenţă de la comunicare
- Ce leagă toate aceste trei domenii, care sunt asemănările dintre ele? Cum se completează una pe cealaltă?
- Actoria, jurnalistica şi profesia de comunicator au multe lucruri în comun. Actoria m-a ajutat să înţeleg mai bine oamenii, să descopăr mai uşor caractere, m-a disciplinat şi organizat. Dar cel mai important lucru care m-a învăţat actoria este măsura. M-a învăţat că pentru a fi credibil, trebuie să ai măsura în ce faci. Acest lucru mi-a folosit enorm în activitatea mea ulterioară. Jurnalistica m-a învăţat sa fiu curios şi mi-a dat instrumentarul prin care să-mi satisfac curiozităţile, m-a învăţat să nu iau lucrurile la prima mână, sa citesc printre rânduri. Iar profesia de comunicator m-a învăţat un lucru foarte important: nu înseamnă că, dacă vorbeşti mult, comunici bine. Că, uneori, chiar şi când nu spui nimic, poti să comunici lucruri importante, ca un comunicator bun caută consistenţă, nu doar să aranjeze nişte cuvinte şi să le transmită, ca atunci când transmiţi nişte mesaje trebuie să-i studiezi bine pe cei cărora li te adresezi, să-ţi construieşti o legătură emoţională cu ei, dacă vrei să te simtă, să treci sticla, cum se spune în televiziune.
“După colaborarea cu politicieni… sunt viciat pentru jurnalism”
- Dacă aţi sta la intersecţie între cele trei meserii, pe care dintre ele aţi alege-o astăzi şi de ce ?
- Aşa cum m-am orientat cândva spre teologie, ce vă faceţi să credeţi că mâine nu aş putea să mă orientez spre geologie, de exemplu…?! Eu ştiu că sunt capabil sa-mi produc mari surprize, în continuare.
Dar, dacă totuşi aş fi la intersectie, cred că aş alege meseria de comunicator pentru că, pentru actorie sunt prea “bătrân”, pentru jurnalism sunt deja “viciat” după colaborarea cu atâţia politicieni, deci alegerea e destul de simplă.
“Am găsit o modalitate mai bună de a mă “vinde” în faţa comisiei de examinare”…
- Cum s-a întâmplat sa ajungeţi să lucraţi pentru guvernul RM ?
- Am aflat ca Uniunea Europeană va crea Misiunea pentru consiliere în Politici la Nivel Înalt pentru Republica Moldova şi am decis să aplic pentru postul de consilier pentru comunicare al Primului Ministru. Nu mă aşteptam sa fie o concurenţă atât de mare pentru acest post, a fost o surpriză să văd câţi profesionişti în comunicare au aplicat şi sunt mândru că am concurat cu ei. Nu cred ca am luat acest post pentru ca am fost mai bun ca ei, ci, mai degrabă, pentru ca am găsit o modalitate mai buna de a mă “vinde” în faţa comisiei de examinare. Aşa am ajuns în Moldova. Nu vă ascund că până să aplic pentru acest post nu mai fusesem în Moldova. Deci am venit cu o mulţime de prejudecăţi care s-au infirmat în mare parte.
“Rezultatele unui consultant în comunicare trebuie să se vadă în activitatea celui pe care îl consiliază, nu în ceea ce spune că face”
- Descrieţi o zi de activitate a dvs., ce face comunicatorul prim-ministrului timp de o zi?
- Nicio zi nu e la fel. Întâmplarea face ca eu să lucrez pentru un Prim Ministru care are o foarte bună înţelegere a muncii mele, un om care ştie să te lase să te desfăşori, un om care participă la construcţiile pe care le generezi, nu doar aşteaptă să-i spui ce sa facă. De fapt, la rândul său, este comunicator şi încă unul foarte activ. Nu o să vă răspund mai detaliat la aceasta intrebare pentru că rezultatele unui consultant în comunicare trebuie să se vadă în activitatea celui pe care îl consiliază, nu în ceea ce spune că face.
