Mar
18
Tot mai buni si mai pasionati
Filed Under Din oras | 12 Comments
Pai cine sa imi laude marfa mai bine daca nu eu?
Citynews.ro e un produs tot mai frumos si mai solid. Sunt MANDRU de toti oamenii care trudesc la el zi de zi, indiferent de judet. E un reper pentru toti cei ce doresc sa fie informati. E mai solid si mai consistent pe zi ce trece. Am gasit si un redactor-sef pentru editia din Bucuresti: e un nume deosebit (si e clujean pe deasupra). Cand intram acolo, o sa ne luam in serios treaba – Bucurestiul nu e jucarie.
Mesagerul de Cluj a sarit de 2800 de abonati. Trecem si de 3000 pana finele lui martie. O sa vedeti certificatul BRAT cand o sa iasa, asta ca sa raspundem si carcotasilor care pierd vremea barfind. Mesagerul are materiale tot mai frumoase, articolele “custom made” si nu City sunt tot mai multe. Marturisesc ca imi creste inima ori de cate ori il iau in mana: e gros, musteste de informatii, e viu, e creativ. Apropo de numarul de pagini, din aceasta saptamana Mesagerul are 48 de pagini, am mai adaugat 8 si probabil inca 8 de saptamana cealalta, sa vedem cum ne tin baierile. Facem toate eforturile sa ajungem la un numar cat mai mare de pagini. Clujul merita o gazeta saptamanala groasa si consistenta: macar 76 sau 80 de pagini.
Suntem un punct constant in viata clujenilor. Si asta e tot ce imi doresc pentru moment. Echipa de jurnalisti e solida si pasionata, e norocul meu si meritul Monicai si al lui Iulian. Dar e si meritul lor, al jurnalistilor, in definitiv: oameni de bun simt, deloc obraznici, deloc ingamfati, care gandesc bine, care adulmeca orasul, ce mai, ziaristi ce pot sa devina mari in curand.
Apropo de Servus_Cluj, uite ca acum pot sa va spun si un mic secret: este numele noului nostru cotidian.
Am stat in cumpana multa vreme. E un moment greu in piata, sunt riscuri destul de mari. Dar o sa mi le asum. Nu avem o data certa de lansare. Stim “aproximativ”. Vom iesi la inceputul sau mijlocul lui mai. Cum vom lansa cotidianul? Ei bine, asta va fi o surpriza adevarata, o premiera.
Nu va dau detalii, pot sa va spun insa ca vom aborda un stil lejer, o reteta editoriala concentrata pe oras si pe viata acestuia. Imi iau ca “tinta” Ziua de Cluj, care ne devine astfel concurenta.
E o concurenta in fata careia insa ma inclin: cu Rares Bogdan am avut intotdeauna o relatie apropiata chiar si cand agentiile se concurau. Iti creste inima sa concurezi “impotriva” unui om care vorbeste civilizat. Ziua de Cluj ramane cotidianul cel mai influent in oras, trebuie sa ne miscam si noi repede pentru a ne face o identitate. Da, manusa o aruncam si spre ei: Ziua de Cluj trebuie sa tina cont de aparitia acestui cotidian. Fiindca nu vom ramane statici, vom fi foarte activi.
Iata si cum va arata prima pagina:
Mar
17
Papagalii de la ora 11
Filed Under Din oras | Leave a Comment
Antena 3 si Realitatea TV practica in fiecare dimineata un razboi surd al audientelor penibile.
Ca la un semn, de pe la noua jumate, studiourile incep sa se umple cu politicieni de mana a patra, analisti de mana a cincea, pensionari, sefi de fundatii anonime.
Nu se discuta nimic, dar se discuta despre orice.
Din punctul de vedere al televiziunilor, sa mor io daca inteleg de ce se streseaza sa cheltuie bani pe acest segment orar. Partidele macar au un folos: isi trimit “la antrenamente” mediatice toti papagalii din ograda, sa se invete cu polemicile, sa isi dea greata oratoriei.