- Ce calităţi trebuie să posede un bun comunicator?
- Cred că o calitate importantă este capacitatea de a simţi oamenii, de a le intui aşteptările. Din păcate, mulţi comunicatori nu alocă suficient timp pentru a-i studia pe cei cu care urmează să comunice. Şi o altă calitate importantă, este măsura. Avem atâtea exemple de comunicatori care îşi supraargumentează mesajele, distrugându-le credibilitatea.
Şi cred că un comunicator trebuie să fie foarte ambiţios, să-şi propună multe, să nu se mulţumească să facă mentenanţă lângă un politician. Adică să-i scrie două comunicate şi să reacţioneze când acesta este atacat de competitorii lui politici, ci să se angajeze tot timpul în construcţii ample, chiar şi cu riscul de a da greş, uneori.
Un comunicator bun , fie te ridică, fie te îngroapă…
- În ce măsură politicienii sunt produsul comunicatorilor ?
- Sigur că rolul unui comunicator poate fi determinant în cariera unui politician, dar în ambele sensuri: îl poate ridica sau îngropa. De fapt, cred că eficienţa unui comunicator este dată tocmai de persoana pentru care lucrează. Este inadmisibil că un comunicator al unui ministru, cum este un caz chiar în Moldova, să nu aibă acces aproape deloc la ministru sau atunci când totuşi se întâlnesc, ministrul respectiv să-i dicteze comunicatele şi la asta să se reducă munca lui. În acest caz vorbim, cel mult, de munca de secretariat, nu de munca unui comunicator.
“Un PR-ist are atâta putere câtă ştie să obţină”…
- Cât adevăr este în expresia :”Un PR-ist are atâta putere, câtă obrăznicie are să-şi ia de la şef”?
- Cred că un PR-ist are atâta putere câtă ştie să obţină. El trebuie să ştie să se facă util, să nu se mulţumească cu un comportament reactiv, ci să-şi dea frâu liber creativităţii, să aibă o atitudine proactivă.
- Material, este mai profitabil să fii comunicator sau jurnalist, dar moral ?
- Prea profitabile nu sunt nici una, nici alta, dacă îţi faci onest meseria şi nu te vinzi, asta apropo şi de latura morală. În munca de comunicare începi să câştigi abia când faci consultanţă politică la nivel înalt, când ai deja un cv cu nume importante pentru care ai lucrat, dar şi când dai peste un client care înţelege munca ta.
Citeste mai mult
| Cristi romania@37.com 188.27.132.8 |
Submitted on 2012/01/26 at 10:43 am
Buna ziua, Despre Gimmy Iulius nu se mai aude nimic? Pe cand deschiderea? |
E misto cum clientii deja incearca sa “porecleasca” noul Gimmy. Unii ii zic Gimmy Word Class, altii Gimmy Iulius 
), noi preferam sa ii spunem Gimmy Gheorgheni.
E mai importanta localizarea, desi mi-as fi dorit poate sa ii spunem Gimmy Box sau Gimmy Mall.
Vesti avem, cum sa nu!
Gimmy Gheorgheni se apropie cu pasi repezi de inaugurare. As inainta data de 1 martie ca deadline, dar la acest proiect nu mi-am propus sa ma grabesc, nici sa ma stresez.
Asta pentru ca am avut foarte mult de smotruit la spatiu. E vorba de o cladire intreaga, enorma, cat un bloc cu 4 etaje, doar ca aceasta cladire va avea 3 etaje tehnic vorbind, plus un subsol. La etajul 4 si la subsol o sa avem doua sali mari de aerobic de 280 si 250 de mp, la etajul 1 sala de fitness care va fi mai mare chiar ca cea de la Polus (va avea 370 de mp), iar la parter vom avea receptia, vestiarele si baile.
Sunt foarte multumit de felul in care au decurs lucrarile, tinand cont ca ne-am apucat doar in octombrie si ca cladirea era praf. In acest moment, etajul 2 si 1 sunt gata, echipamentele Reebok si Technogym sunt comandate, lucram de zor la bai si vestiare, Provalcon instaleaza sanitarele si centrala, incercam sa ne miscam cat putem de repede, cat ne permite si vremea, bugetul si oboseala.