Ajungi sa stai si sa privesti crucit cum niste neica-nimeni, niste “aia”, cum zice Toparceanu, ajung sa discute despre politica externa a lui Basescu, despre gaze si despre cum trebuie sa le dam peste nas la rusi, despre moralitate, cand ei se scurg admirativ pe coridoarele parlamentului cand isi vad aparand sefii plini de zoaiele penale.
Asta e tara, la asta ne uitam!
PS: Nu uitati de Servus_Cluj , site-ul unde va puteti inregistra pentru concertul Pasarea Colibri la care participati cu numai 1 Euro plus TVA.
Mar
16
Al treilea ziar in Floresti?????????
Filed Under Din oras | 2 Comments
Stiti deja, a zis Daiszler pe blog, am primit si eu o pagina 1, mai apare un ziar in Floresti!
Dar ce ziceti daca ar aparea inca un ziar in Floresti?
Ce sa ziceti, nu ziceti nimic: e o gluma de-a mea.
Nu mai apare nimic, e , cum s-ar zice, saturata piata…
Mar
16
Avand in vedere ultimele fapte de arme ale vremii, dati-mi voie sa va urez un Craciun Fericit!
In tot cacatul general, cu toate problemele, mai vine si iarna sa rada de noi, sa ne arate cat de nevolnici si blastamati mai suntem!
Mar
16
Daaaa, sunt convins ca iar o sara de fund in sus o gramada de oameni!
Dar asta nu sa ma impiedice sa imi spun parerea: daca breasla jurnalistilor este astazi divizata si rarita ca un pulovar vechi de mohair e si datorita orgoliilor acestora.
Conflictele dintre generatia de azi cu cea de acum cinci ani si cu cea de acum zece ani sunt incalzite de invidia otravita, de lipsa de colegialitate, de suficienta deloc afisata, ci bine impregnata in creieri.
Cei porniti la drum acum zece ani s-ar astepta la maiestre si continue adulatii, de parca ei ar fi inventat presa. Sunt oameni cu rutina din cea buna in ei, dar destul de neadaptati. Oameni care nu mai au chef sa imparta, oameni care nu au stiut sa echilibreze viata profesionala cu cea intima (ei zic ca au lucrat in vremuri grele, da, asa si era). Lor le lipseste pasiunea de a mai lucra, li s-a evaporat tremurul. Sa vibrezi pentru un subiect – iata lucrul pe care nu-l mai gasim decat in putine cazuri in randul jurnalistilor de aceasta “varsta”.
Pentru a oglindi o exceptie, o sa dau exemplul lor, al fratilor Soica, fiindca pe ambii i-am cunoscut la inceputul carierei lor. Si pe ambii ii admir. Sunt exemplul meu preferat si, cand ii mai povestesc sotiei cate ceva din anii aia, nu incetez sa ii asemuiesc cu niste caini.
Horea Soica este ogarul. De unsprezece ani il stiu si face la fel. Cand tu trezesti dimineata cu ochii carpiti de somn, el e la Nicula sau in Botiza sau la Carei. Ii ingheata urechile de frig, desi n-a dormit mai deloc.
Nu stiti ce grea e munca de reporter de teren. Cat de mult iti roade oasele. Cu toate astea, Horea e mereu in alergare, mereu unde se intampla lucruri, mereu unde este trimis. Cu pulovarul lui gri si urechile-i rosii, nu a renuntat niciodata in unsprezece ani la munca de teren, desi ar fi un foarte bun redactor-sef pentru departamentul de stiri al unei televiziuni.
Cand cu explozia de pe strada Paris, Antena 1 a intrat mai repede in direct, chestie de noroc. Nu vreau sa fac misto de corespondenta de la Cluj din acea noapte, dar pur si simplu nu reusea sa transmita nicio informatie. Omul din studio ii servea intrebari la fileu, doar-doar o sa mai scoata ceva de la ea.
Horea a intrat cu sapte-opt minute a tarziu. Era deja in subiect, in transa, stia tot, avea detalii, discutase cu responsabili, a turuit zece minute in continuu.
Mihai Soica e cainele lup. Si el face teren, dar, spre deosebire de fratele lui, Mihai Cauta urme. Contestat, enervant, Mihai se plimba prin oras sau in afara lui si cauta. Cauta oameni, cauta informatii, cauta fapte. Este singurul jurnalist de investigatii experimentat din Cluj. Poate nu-ti place de moaca lui, poate ca ai si tu o parere despre articolul X, poate ca “securistii, procurorii sau masonii” ii dau informatii, poate ca e controversat, dar Mihai este cel care a semnat in ultimii zece ani cele mai aspre anchete din orasul acesta.
Si a ramas cu reputatia intacta. Stiti doar, in orasul acesta, atunci cand publici o ancheta, cu totii se intreaba: oare cine n-a platit?
La Mihai, aidoma unui caine lup, e de remarcat vibratia. Mihai inca vibreaza cand da cate o lovitura de presa. Se perpeleste, si-o pregateste minutios de zici ca stie dinainte numerele de la extragerea loto si se teme sa nu i le furi, mosmondeste textul inainte de publicare pentru ca nu cumva sa aiba vreo gaura: sa se inteleaga repede si clar despre ce e vorba, textul sa fie fatal ca stricnina, sa omoare indoiala.
Cei porniti acum cinci ani la drum isi sunt deja atat de suficienti incat cu greu mai poti sa incerci sa ai o discutie profesionala cu ei: par sa stie “din start” cine e prost, cine e bun, ce e ala reportaj, care e hot. Mergand pe filosofia lui “las’ ca stiu eu”, au ajuns niste jurnalisti frustrati (luati-o in nuanta normala) si putini mai sunt, e parerea mea, aceia care cu adevarat pot sa se reinventeze. Ce te faci daca nu mai poti fi redactor-sef, iti pica tresele sa redevii reporter? Ce te faci daca ai avut mereu ghinionul sa ai sefi nesimtiti, inseamna ca renunti la lupta si la jurnalism?
Aici admiratia mea se indreapta spre Andi Daiszler, Luminita Silea, Kristina Restea, Cosmina Fernoaga, Radu Neag. As putea sa vi-i “toc” pe fiecare, caci fiecare are o poveste interesanta. Daca ar fi sa ii uniformizez ca perceptie, as spune ca, in ciuda varstei lor, s-au pastrat nepervertiti, seriosi si creativi.
M-am luat cu vorba si am uitat sa vorbesc despre mentalitatea care a stricat breasla ziaristilor clujeni. Era totusi nevoie sa ma pierd un pic in balariile unor consideratii. Ca sa intelegeti mai bine.
Aseara, pe chatul paginii de Facebook a Servus_cluj, cel care se ocupa de pagina fanilor a intrat accidental in vorba cu o “mare” jurnalista de la Ziua de Cluj. Baiatul facuse o invitatie la concertul Pasarea Colibri tuturor fanilor paginii, inclusiv ei, care era deja fan. Mi-a povestit aseara Andrei despre refuzul ziaristei: “Ma, Liviu, da’ orgoliosi mai sunteti voi, ziaristii. Stii ce mi-a zis? Cum, tu nu stii cine sunt eu? I-am zis: Nu. Scuze, ar trebui?! Zice: Pai, sunt ziarista la Ziua de Cluj. Si noi nu participam la evenimente promovate de alte ziare“. I-am replicat: “Dar de ce nu vii TU, nu ZIARISTA din tine la spectacol, daca iti place?”.
Despre mentalitatea asta vorbeam.
Si continuam.
Mihai Soica (Evenimentul Zilei) a lucrat impreuna cu Tudor Ravoiu (Citynews) la materialul cu Petru Calian. L-au dat PRIMII. De la munca lor a inceput tot tavalugul media. Ce s-a intamplat a doua zi? Breasla a reactionat, asa cum face de obicei in Cluj-Napoca. In loc sa citeze una dintre publicatii, ziaristii s-au dus repede la dosar si s-au “reinformat” asupra “spetei”. Ca sa nu mai fie nevoiti sa admita ca au pierdut startul.
O alta felie de mentalitate proasta.