Spatiul va arata minunat, va fi la fel de frumos ca Gimmy Polus, atata doar ca e dispus pe etaje.
Din punctul meu de vedere, stiti ca nu ma feresc de chestii din astea, aceasta deschidere va fi o lovitura serioasa pentru salile de sport din zona, in special pentru Energy si World Class. Asta pentru ca la Gimmy conditiile sunt incomparabile: spatii largi, echipamente de calitate, dusuri numeroase, cursuri variate, dar si pentru capacitatea de primire pe care o vom avea acolo. Mai mare ca la Polus.
Cu aceasta inaugurare, vom avea o pozitie dominanta in Cluj atat pe partea de fitness, cat si pe cea de aerobic. Audienta estimata, fara bla-bla-uri si previziuni optimiste, va fi de 2500-3000 de membri pe luna, pentru zona Cluj. Ceea ce nu e rau deloc, ba chiar e nemaintalnit.
Asadar, in jurul datei de 1 martie pornim si noul Gimmy Gheorgheni.
Citeste mai mult
Dezamagitor. Fara concretete. Clisee reincalzite.
Pe mine nu m-a interesat fastaceala studiata de a recunoaste ca a gresit. Nu m-a interesat nici bucuria Presedintelui cum ca pe Facebook exista si pareri pozitive la adresa sa. Domnule Presedinte, Poporul nu-i pe Facebook, Poporul e in Iasi, in Orsova, in Prundul Bargaului, in Tulcea, Poporul n-are timp de Facebook, ca boierii.
Ma simt frustrat si iritat. A fost un discurs “de imagine” cu aceleasi banalitati, spuse insa cu o mina de elev odinioara bun ce vine in fata clasei si ii vorbeste profesorului din amintiri.
Un discurs tinut exclusiv pentru presa si clasa politica, fara mesaje puternice, un discurs prea elevat si prea confuz pentru ca Poporul sa fi inteles ceva.
Unlike and Block.
Citeste mai mult
- nu vor veni altii mai buni, ci niste ignoranti incompetenti care ne vor minti ca si alti “castigatori” din alti ani ca “nu e vremea bucuriei, ci a muncii”, dupa care se vor cufunda in fotoliile lor ministeriale si vor cere imediat bugetele, sa afle banii ramasi pe anii in curs si se vor apuca sa ii sparga
- romanii simt ceva: ca nu mai vor sa-i vada pe actualii politicieni, ca s-au saturat de ei pana peste cap; dar tara asta nu are nicio sansa sa scoata din camasa alta garnitura: este blestemul unui popor inert, care comenteaza pe la colturi ca tara nu merge dar, cand sa faca ceva in acest sens (sa iasa in strada sau, scuze, sa munceasca), isi baga pixul in tot si da pe Kanal D; nu putem spera la alta clasa politica, caci nu avem comunitati, nu avem societate civila, nu avem un vis national comun, nu avem acces la politica decat asteptand la rand la partid in fata “altora care asteapta de 5 ani sa ajunga la putere, tu unde ai fost pana acum?”
- nu vor creste salariile, caci Romania are de dat inapoi anul asta 13 miliarde de euro pentru a lichida imprumuturi cu scadenta si are de imprumutat aproape 7 pentru a securiza unele gauri
- nu va fi crestere economica semnificativa, caci ulciorul graului crescut de natura a fost un bilet de loterie, iar ulciorul nu iese din urne de doua ori; si nu, mediul de afaceri nu va fi un potentator al cresterii economice, caci oamenii de afaceri mici si mari sunt gatuiti de impozite si taxe, de datorii si de blocarea sistemului de plati
- nu va fi nicio schimbare in sanatate. Arafat va continua sa il sprijine pe Dan Gorgan sa ia si restul de 80 de milioane de euro din banii publici contractati, dar, in esenta, sistemul nu se va schimba; e o chestie speciala la romani, ei pur si simplu nu au incredere in sistemul de asigurari, li se pare ca o asigurare de viata inseamna sa arunce cu banii la buda; desi s-au pompat miliarde de euro in ultimii ani, spitalele romanesti sunt subfinantate si precar dotate, asadar si conditiile de spitalizare vor ramane aceleasi; monopolul caselor de asigurari pe rasnita smenurilor din banul public, dominatia firmelor de medicamente si echipamente medicale intepate la sistem, toate astea vor continua
- nu se vor inghesui investitorii straini de calibru, caci guvernul actual n-a avut niciun plan in acest sens, Romania nu ofera niciun fel de garantii ca isi poate schimba legislatia dintr-una cretina intr-una “business friendly”
- nu se va intampla nimic spectaculos cu PDL. Cum bine spunea buldogul Vasile Blaga acum 3 luni, PDL nu are nicio strategie pentru 2012 si asta se vede. L-au ales pe Boc in locul lui Blaga? Acum suporta consecintele! Partidul e morfinizat, nu are curaj nici sa se revolte, caci ii e frica de mania lui Basescu, nici sa se reinventeze, caci nu mai are resurse interioare, e consumat ca o festila, iar albinutele care produceau ceara s-au transformat in banzoi care se scarpina cu degetul mic in urechi, ca frizerii.
- nu se va intampla nimic nici cu Boc. Indiferent ca va fi demis, ca-si va termina mandatul, ca va alege odihna sau candidatura pentru un mandat la Primaria Cluj, Emil Boc e un tip atat de demonizat de televiziuni, incat oamenii nu vor vrea sa il mai vada cel putin 3 ani la televizor. Nimeni nu isi va aminti vreodata cat de mult au contat reformele facute de el, ci isi va aminti doar de marile erori ale mandatului sau. Are cea mai trista soarta, caci a muncit cate ceva, dar altii vor culege roadele.
- presedintele Romaniei va fi la fel de rupt de realitate si in 2012. Basescu chiar nu intelege, asa cum nici opozitia cretina nu intelege, ca nu ne intereseaza lupta sa cu Ponta si Antonescu, cu mogulii si cu baietii destepti. Noi, prostimea, avem nevoie de mai bine. Nu primim “mai bine” de peste 50 de ani. Si ne e rau.
- poporul roman va ramane la fel de statut. Romaniile de la oras si de la tara au agende diferite, de la Marea Unire din 1918 nimeni n-a mai reusit sa uneasca si sufletele romanilor.
- saracii tarii vor ramane la fel de saraci. ma refer la cei cu adevarat saraci, lipsiti de sanse, nu la cei ce zic ca traiesc greu fiindca nu mai pot plati ratele la frigiderul cu bluetooth luat de la Altex acum 4 ani. Ma refer la oamenii care traiesc cu greu din salarii de mizerie, la cei amarati si demni care muncesc.
- Romania o sa ramana in continuare o tara fara un Proiect, fara un viitor previzibil. E singurul lucru previzibil.
Citeste mai mult
Ati aflat deja: in 18 februarie, Dennis Thomsen, va tine INCA o clasa de zumba la Gimmy Polus.
Asta deoarece locurile la prima clasa de Zumba sunt deja ocupate… desi mai sunt 3 saptamani pana la eveniment….
Pentru a fi siguri ca aveti loc in sala, va rugam pe toti cei care vreti sa dansati cu Dennis sa va programati TELEFONIC, pana apare orarul.
Programul MASTER CLASS Dennis Thomsen la GIMMY arata asa:
ora 18 – ZUMBA
ora 19 – MASALA BHANGRA-in premiera in Cluj !! (dans indian fooooarte energic)
ora 20,30 – ZUMBA
Va asteptam cu drag!
PS: Pentru asemenea evenimente, multe sali din tara (inclusiv din Cluj) cer taxa de participare. La noi e gratis!
Citeste mai mult