Foaia Transilvana a publicat de-a lungul vremii multe texte importante, dure, de impact. Nimeni, dar NIMENI (sa imi fie si mie rusine!), nu s-a straduit sa mareasca bulgarul lor jurnalistic! De ce? “Noi nu preluam materiale din ziarul lui Danciu!” , “Noi nu preluam materiale de la oamenii lui Alexa!”, “Noi nu preluam materiale de la Monitorul de Cluj, ca e al portocaliilor”, “Noi nu preluam exclusivitatea aia tare de la Ziua de Cluj”, “Noi nu citim editorialele lui Calian, ca-s publicate in ziarul mortilor”.
Ne-am otravit mintile cu invidii, ne-am sufocat de prejudecati, ne-am scuipat cu saliva vascoasa a suficientei, ne-am zbierat cu vocile ridicate ce ascundeau nestiinta.
De aceea parem slabi ca breasla. De aceea mai marii zilei nu pretuiesc presa. De aceea cititorii se uita chindoras la noi: daca si noi, ziaristii, am ajuns sa ne injuram prin ziare, atunci e data dracului toata treaba.
Ignorati fata lui Daiszler, a lui Neag, a lui Soica, a lui Alexandra Pacurar, ignorati-l pe Alexa, stergeti-l pe Sutea sau Rares Bogdan, opriti-va din eterna incercare de a-l da jos pe Couti, priviti-va fara nume, priviti in jur.
Si o sa vedeti ca suntem tot mai singuri. Si tot mai putini.
Breasla jurnalistilor n-are avatar. In corpul lui, nu-ncap atatea pareri si orgolii.
Mar
15
- I love Cluj e o pagina de Facebook unde doi studenti inimosi au reusit sa stranga 13 000 de oameni care iubesc Clujul.
Servus_Cluj e o pagina de Facebook facuta de Razvan Dragos, cunoscut si sub numele interlop de Mielu, si care in circa 3 saptamani a strans “doar” 2300 de clujeni. Ideea de baza e aceeasi, diferenta este ca Servus_cluj abordeaza teme si mai variate. Fiecare poate iubi Clujul in felul sau…
Practic, e o competitie pozitiva in care Mielu a intrat de pe ultimul loc, dar in care ne-am decis sa ne implicam cu totii – noi, colegii.
Dupa parerea mea, o comunitate de genul asta, ma refer strictamente la Facebook, se coaguleaza in ceva superior daca iti faci un program de “evenimente” prin care sa ii faci sa se intalneasca. Vazutul de poze si datul cu parerea pe online vor merge, nu zic nu, dar cred ca se pot face si mai multe lucruri misto daca membrii unei asemenea pagini se intalnesc, isi “vad” puterea.
E un experiment indraznet, Mielul mi-a acceptat provocarea. Ce-ar fi sa ne strangem cu totii la un singur loc?
Asa ne-a venit ideea. Am chemat “in ajutor” Pasarea Colibri, sa ne cante asa cum numai ei stiu sa o faca. Pretul de “acces” e modic: 1 euro plus TVA, ceea ce inseamna ca e aproape gratis.
Nimeni nu castiga nimic, credeti-ma, dar vom fi cu totii mai castigati.
De banii astia, fiecare primeste cate o bratara de acces si un card de membru.
Tare de tot!
www.servuscluj.ro e locul unde va puteti inregistra! Bratara si cardul le puteti lua numai in perioada 22-26 martie!
Ne vedem la concert!
Nu va fi singura surpriza! Sau premiera…
Mar
15
Cautam corespondenti pe Gherla, Dej, Huedin, Turda/Campia Turzii
Filed Under Din oras | Leave a Comment
Pentru Mesagerul de Cluj a venit vremea unei mici imbunatatiri. Ne trebuie in zonele mentionate in titlu cate un omulet pasionat de jurnalism, lucrator in presa, care sa poata da o pagina pe saptamana cu tot ce e mai important in zona. Musai cu poze.
Trimiteti mail la liviu@imagistica.com
Urjeeeeeeeeeeeeeeeeeeent!